sâmbătă, 28 iulie 2012

Nu ne-am nascut in locul potrivit

In loc sa fiu unde sunt acum (a nu se intelege ca sunt ingrata sau ca nu imi apreciez viata), unde imi bat capul cu fel si fel de probleme contemporane, unde dau tot mai des de nesimtire sau de proasta crestere care pe mine ma depaseste, unde imi fac inima chitic mica-mica si ma gandesc cateodata "toate mi se intampla mie", puteam sa ma fi nascut in alt secol.

Imi place tehnologia din ce in ce mai putin, mi-as dori sa fiu exilata de Internet, de Facebook, Twitter, telefon, sau orice alta cale de socializare cel putin doua saptamani fara sa aud de deadline-uri, proiecte, munca si singura ora stabilita sa fie ora cand vad rasaritul pe malul marii, sau undeva cu multa iarba si maci rosii-rosii.

Incerc sa fiu o doamna, va rog sa ma credeti, ma straduiesc. Ma consider a fi o fiinta bine educata, cu principii, pe care insa din pacate mi le calc in picioare tot mai des in ultima vreme pentru ca dau de persoane care-mi intind si ultimul fir de nervisor pe care il (mai) am.

De ce nu m-oi fi nascut eu (oho si acu eram moarta si ulcele de mult, saraca) in perioada cu corsete, rochii cu crinolina, flori in par, bune maniere si printi/conti/ce naiba or fi fost ei, civilizati? Eh? Cu ce-oi fi pacatuit eu de m-am nascut in era asta plina de prost crescuti, nesimtiti, oameni URATI pe interior, violenta si astfel de asemenea lucruri?

De ce nu m-am nascut sa sed eu la mine la castel, imbracata pompos si sa astept sa-mi vina toate la nas in loc sa alerg cu o geanta in care troneaza agende, carti, reportofoane, aparate foto si alte multe altele prin tot orasul?

De ce nu m-am nascut in era in care oamenii rezolvau totul si nu aruncau totul la gunoi ca si cum nici nu ar fi fost? De ce ma simt silita sa traiesc intr-o lume in care parca totul este pe dos? De ce ma simt silita sa traiesc intr-o lume in care lumea considera ca NU e de datoria lor sa mearga MAINE la vot sa SCHIMBE ceva?

Mmmm...

3 comentarii:

Anonim spunea...

Și eu mă gândeam că mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o altă epocă, eventual pe la vreun 1900, cu rochii frumoase, când toată lumea obișnuia să citească, să știe istorie, să cunoască arta, că o fi ea pictură, sculptură, balet, operă sau muzică clasică. Enfin, înțelegi tu :D
Dar pe urmă m-am gândit la toate constrângerile, la toate frustrările pe care poate le-aș fi strâns în suflet, la tot ce mi-ar fi plăcut să fac și n-aș fi putut din cauza etichetei, la faptul că poate ar fi trebuit să mă mărit cu cine voia familia și apoi să-mi cresc o eventuală fetiță în același spirit. Nu știu dacă mi-ar fi plăcut.
Plus că nu știu dacă aș fi fost așa norocoasă încât să fac parte din pătura socială respectivă și nu știu cât de ușoară era viața celor din pături inferioare.
Și-așa că am zis că mai bine așa, dacă vreau să am cultură generală, să citesc, să ascult Chopin, nu mă oprește nimeni. Dacă vreau să mă mărit, o fac cu cine vreau eu, dacă decid să n-o fac, or să mă arate mai puțini oameni cu degetul decât la 1900 și așa mai departe.

Mă rog, m-am lungit ca o zi de post, scuză-mă :">

Să nu-ți pierzi speranța, că știi și tu la fel de bine că mai există și oameni manierați, și oameni care își respectă sistemul de valori etc. Trebuie numai să-i căutăm :D (cred, sper :D)
Te pup!

Camelia Bucur spunea...

offtopic: leapșa

Anonim spunea...

Îţi împărtăşesc părerea despre tehnologie, chiar am luat o pauză şi de la contul de Facebook. Şi câteodată, mi-aş izbi telefonul de un zid, doar aşa, să-mi testez limitele, să văd dacă aş muri fără telefon. Dar pun pariu că m-aş simţi eliberată.
Cât despre părerea cu naşterea în erele vechi, şi această părere ţi-o împărtăşesc, dar mă întreb câteodată: Şi dacă eram printre cei săraci? Nu printre contese şi prinţese. Însă da, atunci existau maniere, şi totul era altfel, dar doar cei bogaţi erau avantajaţi...