Nu înţeleg femeile cretine care ar face orice să ţină un bărbat lângă ele. Dacă ar fi nevoie ar sta în genunchi şi cel mai rău lucru e că s-ar târâi prin mocirlă... Chiar dacă iubirea s-a dus de mult, chiar dacă nu le mai pasă. Sau şi mai rău, dacă el nu o mai iubeşte de mult sau nu îi mai pasă.Îl ţin pe post de accesoriu şi oricum se plictisesc de el mai repede decât mă plictisesc eu de o pereche de pantofi.

 Nu înţeleg nici femeile care atunci când sunt părăsite urlă de parcă li s-ar fi înecat toate corăbiile. Da, e ok să suferi. Da, e ok să plângi. Nu mai e ok când îţi suni prietenii şi le repeţi aceaşi poveste de care oricum s-au săturat. Nu e ok când faci scene de plâns pe unde apuci. Nu e ok atunci când te îmbeţi în public. Şi în niciun caz nu e ok când ieşi din casă de parcă ar fi dat acceleratul de Mangalia peste tine.

 Nu pot să SUPORT femeile care nu se respectă, se lasă călcate în picioare de tot felul de indivizi cretini, care le ţin pe post de...de dracu ştie, numai ei pot şti ce gândeşte unicul neuron.Alea proaste sunt ele defapt. Cele care iartă din iubire sau din naiba mai ştie ce. Au fost inşelate de 5 ori de acelaşi tip şi încă iartă.

De asemeni din nou nu înţeleg femeile care se lasă călcate în picioare la propriu de un mascul feroce. Care acceptă palme, lovituri. Şi injurii. Fetelor, nu sunteţi obligate să înghiţiţi asta...

 Curvele nu le-am înţeles cu atât mai puţin niciodată. Cum zice Chirilă "Nimeni nu ştie cum vă cheama, dar toţi vă ştiu adresa". Nu m-aş prostitua niciodată. Şi atunci când te inşiri prin patul tuturor tot prostituţie e. Chiar dacă nu primeşti bani pentru asta. E prostituţie la nivel psihic.

 Admir femeile care ştiu să dea paharul de whisky peste gât şi să spună STOP. Iar apoi să se ridice şi să plece. Femeile care ştiu să nu fie rănite şi să treacă peste ORICE. Care nu lasă un bărbat să le dea visurile peste cap.

Admir femeile puternice. Care cunosc parfumul care li se potriveşte. Şi mereu miros frumos.