Scurt eseu despre organizare

Obişnuiesc să fiu o persoană organizată. Mi se pare că aşa câştig timp, spaţiu şi nu irosesc o doză bună de nervi şi nesomn dacă nu las lucrurile pe ultima sută de metri. 

Aşa că dacă eu am primit un proiect pentru săptămâna viitoare, îl voi face AZI, iar săptămâna viitoare cu o zi înainte de deadline când alţii lucrează la proiectul respectiv, eu voi zace pe undeva prin cadă cu o carte bună şi o ţigară-n mâna ailaltă (da, ştiu, numa eu m-aş putea gând că pot fuma cât zac în cada. Bad&and old habits die hard.Or they don t die at all. )

Atunci când plec într-o călătorie îmi fac o listă cu lucrurile de care am nevoie, în funcţie de destinaţie, vreme, ocazie, da, în mod special ocazie şi scopul călătoriei (ce aş putea să fac cu nişte schiuri la mare?)

Mai nou (DIN FERICIRE!), prefer să fiu constantă în citit&învăţat&company ca să nu se adune să mă simt overwhelmed şi să simt că nu mai fac faţă. Prefer paşi mici dar siguri în loc de salturi îndrăzneţe care să mă arunce direct la naiba (nu fac asta mereu, de multe ori şi eu mă arunc înapoi, pentru că viaţa asta e prea scurtă ca să nu te laşi câteodată luată de val)

În relaţiile cu ceilalţi îmi e foarte clar cine sunt eu pentru ei şi cine sunt ei pentru mine şi asta mă scuteşte de neplăceri care.. nu-şi au rostul. Îmi e bine, îmi oferă siguranţă-şi de ce nu-, comoditate să-mi ştiu bine locul în vieţile altora, astfel încât nu voi depăşi niciodata limita faţă de aceştia

 Prefer să întreb de zece ori acelaşi lucru ca să pot fi sigură de ce am de făcut ca să mă pot organiza şi să fac ce am de făcut cu precizie. Tot legat de asta ţin să menţionez şi că ori fac un lucru ca lumea ori o las baltă. A, şi dacă mi se pune pata să fac ceva, trebuie să fac, că dacă nu, iar mi se pune negru pe corason şi fac urât.

Dacă azi e miercuri (chiar e, actually) şi ştiu că vineri, spre exemplu, merg la un party, încerc să-mi alcătuiesc ţinuta în cap şi un machiaj (aici nu mereu-uneori doar las pensulele să-şi facă jocul şi iese ceva drăguţ). Poate vă întrebaţi ce rol are să fac asta. Ei bine, măcar evit cotrobăitul prin dulap şi nervii că nu găsesc nimic. Punct ochit, punct lovit

Tocmai din cauza acestor lucruri ţin şi o agendă pe care o planific la începutul săptămânii, astfel încât îmi voi şti tot programul de la bun început şi voi şti când pot strecura alte activitaţi şi cât timp am pentru acestea. Poate părea o prostie la prima vedere, însă dat fiind că am un an extrem de încărcat, fiecare zi are un program care trebuie neapărat respectat (mamă şi ce-aş vrea eu să mă eschivez). Plus că aşa e imposibil să uit de îndatoriri, responsabilităţi, lucruri promise&so on.


Poate părea chiar şi aşa overwhelming şi obositor să-ţi notezi. Însă nu, am organizarea şi timpul nu mai e un duşman, ci e de partea mea. (O să intru în depresie, că mi-am uitat agenda undeva şi abia luni intru înapoi în posesia ei). De asemeni notez şi filme pe care vreau să le văd, cărţi pe care le-am citit/aş vrea să le citesc, nume pe care nu trebuie să le uit, melodii, fragmente din idei care-mi vin pentru blog.

În general, pot să mă laud cu ...claritate, să zic aşa. Claritate în toate domeniile vieţii. Şi dacă nu o am, atunci mă lupt să o obţin. Vă zic cu mânuţa pe inimă că prefer să fie "alb"sau "negru". "Da" sau "Nu". Nu agreez "Nu ştiu", "Vedem", "Poate". Nah, o să ziceţi că nu-i bine, că omu nu poate fi mereu sigur. Ei binee, cu mine trebuie să fie. Şi asta-mi aduce doar avantaje şi o doză de stres... redusă. A, da...şi un program bineee pus la punct...

 Şi ca să exprim în poze (că aşa se zice că o imagine face cât o mie de cuvinte), am pregătite şi câteva poze cu obiectivele pe să zicem... 6 luni...

Passed your exams intră şi la categoria "BAC" dar şi la cea "admitere". Bineînţeles, cu brio!

 Asta şi bineînţeles şi asta... (permisul din poză e unul fals, bineînţeles da n-am găsit altă poză, aşa că m-am mulţumit cu asta, dar n-o să mă mulţumesc cu un permis fals!)

Bineînţeles tonele de cărţi...

 Şi...

 ..Şi iarăşi pentru că e nevoie..mâncare sănătoasa...

 ..Dar şi...

 Şi nu în ultimul rând... lots of affection

 Uitasem de...

A nu se înţelege că sunt meticuloasă şi nu funcţionez decât după un program pe care-l ştiu de dinainte cu exactitate. Nu e chiar aşa. Nu pot să spun că mor după chestii care intervin în program aşa hop-ţop, dar agreez surprizele şi once in a while trebuie să ne lăsăm loc necunoscutului să intre şi să ne bucure vieţile. Şi şi dacă e rău, trebuie să învăţăm să "handle this" (Doamne, nu mi-a venit expresia în română, ce urât), cu brio.

Voi? Cât de organizaţi sunteţi şi care e planul vostru de "acţiune?" Aveţi unul, sau mergeţi "cu valul"?

 Sursele pozelor: aici, aici, aici, aici, aici şi aici dar şi aici