Diferența dintre inspirație și plagiere

E clar că pleacă de la ei ca termeni în sine.  

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.

Inspiráție, inspirații s. f. 1. Tragere, inhalare de aer în piept. 2. Fig. Sfat, sugestie; avânt, entuziasm creator. 3. Fig. Insuflare, idee apărută pe neașteptate în conștiință. ♦ (Bis.) Insuflarea adevărurilor de credință, calea sau mijlocul prin care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt își face cunoscute voia Sa și adevărurile Sale mântuitoare, indicând persoanelor alese ideile sau chiar cuvintele care trebuie spuse sau scrise pentru a fi cunoscute de oameni. [Var. inspirațiúne s. f.] – Din inspira. 


 Cu asta v-am lămurit. Deci... e clar că NIMIC nu e original. Cel puțin 2-3 persoane s-au mai gândit la același lucru la care te-ai gândit tu acum 2 secunde. 


Eu fur. Fur secvențe de filme, fur din cărți bune, fur din fashion stuff, din poezii, din fotografii, picturi, din muzică, din corpuri, din lumină, din natură, din umbre, din conversații, din filme vechi. 


Fur doar lucrurile care vorbesc despre mine. Le fur, nu mi le însușesc, nu le ofer ca pe ideile mele proprii.Nu le scriu și spun că eu le-am scris. Sunt autentică! Autenticitatea poate fi dovedită, originalitatea-n schimb...e relativă...


 Jean-Luc Godard zice așa..”Nu contează DE UNDE iei lucrurile, ci UNDE le duci...”