sâmbătă, 19 februarie 2011

Random rants II

  • Azi o iau cu buline, că nu am chef de posturi kilometrice
  • Nu pot să înțeleg ce vreau de la mine, darămite de la tine, așa că nu mă mai întreba, că nu știu ce să-ți zic. Nu știu cum să mă țin pe mine departe, așa că încerc să te țin pe tine.
  • M-am pus serios pe învățat & sală (azi merg a 3a oară-cu tot cu mâncat sănătos și tot tacâmul)-așa că am reușit să fiu mândră de mine. Și o să fiu și mai mândră când o să ajung la rezultatele dorite.
  • Încep să realizez cât mai multe din lista propusă pe 2011, și suntem abia în februarie.
  • Ascult obsesiv Bruno Mars-Grenade, The Fray-how to save a life și Plumb-Damaged
  •  Încerc să-mi fac un program riguros, atât de riguros încât să nu-l pot încălca
  •  Diseară iese cu party, deci o să fac unul din lucrurile care-mi place cel mai mult: dansul. Unde mai pui că arde și calorii....
  • Am de făcut la MUZICĂ un proiect mizerabil despre.... TEHNICA DESENULUI ÎN ACUARELĂ. Dubios, nu?
  • Se pare că blogul meu e apreciat de femei mai mult decât de bărbați. Cred că-s nițel cam feministă.
  •  Mi-am mai propus încă un lucru pentru anul ăsta: să-mi modific tatuajul.

PS- Am 2 bannere pentru blog și aș vrea să aleg unul.
 1.
 2.
Deci..which one? Voi decideți... Sau dacă e cineva din voi care știe să lucreze frumos în Photoshop v-aș ruga frumos să mă ajutați cu un banner... pe gustul meu. Mulțumesc!

miercuri, 16 februarie 2011

Dragă domnilor....

Când Ionouka s-a întrebat dacă blogul ei e citit și de bărbați am avut și eu o revelație...

 Dragă domnilor,

Sunteți tare timizi cei care mă citiți, deoarece nu lăsați niciodată niciun comment. Așa că niciodată nu vă observ prezența la mine pe blog niciodată.

 Existați? Sunteți pe aici? E și vreo prezență masculină pe aici, sau doar feminină? Că acelea își fac prezența simțită în permanență (mulțumesc, fetelor!)

 Haideți vă rog io, mânuța sus!

Cu stima și respect, pentru domnii mei (sper că nu inexistenți)

Confession: we re all fucking broken

În ciuda feței puternice pe care o arătam de fiecare dată, adeseori eram slabă. Și câteodată încă mai sunt.Când mă simțeam pierdută plângeam.Plângeam până aruncam orice rămășiță de supărare din mine...Iar atunci când simțeam că-mi scapă ceva... plângeam. Plângeam iarăși până la epuizare. Rămâneam doar cu niște ochi umflați și niște cearcăne. Atâta tot. Și poate puțin mai descărcată...dar tot pierdută. 

Apoi am învățat în urma unei experiențe dure că plânsul nu rezolvă nimic. Că atunci când te pierzi trebuie să cauți soluția, sau să găsești sursa problemelor și apoi să lupți să le rezolvi.

 Azi când mă simt slabă cânt, dansez, merg la sală (mai nou), mă mișc, învăț, dau cu pumnii în sacul de box până-mi amorțesc pumnii și uit și arunc toată energia negativă. Am admis într-un final că nu pot să am tot ce-mi doresc. Și atunci trebuie să renunț la cauze pierdute.

...Dar asta nu înseamnă că renunț la ele. Numesc asta obicei prost. Și anume că târăsc, trag după mine la nesfârșit oameni pentru care nu însemn nimic, mă agăț de frânturi de speranțe până se epuizează. Și pierd. Pierd enorm, pierd mult. Evit cu disperare statutul înfiorător de drama queen. 

Zilele astea am descoperit sau redescoperit niște melodii frumoase:




Am primit azi unul din cele mai frumoase complimente care mi s-a făcut vreodată și anume: "Nu te-ai gândit vreodată să te faci actriță de comedie? Toată ziua râzi și zâmbești". Iar cum îmi aduc aminte de asta mă gândesc că eu chiar așa sunt, eu zâmbesc... 

Nu vreau să le mai găsesc oamenilor scuze. Nu vreau să mai spun că poate a făcut aia sau ailaltă că a avut un motiv serios. Vreau să primesc confirmări, nu să le caut singură să mă pierd prin iluzii.

 ....Doar că acum m-am pierdut puțin. Dar mă găsesc până mâine... Promit! 


marți, 15 februarie 2011

Boli ciudate (I)

Am mai văzut subiectul ăsta abordat la Zuzi, dar auzisem de el și în Desperate Housewives (bine, ca o scuză ieftină a unei nopți de amor pe lângă patul conjugal). Țin minte că am dat search pe google, pentru că am avut impresia că e o vrăjeală ieftină, un cuvânt inventat.

 Așa că... doamnelor și domnilor... Vă prezint.... (sunet de tobe)... SEXSOMNIA

Potrivit portalului FOX News, aceste tulburări, reunite sub titlul generic de ”sexsomnia” sau ”sleepsex”, ii afectează in special pe oamenii sănătoşi din punct de vedere psihic. Fiind absolut ”adecvaţi” in timpul perioadei de veghe, aceleaşi persoane comit acţiuni sexuale inconştiente in timpul stării de somn. 

Potrivit lui Carlos Schenck, psihiatru in cadrul Minnesota Regional Sleep Disorders Center, care impreună cu colegii săi a studiat tulburările de comportament ale oamenilor, in timpul somnului la om se poate ”trezi” orice fel de instinct primar. Sub influenţa acestuia, omul poate comite cele mai neaşteptate acţiuni.

Concentrandu-şi atenţia asupra tulburărilor de somn legate de sex, cercetătorii din grupul condus de Schenck au analizat literatura medicală din perioada 1950-2006, care conţine studii despre somn şi comportamentul sexual. In afară de aceasta, psihiatrii de la Minnesota Regional Sleep Disorders Center au analizat rezultatele unui sondaj desfăşurat pe Internet, la care luaseră parte 219 persoane.

După cum au descoperit cercetătorii, 92 % dintre persoanele intervievate au cunoscut in repetate randuri aşa-zise episoade de ”sexsomnie”. Analizarea unor surse de informaţii diferite a relevat că, in majoritatea cazurilor, ”bolnavi cronici” sunt bărbaţii. In loc să doarmă profund, aceşti ”bolnavi” se mastrubează sau fac sex cu partenerul lor chiar in timpul somnului. Orgasmul care survine in urma unor asemenea ”manipulări” nu-i obligă să se trezească. Mai mult decat atat, ei aproape că nu-şi amintesc niciodată evenimentele din noaptea precedentă.

Cu toate acestea, sexul acompaniat de mangaierile şi vocalizările corespunzătoare sau autosatisfacerea nu sunt catuşi de puţin unicele tulburări ale somnului legate de viaţa sexuală. Cei bolnavi de sexinsomnie pot să dea dovadă de agresiune sexuală, de excitare sexuală crescută in timpul somnului, pot fi urmăriţi de insomnii legate de fantezii sexuale obsedante, pot avea halucinaţii sau psihoze nocturne


Așa că dragii mei, vă rog frumos aveți grijă la ce faceți... când dormiți!!!

 O a 2a boală... despre care am auzit în Greys anatomy... BOALA ORGASMELOR SPONTANE.

 Fără nicio cauză, fără contact sexual sau atingeri se întâmplă... doar așa. Domnițelor, vă rog frumos, nu fiți invidioase... nu e deloc plăcut. Se poate întâmpla oricând... în fața unei mari comisii, în timp ce sunteți la volan... Devine ca un blestem..


Voi ce boli ciudate mai știți?

luni, 14 februarie 2011

Valentines- formă de promovare a inimioarelor de pluș

Am zis că nu scriu despre Valentine s dar mă cam mănânca degetele, alt post nu am planificat pentru azi așa că... hai să-i dăm drumul. 
  Despre Valentines românu cam crede asta:


Sau asta...

                                         Sau și mai rău... asta

Iar eu văd Valentines day așa: 

                                                                             sursă.
Sau așa.... 
                                                                             sursă.
Sau .... fiind oarecum scârbită de trandafiri (nu că nu-mi plac, dar deja sunt clișeu ambulant), așa...


                                                                         sursă. 

Hai să vă lămuresc. Nu am nimic împotriva zilei ăsteia. Nu o să mă apuc să comentez acum că e o zi luată de la americani. Ok, n-am nicio problemă nici cu asta. Nu mă deranjează sub nicio formă, nici măcar ca idee nu mă deranjează. Cu persoana potrivită și la locul potrivit făcând ceva ieșit din tipar sau cel puțin original (bungee jumping, carusele, plecat unde văzut cu ochii, cadouri originale-cărți cu mesaje, jurnalul vostru tipărit și so on) poate fi chiar frumos. 

 Dar am o problemă cu ăia care-s împreună de o lună și se iubesc până-n măduva oaselor.


Și cu ăia care se injură de toți Dumnezeii în restu anului iar pe 14 februarie sărbătoresc iubirea lor. Pardon, care iubire? 


Și pe tipele care așteaptă dovezi de iubire acum când oricum nu le primesc în timpul anului. 

 Pe de altă parte nu sunt foarte de acord cu spiritul ăsta de turmă. Aș prefera să mă urc în mașină pe...3 martie, să zicem (aoleo, nu pe 3, că am premieră, Fatma, te rog nu țipa!!) și să mă duc unde văd cu ochii. Și știu sigur că nu o să fiu asaltată de inimioare violente și cupluri care de care mai iubărețe.

 Altă problemă: Mesajele tip sms sau mail, mă rog, ați înțeles voi. Enorm de lungi, luate de pe google și ultra folosite. 


Una și mai gravă: Enorm de multele așa zise partyuri de Valentines. Adică o să fie acolo o sută de mii de cupluri care își sărbătoresc iubirea în.. club. Minunat!

Am auzit că unele persoane-și spun azi la mulți ani. Și nu, nu mă refer la cei care se numesc Valentin, Valentina, etc, ci la oameni, așa, în general. Did I miss something? 

Poate sună a clișeu ieftin, dar nu am nevoie de o zi în mod special, care e sărbătorită în mare parte pentru că "hai mă iubiiii, toți sărbătoresc, doar noi nu?". Dezaprob complet atitudinea asta, unde iarăși spiritul de turmă se manifestă violent. Îi admir în schimb pe cei care fac din ziua asta încă o zi în plus de a își manifesta afecțiunea.

S-a discutat și răsdiscutat despre ziua asta. Unii sunt mega încântați, alții mai puțin. Să zicem că înțeleg micile atenții și sărbătorirea zilei ăsteia. Cu persoana potrivită poate fi ceva adorabil. Dar unde naiba vă e originalitatea? Pernuțe de pluș? Checked. Ursuleț de pluș? Checked. Brățărele de argint? Checked. Inimioară mare de pluș pe care să scrie cu alb te iubesc? Checked. Mai rămâne atunci... da, ați ghicit, cănuța cu numele tău. Bifat și asta?? A... noua modă, chiloței cu inimioare? A, și pe ăia i-ai luat deja? Atunci ce mai stai aici și citești? Du-te și sărbătorește Valentines! 

Eu anul ăsta mă iubesc pe mine, mă răsfăț pe mine și azi sunt doar a...mea! Ihi! 


Așa că poate dacă mi-oi fi simpatică rău... să vad cum mă comport până diseară, îmi prepar și o cină romantică! Sâc... și sigur n-o să ne certăm!

Ce să vă zic? Happy BValentines?

duminică, 13 februarie 2011

Random again

  • Avem premieră nouă pe 3 martie. Piesa e uimitoare, e despre Holocaust, un fel de adaptare a jurnalului Anne Frank&Romeo, Julieta și întunericul. Bestială, foarte puternică.
  •  Am renunțat la ceva drag, doar pentru că trebuia. Asta este. 
  • Am avut o tentativă de închidere a blogului, însă m-am răzgândit foarte repede. O să evit însă de acum să vorbesc lucruri personale. Mă rezum la ironie și posturi random.
  •  Eu n-o să scriu un post de Valentines, ies din tipar. Sunt single&fabulous.
  • Am o stare de euforie, fără motiv așa... 
Bonus-o melodie frumoasă pe care am regăsit-o la Grapefruits. Am auzit-o în Greys. 
The Fray-How to save a life
 
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Secrete..we all have them

Draga de Evergreen vrea să ştie 7 secrete despre mine(iar eu am întârziaat big time ) Aşa că să trecem la treabă să îndeplinim dorinţele domniţei!

 Ce e ciudat e că nu reuşesc să-mi dau seama ce "secrete"am. Tind să cred că am fost şi sunt o persoană care nu prea e secretoasă aşa din fire. De omorât oameni n-am omorât aşa că dacă asta aşteptaţi puteţi să închideţi pagina.

 1. Am un tatuaj de care nu ştie prea multă lume. E o inscripţie pe gât.
 2. Am avut o perioadă în care eram fană Eminem şi eram plină de postere şi versuri de-ale lui în creier. Bineînţeles am trecut şi eu prin faza manele, Andre şi toate astea.
 3. Am avut şi perioada de rockăreală şi şuviţe mov, pe la 13-14 ani. Încet încet mi-a trecut după (nu pot să cred că am zis asta pe blog!)
 4. Cea mai lungă relaţie a durat un an jumate şi s-a terminat cum a început...eşec.
 5. Uneori am impresia că sunt dependentă de afecţiune. Şi egoistă totodată.
 6.Nu am fost tipul de copil care visa la propria-i nuntă, Făt Frumos pe cal alb şi vrăjeli. Cel puţin eu nu-mi aduc asta aminte. Is that bad?
7.Ajung să fiu rănită foarte repede. Pentru că mi-am făcut prostul obicei de a pune la suflet toate prostiile.

BONUS
1.Mă stresez ca naiba de repede, tare și din orice prostie
2.Nu știu jumătăți de măsură. Nici la iubire, nici la dăruit, nici la prietenie. Nu știu cum să iubesc puțin
3.Nu pot să mănânc nuci. Nici nu-mi plac și mă și umplu de pete.
4. Un alt obicei prost e ăla că nu-mi place să rănesc oamenii. Da, e frumos și tot tacâmul, dar am acceptat multe chestii doar din rușinea mea care ar fi trebuit să fie a lor. 
5. Nu am nimic cu nimeni până nu sunt călcata pe codiță.


PS- După postul ăsta și probabil încă unul care era planificat blogul (și eu) vom lua o pauză lungă în care să ne bucurăm de liniște și primăvara care vine(mai mult eu, că el, săracu, n-are cum.) E aproape sigur că voi reveni, dar totuși nu pot garanta. 

sâmbătă, 12 februarie 2011

True facts (I)

Daca un el (oarecare el, nu are importanta) se culca cu 10 tipe reactia e "Wow, e hot tipul, ce bbuuuun e, s-a culcat cu 10 tipe!!".

 Daca ea, (oarecare ea, nu are importanta)se culca cu 10 tipi reactia e "Pff, curva dreacu!"


Pai?

vineri, 11 februarie 2011

HELP!

Am şi io o dilemăăă gravă. Până mai ieri, alaltăieri, mă uitam la Greys anatomy pe vplay.ro... cu cont VIP!!! Şi acum îmi pare mesajul "No longer avalaible". Mai păţeşte cineva asta? Ce e de făcut?

 Sau unde mă pot uita online la calitate bună?? Pretty pleaseee...

joi, 10 februarie 2011

Ghidul fraierului anonim sau a commenturilor deplasate

No hai să vă mai explic io o treabă (de parcă nu ar fi fost destul de clară în regulile pe care blogul ăsta le are, dar unii dintre voi nu vă obosiţi să le citiţi). Aşa că să facem o scurtă recapitulare.

 Ziceam aşa: Nu accept oamenii agresivi, enervanţi şi cicălitori. 
Asta înseamnă că nu vii aici ca pe tarlaua lu bunică-ta şi te apuci să dai comentarii agresive, că nu mă impresionezi. Nu, nici măcar nu mă enervezi. Şi dacă eşti cicălitor îţi mai trântesc şi un spam.

Nu accept fufele şi fătălăii care nu sunt în stare să îşi asume o identitate şi se ascund în spatele anonimatului.  Şi care încearcă să-şi reverse frustrările aici.Oricum o să aflu odată şi odată cine sunteţi.
Asta înseamnă că nu te apuci să dai comentarii anonime şi să faci pe deşteptu, că de fapt nici măcar nu exişti pentru mine. Aşa că dacă te simţi deştept/eaptă şi ai ceva INTELIGENT de zis loghează-te, sau cel puţin semnează-te la sfârşit şi asumă-ţi mizeriile pe care le zici.

Dacă v-am făcut de rahat pe undeva, ar fi bine să veniţi aici cu argumente. 
Că dacă vii şi-mi zici că scriu ca dracu, că-s aşa şi pe dincolo şi vrăjeli iar o iei cu flit şi pici de fraier, că aici e tarlaua mea!

Nu simt deloc nevoia de a mă justifica în faţa cuiva de ce scriu, cum scriu, pentru cine scriu, unde scriu şi când scriu.
Asta cred că a fost destul de clară. Aşa că dragă cititorule... fii niţel mai deştept şi nu încerca să-mi explici ce e bine sau inteligent sau rău pentru mine. Că asta io decid!

Dacă începeţi să insistaţi şi să vă repetaţi, din nou, am să vă tai firul. 
Deci te rog io frumos, nu te repeta. Că asta face omul când n-are decât un singur argument şi ăla prost. Se repetă. Şi atunci când nu se repetă tace. Vezi poate-ţi place mai mult varianta cu "tace". Aplic-o. 

 Dacă consider eu că întreceţi măsura, la fel.
Adică în traducere liberă, eu decid când te simţi mai deştept decât eşti, nu tu. Că repet, aici e tarlaua mea.

Îmi rezerv dreptul de a şterge sau aproba orice comentarii am eu chef.
As in: Dacă nu ţi-am aprobat comentariul de rahat nu înseamnă că nu l-am văzut sau că am uitat să-i dau approve sau că i-am dat decline din greşeală. Asta înseamnă că nu trebuie să te apuci să dai commenturi de genul "nu mi-ai dat approve la comment, eşti o frustrată". Că singuru frustrat de pe aici eşti tu, suferi de nebăgare de seamă. Şi din nou, nu mă impresionezi. At all.

 Nu iau sfaturi de viaţă de la tot poporul.
Aşa că dragă comentator (anonim, în mod special), abţine-te că dacă am nevoie de ajutor mă aduc la Andrei Gheorghe, ăla cu 9595.

Şi nu-mi ziceţi voi când şi ce să scriu.
Asta e un fel de nota bene, cu magnam cum laudae. Aşa că... got it?

 PS- Dacă se regăseşte cineva aici.. înseamnă că s-a prins. 

Fail again, fail. Fail better. (S. Beckett)

"Vreau să cred că n-am căzut niciodată, ci doar m-am atins de lucrurile care n-au avut curaj să se ridice deasupra mea.  "

miercuri, 9 februarie 2011

Shopping online...da sau ba?

Vroiam să scriu de multttt timp despre asta însă abia acum mi-am adus aminte de subiectul ăsta.

Trăim într-o lume în care putem face orice pe net (da, perverşilor sunt şi d-ăia care fac până şi sex online. Şi nu e cul deloc.). Chestia cu shoppingul online a devenit ultra mediatizată şi folosită pe parcursul anilor, de ceva anişori buni încoace.Înţeleg, e mai uşor să-ţi comanzi lucrurile dorite de la un click depărtare de tine, uneori poate mai reduse (sau cel puţin asta credem noi). Însă hai să vedem totuşi avantajele şi dezavantajele.

 Ţin să specific că deocamdată mă refer la blogurile de haine! Deci nu site-uri autorizate vânzării, ci bloguri. Au apărut şi s-au înmulţit ca ciupercile, în special cele destinate vânzării de haine. Unele noi...altele nu prea. 

 Avantaje
  • Viteza cu care-ţi poţi comanda lucruşoarele dorite.
  •  Preţul să zicem... mai redus.
  •  Poţi găsi lucruri interesante pe care ţi le doreşti însă nu le-ai găsit nicăieri în oraşul tău
  • Poţi accesa site-urile dorite cu produse 24/24 fără presarea timpului al unui program fix
  • Vezi toată colecţia din start, toate produsele disponibile fără a mai fi nevoit să întrebi vreo vânzătoare acră
  •  În cazul unor produse mari nu mai există nevoia de transport, se poate apela la curierat fără vreo problemă.
  • Şi un alt avantaj foarte important, e că dacă alegeţi varianta curieratului, acestea ajung foarte repede chiar la uşă
Şi aici am cam terminat-o cu avantajele, din punctul meu de vedere. Acum apare lista cealaltă.

Dezavantaje
  • În primul rând..venind vorba de haine. Poţi primi o măsură care nu coincide cu cea prezentată pe site. La fel şi culoare, calitate, starea produsului, material.
  • Datele personale care le cer anumite persoane (neautorizate, of course). Şi anume codul numeric personal şi astfel de date pentru care internetul nu este tocmai un loc sigur de a le arunca în stânga şi-n dreapta. Şi sunt cerute pe motivul că aşa sunt siguri că nu vor lua ţeapă. Păi în cazul ăsta trebuie să am şi eu CNP-ul vânzătorului, nu?
  •  Poţi cu uşurinţă să dai prea mulţi bani pe o..porcărie.
  •  Şi să fim serioşi, unde e distracţia cumpărăturilor cu cea mai buna prietenă şi probatul la nesfârşit?
  •  Când vine vorba spre ex de produse cosmetice nu le poţi testa rezistenţă, culoarea exactă, etc.
  • Credibilitatea vânzătorului. Nu-l ştii pe omul ăsta!
  • Multe bloguri din astea destinate vânzării hainelor nu au nicio politică a returnării, specificându-se clar că nu se pot returna!!!
Pot să înţeleg că alegem de multe ori bloguri din astea pentru cumpărături de haine/cosmetice. Pot să înţeleg şi că e oarecum normal să ai un blog de haine dar nepurtate. Spre exemplu: Nu voi da un nume concret, însă o domnişoară vindea un costum de baie purtat "doar" de 2-3 ori. Păi domniţă nu ţi se pare scârbo... şi ....dezgustă..indecent şi imoral? Şi există milioane de astfel de cazuri. Şi nu e nici corect, nici decent, nici moral.

În afara faptului că nu au politică de returnare... am observat că se cam cere avans. Bun, şi eu dacă pierd banii ăia? Nu e firesc. Atunci când trimiţi un pachet ramburs, riscul e de ambele părţi în sensul în care tu rişti să-l trimiţi degeaba şi eu risc să fie o porcărie.

Acum o să trec la site-urile de specialitate.

Aici automat nu mai am atât de multe obiecţii pentru că:
  •  Sunt sigure din toate punctele de vedere. Multe dintre ele, cel puţin, mai ales cele din afară
  •  Deşi sunt mai scumpe, produsele sunt NOI, fără îndoială
  •  Din nou apare avantajul pe care ţi-l oferă curieratul deci viteza cu care ajung produsele la tine în mâini
  •  Ţepele automat nu prea mai există!
Dar am obiecţii din nou cu privire la:
  •  Culoare, mărime, textură, etc. 
  •  Preţurile mult mai ridicate faţă de cel de magazin.
 Aşa că pot să ajung la concluzia că primează dezavantajele în faţa avantajelor per total. Voi ce părere aveţi despre shoppingul online?

sursa pozei.

marți, 8 februarie 2011

Despre cum nu merit eu anumite lucruri, partea 39843209842034820


Nu vreau să mă plâng, nu-mi place să mă plâng. Dar îmi pierd răbdarea şi încrederea în mine şi mă adâncesc în reproşurile altora. Cum că nu fac, nu dreg, aia nu e bine, ailaltă e şi mai proastă. Iar eu am ajuns să cred că aşa e. Că nu fac bine. Că am doar idei puţine şi proaste. Că nu sunt capabilă de alegeri bune. Că dau la o parte pe toată lumea, dar nici ei nu mă trag înapoi. Sunt conştientă că nu ajung nicăieri cu căcatu ăsta de mentalitate, dar acum nu pot, nu am chef, nu vreau să mă simt mai bine

Nu vreau să vorbesc, că oricum n-aş şti să explic ce se întâmplă. Ce să vă zic? Că mi-am pierdut identitatea şi simt că nu mă cunosc? Aş putea să zic asta, dar degeaba. Că dacă trec pe lângă oglindă habar n-am cine sunt? Că mă culc nervoasă şi mă trezesc nervoasă? Că sunt conştientă că e suficient să-mi doresc şi aş putea obţine dar sunt atât de descurajată încât mă complac? Că sunt geloasă pe cineva care de fapt nu are nimic? 

Mai uit de starea asta. Mă iau cu câte-o cană de ceai, o carte, o vorbă, dar nu trece nicicum. Şi mă enervează oamenii care se bagă deşi nu ştiu nimic. Şi oamenii care deşi ştiu nu se bagă.


 Şi uite aşa am ajuns la concluzia că nimeni nu merită nimic. Acum nu. Acum vreau să fiu doar eu cu mine. Să mă adun, să-mi caut gândurile, să caut sursa problemelor, să o găsesc într-o eventualitate şi apoi să le găsesc soluţii. 

 Aşa că blogul ăsta mă tem că a ajuns undeva la final...

Apropos, am nevoie de nişte citate pentru porcăriile alea (necesare porcării) de sonete (aka invitaţii din alea de sfârşit de a 12a). Ideea e că totuşi aş vrea ceva original...ceva catching şi totuşi glamour. Aşa că hai vă rog, minticica la contribuţie!

Şi ca bonus două poze de care mi-e dor de pielea bronzată şi de vară... Nu se mai termină anul ăsta...

luni, 7 februarie 2011

Azi sunt tristă şi nervoasă. Aşa că beau ceai şi ascult asta:
 Ceaikovski - Lacul Lebedelor
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse


Atât azi.

duminică, 6 februarie 2011

Random stuff


  • "Iubirea nu-i un tren sau o haină: Nici nu pleacă, nici n-o pun în cuier când ies pe scenă"
  • Crede şi nu cerceta, că dacă te apuci de cercetat, îţi cam dă cu virgulă
  • Trebuie să-ţi termini propoziţia pentru că!
  • Trebuie să învăţ la istorie constituţiile din 1866&1923. N-am chef de ele şi cred că ele de mine nici atât, dar trebuie să convieţuim, că-i un întreg capitol din materia la BAC. No offence, constituţiilor dragelor!
  • Am tendinţa să luuungeeesc lucrurile, de aia posturile mele sunt mereu aşa luuuuungi şi lălăite, că despic firu-n patru. Şi pentru orice cuvânt urât găsesc un sinonim simpatic. Boalăăă!! Aşa că acu încerc să o iau p-aia scurtă (varianta măh, la ce vă gândeaţi?!)
  • Vrei micul dejun la pat? Sigur, atunci dormi pe masa din bucătărie
  • Echilibrul meu cosmic e dat peste cap... Pe principiul "Dă-te bre cu coşu ăla mai încolo că-mi strici feng shui-ul". Apropo, ştie cineva care e treaba cu aranjatul unei încăperi în stil feng shui?
  • Obişnuiesc lately să mă dau peste cap cam cu totul din cauza unor prostii. Over, am zis!
  • EL e un tip foarte simpatic şi-mi dă o stare...cel puţin interesantă. 
  •  Am cunoscut aseară o gagică mişto cu care am vorbit o grămadă de parcă ne ştim de o viaţă. Rar mi s-a întâmplat lucrul ăsta. Salut, Ana!
  • Toată lumea minte. Şi tu dacă ai chef să fii o scârbă n-ai decât. Dar nu cu mine, că nu-ţi merge, fir-ai/r 
  • Cred că zilele astea nu sunt făcută pentru "bright&shiny mood". Nici zilele astea nici următoarele. 
  • "Eşti o fiinţă cu multă lumină interioară. Scoţi omul din cele mai negre depresii"
  •  Îmi e dor de tine câteodată. Na, c-am zis.Şi nu e fun deloc să mă privesc în oglindă şi să recunosc asta. Ei, aş putea să nu recunosc. Ştiu, am soluţii minunate, e că?
  • Diseară fac seară de ceai&tv. Am zis!
Şi dacă am zis, am zis. Ce uşor e cu buline şi fără să despici firu-n patru. Îhîm! 

Şi sursa pozei: acilea. Da, poza nu are nicio treabă cu postul, dacă sunt probleme, afirmaţi-vă, oricum nu vă bag în seamă. Azi nu!