Fratilor, ma subestimez. Intr-una. Ba ca-s asa, ba ca nu stiu cum, ba ca n-o sa fiu capabila sa fac aia, ba ca nu stiu ce n-o sa iasa. Ca sa va dau un exemplu concret. Acum cateva zile ma subestimam ingrozitor cu examenul la sociologie. Spuneam intr-una: "Ce oribil, am sa pic, nu stiu nimic, citesc citesc citesc si nu retin NIMIC!". Am ajuns la examen si am scris 15!!!!pagini, pentru ca ghiciti ce...mi-am adus aminte TOT! Si asa fac in toate aspectele.
Mi-am spus ca nu pot slabi 8 kilograme. Intr-adevar, nu am putut, pentru ca am slabit...9! Si acum imi doresc sa mai slabesc 6 kg, fara a-mi mai spune "N-ai sa poti!"
Dar ghiciti ce? Am avut 3 revelatii in decursul a 3 zile si mi-am dat seama ca POT. De cand ma stiu nu a existat sa-mi doresc sa obtin ceva si sa nu reusesc. Dar de fiecare data m-am subestimat inainte, ca sa pot fi apoi uluita de rezultat. De ce? Nu stiu. Cred ca e o tendinta proasta. Dupa ce am aflat cateva chestii mi-am dat seama cat de MANDRA sunt de mine si cate am facut si cate mai pot, inca... Dar se pare ca sunt genul de om care trebuie sa-si juleasca coatele pana obtine ceva, trebuie sa o ia pe drumul greu, oare de ce nu mi-or fi placand lucrurile (si oamenii) usor de obtinut? De ce nu mi-o fi placand sa trisez s-ajung mai repede unde trebuie?
A te subestima este o tendinta proasta precum este si sa te simti vinovat cand cineva nu te place. Ce aberatie. Daca am mai invatat ceva important, aia este: "Cainii latra, ursul trece", sau "Nu mor caii cand vor cainii". Asa ca daca-mi doresc ceva nu-mi pasa ce crede X, Y sau Z. Oare cand o sa intelegem ca traim pentru NOI? Ne traim vietile asa cum VREM NOI, fara scenarii si fara parerile idioate ale altora. Pentru ca nu am vrea intr-o zi sa ne trezim cu ideea ca toata viata am trait dupa scenariile altora in loc sa apreciem ce avem si sa ne creem PROPRIUL destin fara reguli aberante create de societate. Nu? Ba da.
So: "Be what you want, do what you want, say what you want, because those who matter don't mind, and those who mind, don't matter"
Concluzie 2: The only one that's standing in your way is YOU.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu