Toţi avem nevoie de siguranţă. Toţi avem nevoie să simţim că aparţinem CUIVA, că cineva ne iubeşte. Ne consolăm în fel şi fel de braţe, dar nu în cele după care defapt tânjim... Ne ştergem lacrimile cu dosul palmei şi mergem mai departe. Dar uneori nu mai poţi. Uneori te-a ajuns trecutul din urmă. Şi decizi să-l laşi să te calce în picioare. Oricum, ce poţi să-i faci altceva? Nu te mai răneşte oricum, nu mai poate.

Bine ai venit, suflet...Nu mi-a fost dor de tine. Tot răul spre bine, mergem mai departe....