Fals tratat despre viață

Îmi scuzați noua temă de pitzipoancă de șantier (îmi scuzați expresia, vă rog), doar că la cât de dat era peste cap blogul a trebuit să aleg ceva cât de cât ...uman. Acu, iarăși mii de scuze, da presupun că nu dă nimeni bir cu fugiții de pe blogul meu de la tema asta, nu?

Astăzi mi-am propus să scriu. Mult, până mă dor degetele. Vreau să scriu, e una din marile mele plăceri, dar lately am fost atât de secată de idei încât nu am mai știut ce să scriu. Oricum, aș minți să zic că e ordine în viața mea. Nu e. Dar încerc să fac. Sunt sensibilă (mai sensibilă decât credeam), de multe ori nu știu să zic ce simt fără  să iau lucrurile la mișto (puteți să râdeți acum, hihi), încep să cred că nu iau viața suficient de în serios și încerc să mă adun, să mă găsesc. Mi-aș dori să am mai mult timp de seriale, ceai, lenevit, însă am BAC-ul în față, deci toceală scrie în fruntea mea. Până la urmă, nu-i BAC-ul așa negru, nu?

Spre rușinea mea, unele lucruri (cele nepotrivite, bineînțeles)le iau prea în serios, îmi încarc mintea și sufletul cu ele. Timpul nu așteaptă. Timpul n-o să aștepte niciodată să renunți tu la ceva. Timpul n-o să aștepte niciodată să ierți, să uiți, să visezi, să-ți îndeplinești gândurile și visele, să lași totul la o parte și să trăiești. Și o să te trezești într-o zi că a trecut timpul și... nu ai iubit, nu ai visat, nu ai citit, nu te-ai plimbat, nu ai dansat. Așa că dansează, iubește, citește mult, învață de la oricine și orice, nu știi când o să-ți prindă bine. Plimbă-te, cântă, lasă-te dus de val, dar adoptă seriozitatea când e nevoie de ea!

Oamenii te pot surprinde once in a blue moon, dar trebuie să-i lași. Obișnuiesc adeseori să anticipez reacțiile oamenilor și nu mă mai surprinde nimic.

Cred în Dumnezeu. Și am impresia destul de des că noi credem doar când avem nevoie. Când suntem supărați și triști, când avem nevoie. Nu merg la biserică, și nu mă blamez în niciun fel pentru asta, văzusem un reportaj care pare funny în aparență. Diferiți oameni erau întrebați de către reporter care e diferența dintre Paște și Crăciun, iar ei răspundeau că de Paște mănânci miel iar de Crăciun porc. Dar nu asta vroiam să vă zic. O bătrânică a răspuns că nu știe, iar când a fost întrebată dacă merge la biserică a răspuns extrem de revoltată că bineînțeles că merge. Deci despre asta vorbeam. Mersul la biserică nu te face credincios, așa cum  nici statu în garaj nu te face mașină.

Citesc Rem a lui Mircea Cărtărescu de o săptămână și nu sunt în stare s-o duc la capăt. Rușine să-mi fie! De fapt nu mie, ci materiei la istorie de BAC. Cuza ar trebui să se simtă rușinat acum.

Am așteptări mari de la mine. Toți cred că avem de fapt. Toți credem că noi o să facem ceva, nu o să stăm
cu mâinile în sân uitându-ne cum ne pierdem. Deși ne pierdem de atâtea ori încât la final n-o să mai știm cine suntem și ce vrem de la noi și viață.

Sunt un om fericit și norocos. Ar trebui poate să realizez asta mai des, nu să mă pierd în detalii amare care... nu sunt nici măcar așa amare. Nici măcar materia de la istorie...Ihi.

Ce-mi propun pentru zilele astea?Să las lucrurile să curgă, nu am timp să-mi mai încarc sufletul cu lucruri care nu merită...Și să nu mă mai simt vinovată pentru niciunul din lucrurile pe care le fac!

PS-Multă sănatate fraierilor  echipei de la Vplay.com că mi-au ras serialul de pe fața pământului! I miss Grey s anatomy...


sursa pozei