Sunt o luptatoare. Mereu am fost si mereu voi fi. Nu-mi place calea cea usoara pentru ca nu-mi aduce niciun fel de satisfactie sufleteasca. Insa inainte de a alege o cale bineinteles ca nu ma gandesc "Let's fuck my life a little more, hai sa aleg cea mai grea cale just for fun".
Trebuie sa recunosc ca-mi place armonia, dar imi place si complicatul. Ei si incerc sa le imbin, adica s-ajung de la complicat la armonios.
Asa ca sa trecem la lupta asta pentru barbati. Toate am facut-o, unele inca o mai fac. Dar ie-te ca gasii eu un citat ieri "Don't try to fix anyone, you can look instead for someone who's not broken". Degeaba faci tu pe super eroul incercind sa schimbi pe cineva. Oamenii nu se schimba pentru alti oameni, oamenii se schimba daca VOR EI. Si si-asa e destul de greu s-atingi alte obiceiuri, alt comportament. In interior ramii acelasi. Octavian Paler spunea ca o relatie care trebuie pazita este inutila. Ei de-aia zic ca cine vrea sa ramina langa tine o face si fara lacrimile tale de sange, uniforma de luptatoare si coiful de metal. Asa ca sariti-mi in cap, dar lupta asta acerba pentru un barbat e pentru femeile care se plictisesc cind ies de la facultate/job. Intotdeauna la urmatorul colt e cineva care chiar poate sa te respecte, iubeasca si sa si dea doi bani pe tine.
Sigur, dai din coate ca o viata ai. Eu militez insa sa nu dai din coate cind nu merita! Nici nu am zis sa dai cu piciorul la tot la primul semn de greu. De cele mai multe ori "a lupta"asta inseamna de fapt sa sezi pe fund si s-astepti sa se gandeasca printul razboinic daca te vrea sau nu te vrea. Eu propun intorsul pe calcaie la primul semn de "Trebuie sa ma gandesc"
Intial am crezut ca daca nu lupti pentru prince charming ceva nu-i in regula cu tine, n-ai spiritu'ala de competitie si esti praf. Ei rahat, daca ai atitudine d-asta de razboinica iesi zgariata, cu vanatai si per total cu o stare de toata mila. Daca nu, ramii zen.
10 comentarii:
Nu stiu ce sa zic. Ai dreptate si nu ai dreptate. Adevarul la tot ce ai scris tu aici e undeva la mijloc.
Mda, mi-am jucat şi eu rolul de lupătoare. Finalul? Timp pierdut. Şi atât. Şi eram pe cale să o fac iar numai că mi-am cam impus să nu mai fac aceeaşi greşeală. Mă tot gândesc de ceva timp la ideea ta din această postare... Bine zici: "Cine vrea să rămână lângă tine o face şi fără lacrimile tale de sânge, uniforma de luptătoare şi coiful de metal. Totuşi, atunci când tu ai făcut ceva greşit şi ai îndepărtat acea persoană, ce faci?
@alin-macar imi dai si tu dreptate o data:))
bohemenprose- buna intrebarea, mi-a placut cum ai pus problema! dar pt.o persoana care te iubeste, niste scuze si o cale amiabila ar fi suficient. daca te iubeste nu-ti intoarce spatele si pleaca. of ce visatoare-s,...aasa-i?
Nu trebuie sa lupti ca sa il/o cuceresti, adevarata lupta se va da pe parcursul relatiei, pentru a o mentine. Acolo spun eu ca e buba, si de acolo dezamagirile. Si cred ca trebuie sa lupti cu tine, nu sa te razboiesti cu el/ea. Cu tine si cu comoditatea care duce la lene :)
Cam aşa-i, dar la fel de visătoare sunt şi eu. Dacă ai rănit acea persoană mai tare, pentru că ai greşit, ba o să-ţi întoarcă spatele şi dacă nu o va face, probabil va sta lângă tine doar ca să te amăgească.
Subiectul acesta e intors de mine pe toate partile si inca nu am ajuns la o concluzie satisfacatoare.
Cert este ca daca exista un pic de bunavointa se poate trece orice obstacol si merita sa stai langa acel cineva chiar daca mai sunt chestii de corectat,in schimb daca el/ea este incapatanat/a,poate chiar ignoranti,mai bine renunti.
@mona-mi se pare foarte foarte foarte bun punctul tau de vedere privitor la comoditate..mare dreptate ai! ps-bine ai venit pe blog!!:)
@bohemeenprose-eh lasa, suntem tinere, visam...
@ela- dar daca chiar nu exista nicio solutie...?
Trimiteți un comentariu