Viva high school

M-am gandit mult la titlu, si nici acum cand astern primele randuri nu am gasit inca un titlu potrivit. Probabil ca va veni de la sine la sfarsitul postarii...

Liceul e perioada in care toti traim prima iubire, primele petreceri (sau noi le traiam, ca acu se chefuieste de la 10 ani in sus), anii in care am pus prima tigara in gura si apoi am continuat sau am lasat-o realizand ca nu e buna pentru noi, anii in care ne-am imbatat prima oara si am ras si am vorbit prostii. Ani in care am legat prietenii care vor ramane pana la sfarsitul vietii pentru mine.

In primul rand am gasit-o pe EA. Ea, persoana mea, care imi zice "Buna dimineata"si viata e mai frumoasa. Ea, careia pot sa-i zic orice fara sa rasuflu si sa stiu ca nu ma va judeca, ci din contra ma va sustine. Ea, care-mi va trage doua palme dupa cap daca o dau in bara, dar tot ea ma va lua in brate spunandu-mi ca oamenii gresesc.

In al doilea rand fetele de la mine din clasa, cateva dintre ele... prietenii sincere. Fetele cu care am vorbit in fiecare pauza si au stiut de fiecare data sa-mi zica o vorba buna (A&D).

Celelalte fete cu care am ras pana la lacrimi, dar si baietii amuzanti.

Profesori care mi-au intrat la suflet definitiv si irevocabil. Doamna prof. de limba engleza (atat cea de la scoala cat si doamna care m-a pregatit pentru Cambridge), doamna prof. de limba si literatura romana care mi-a marit placerea de a citi, doamna diriginta care ne-a scos din toate prostiile posibile pe care le faceam mandrii de noi, domnul prof. de istorie care m-a facut sa-mi placa istoria si multi alti oameni care m-au facut dintr-o zapacita un elev aproape model. Sa stiti ca imi e dor de fiecare dintre dvs.

Ce frumos era cand aveam BAC-ul in fata, invatat, repetitii peste repetitii, si totusi nu ma plangeam. Mergeam inainte, faceam si sala, le faceam pe toate ca un super erou. Si as fi dat orice pentru o ora de somn pretioasa. Si ma distram. Ma distram, zambeam, iubeam si radeam din tot sufletul pana la lacrimi intr-o zi de scoala.

Zile negre erau putine, dar le depaseam cu fetele la scoala si dupa scoala.

Parca lumea obisnuia sa fie mai buna. Oamenii mai calzi. Oameni cu care stateai 6 ore pe zi (daca nu-ti ardea de chiul), oameni care te acceptau asa cum erai, chiar daca va mai certati. Acum am doar 4 cursuri cu oameni diferiti care sunt prea preocupati de propria persoana ca sa se uite la ceilalti. Nimeni nu mai zambeste, fiecare isi vede de gandurile sale si de propriile probleme.

Liceule, ce-as mai trece prin tine o data...macar o data... Ce-as mai vrea sa plec de la banchet direct la festival la Bucuresti si de la festival la scoala pentru ultima data cand am auzit clopotelul sunand...Ce-as vrea sa mai pierd noptile de sambata prin Cinema ca duminica sa ma trezesc sa invat cu capul valvoi si mintea in ceata. Dar totusi iubeam istoria... Ce-as vrea sa mai ies serile prin barulete la sucuri cu oameni dragi...

Ce mi-e dor de curtea scolii, de oras, de casa...de mama...

Pretuiti liceul, ca vor fi unele dintre cele mai valoroase amintiri! Traiasca liceul cu primele lui dezamagiri, iubiri, prietenii...