Taiem si scrijelim in carne vie de fiecare data cand ceilalti gresesc, dar atunci cand gresim noi e firesc sa fim iertati. Ne iertam pe noi insine ca sa ne eliberam de povara greselii, gandindu-ne, "suntem oameni, gresim".
Desigur, nu zice nimeni sa ierti la nesfarsit greselile altora. Nu zice nimeni sa te lasi calcat in picioare si sa dai o mie de sanse cuiva care nu merita...
Si eu gresesc. Toti gresim. Nu exista oameni perfecti, oricat ne-am dori adeseori sa fim asa...Oricat ne-am critica si oricat i-am critica pe altii. Ce-i drept, sunt greseli care pot evitate... Dar daca nu ai reusit sa le eviti, nu inseamna ca nu meriti iertarea.
Dar tu? Tu ce nu ai putea ierta niciodata?
4 comentarii:
Nu cred ca exista ceva ce n-as putea ierta. Dar iertarea din mine nu e egala cu comportamentul meu de dupa.
E un proverb care spune ca "vede paiul din ochiul altuia și nu vede parul/bârna din ochiul său".
E foarte usor sa judecam pe altii, cand nu suntem noi in locul lor, iar atunci cand nu ne implica direct, totul are o rezolvare si totul pare mai usor.
Iar o greseala nu trebuie iertata doar pentru ca acea persoana vrea sa indrepte situatia, ci cand simti cu adevarat ca poti sa treci peste greseala acesteia.
Hmmm.... de fiecare data cand am iertat, mi-am spus dupa aceea ca am fost prea naiva sau prea fraiera ca am iertat persoana respectiva. Si mereu ajung sa o inlatur din viata mea, pentru ca eu nu pot sa trec peste. Si cand zic greseala, ma refer la una serioasa, nu la chestii minore
Ti-am trimis un mail ieri, l-ai primit?
Trimiteți un comentariu