Atâtea drumuri. Atâtea plecări. Atâtea întoarceri. Atâtea alegeri. Atâtea greşeli.

 Micile lucruri, de zi cu zi ne pot schimba viaţa. Alegerile. Te agăţi, te desprinzi. Ba îţi pasă, ba nu-ţi pasă. Pe cei cărora le pasă îi respingi, pe cei cărora nu le pasă încerci să-i ţii lângă tine, te agăţi de ei şi de trecut.

Încercăm să fugim după visele noastre, de frică să nu ajungem nişte frustraţi dacă nu se îndeplinesc. Dar oare în fuga asta, în lupta asta după vise...mai interesantă e lupta pentru atingerea scopului...sau scopul în sine?

 Sunt lucruri care le vrem cu ardoare. Suferim după ele, alergăm.

 În ultimul timp renunţ să scriu. Scriu câteva cuvinte, apoi mă opresc, şterg tot, închid pagina. Şi gata.  Cred că o să închid blogul ăsta... cuvintele mi s-au pierdut undeva pe drum...Nu vreau să se înţeleagă altfel decât cum sunt lucrurile. Nu sunt tristă, nu sunt nici măcar supărată, melancolică sau mai ştiu eu cum. Sunt fericită, toate lucrurile se aşează frumos şi firesc....