Oboseala

Am citit azi o chestie care m-a amuzat la culme:

It takes 42 muscles to frown at the person who is annoying you but only 4 to reach out and bitch slap them. 

Ihi. Deci ai nevoie de 42 de muşchi ca să te încrunţi la persoana care te enervează, şi doar 4 (!)

 ca să te întorci şi s-o  pocneşti. Eu niciodată n-am fost de acord cu bătaia ca metodă de descărcare sau răzbunare. Eu mereu am apelat la făcutul de rahat verbal. Adică e cel mai simplu. Mai ales dacă e prost. Pe proşti mereu îi faci din 3 cuvinte. Aşa, pac pac.  Nu ai nevoie de cine ştie ce strategii inteligente sau mai ştiu eu ce. 

 Mă obosesc tot mai des oamenii din jurul meu, fără vreun motiv anume, dar am impresia că s-a umplut lumea de cretini care nu au nimic în cap şi totuşi, trec prin viaţa asta, aşa, fără niciun fel de muncă, Eu şi cu unul care n-a învăţat nici un sfert din cât am învăţat eu luăm note identice. De fapt nu. El 9 şi eu 8. Că a nimerit pagina bună de unde să copieze. Toate merg blat, toţi sunt şmecheri şi super tari şi cine sunt ei. Toţi se apucă de chestii pe care nu-s în stare să le facă, doar ca să îi ia faţa cuiva. 

Iar eu am obosit cum văd prieteni buni de ani de zile cum se trădează şi mint unii pe alţii pe la spate. Uneori am impresia că ştiu prea multe. Că văd prea multe. Şi am obosit. Şi cred că m-aş opri din stilul asta de viaţă pe care-l duc acum- chiar şi pentru 2 zile-, nu aş fi în stare s-o iau de la capăt. Sunt pusă sub presiune rău de tot şi abia aştept să se termine anul ăsta. 

 Undeva la finalul lui 2009 mi-am propus o serie de lucruri pe care urma să le fac pentru anul 2010. Nu erau lucruri "mari", ci lucruri trasate în linii generale. Unul dintre ele era să nu mă mai enervez. Nu mi-a ieşit. În continuare mă enervez şi-mi stric ziua pentru orice nimic. Aşa cum nu mi-au ieşit nici altele. Dar promit că în 2011, o să-mi fac o listă dublă, şi o să fiu mai consecventă în îndeplinirea lor. 2010 oricum a fost gol. Gol şi sec. Am plâns prea mult şi mi-a mers prea prost. Dar vara lui 2010 cred că a compensat restul anului. Şi sper că aşa o să fie şi sărbătorile. Deşi o să-mi lipsească ceva ce am avut anul trecut...

 Am nevoie de o schimbare, nu ştiu exact care ar fi aceea, dar cred că am intrat prea mult în banalitate şi rutină ordinară. Am o problemă: nu mă mulţumesc cu ce am şi mereu tind spre mult. Spre mai mult, îngrozitor de mult. Şi nu mereu se poate şi apoi cad. 

Şi în mai puţin de o oră trebuie să plec iar. Dar e şi o parte bună la programul ăsta: am în permanenţă altceva de făcut şi uit de alte chestii. 

Aşa că...mă concentrez...un an e doar un an, timpul trece...iar eu sunt conştientă că dacă nu-mi canalizez timpul şi energia pe chestiile importante s-ar putea să le ratez (Cambridge, permis de şofer, BAC, admitere, and so on)

"It's funny how someone can break your heart and you still love them with all the little pieces"

 Love,