Mare ți-e grădina, Doamne..la propriu!

Păcătoasa69: sărumâna, părinte

Părintele_jaguar: SAL, fiica mea

Păcătoasa69: sal???

Părintele_jaguar: Să Ai Liniște

Păcătoasa69: aaa, da părinte, iartă-mă, eu nu prea le știu astea că numa’ ieri ne-am băgat netu’

Părintele: ești iertată…căci trebuie să iertăm chiar și online…spune-mi, cu ce te pot ajuta la ceas de seară?

Păcătoasa69: păi iubite părinte, așvrea să mă spovedesc…și am zis că îți scriu aici ca să nu mă mai scol măine cu noaptea-n cap ca să merg la spovedanie

Părintele_jaguar: înțelept ai gândit…căci oricum dimineața e îngrămădeală mare că vin toate babele plictisitoare care nu au net. și mai au și păcate plictisitoare, fără un pic de cancan, nimic

Părintele_jaguar: că au înjurat, că n-au ținut post, că n-au stins televizorul când era furtună…din astea

Părintele_jaguar: așa că e o plăcere să asculți o enoriașă tânără așa ca tine, cu un id care te îndeamnă să gândești la cele lumești…

Păcătoasa69: da, părinte, mă bucur că mă înțelegi

Părintele_jaguar: atâta doar că va trebui să plătești mai întâi…căci așa e creștinește…mai ales că biserica e săracă, acuma că ne-am băgat și netu’, tre să ne luăm și un router de wireless…să-l ducem la oraș să-l sfințim…sper că înțelegi…

Păcătoasa69: da, sigur părinte, cât tre să plătesc?

Părintele_jaguar: fata mea, știi că pe noi nu ne lasă inima să cerem, sau să zicem sume…cât vrea sufletul tău și cât poți…știm că lumea e săracă, deci cât îți îngăduie inima

Păcătoasa69: bine părinte…50 de lei e bine?

Părintele_jaguar: 100 minim

Păcătoasa69: bine, părinte cât zici tu…da cum fac să-i plătesc online?

deschid aicea unde se bagă cd-urile și îi bag acolo? sau ți-i scanez?

că nu prea mă pricep…

Părintele_jaguar: ai card?

Păcătoasa69: are bărbatu-meu

Părintele_jaguar: e bun atunci, păi până duminică ne aduce părintele Conexiu de la RDS o cutia milei digitală și când vii la biserică, vii cu cardul și îl scanezi acolo,bagi pinul și cutia milei își ia cât crede de cuviință…

Părintele_jaguar: acuma poți să-mi zici păcatele

Păcătoasa69: bine părinte…am mințit

Părintele_jaguar: LOL 

Păcătoasa69: ce înseamnă LOL?

Părintele_jaguar: adică “lasă odată lăbarelile”. zi păcate din alea mai serioase…ceva cu sex n-ai?

Păcătoasa69: aaa…ba da părinte :”> multe… îmi cam înșel bărbatul…

Părintele_jaguar: vai, ce urât…

Păcătoasa69: da, știu părinte, e foarte urât…de aia îl și înșel…nu știu cum naiba m-am putut mărita cu unu’ așa urât…

Părintele_jaguar: nu, măi, e urât ce faci…

Păcătoasa69: aaa…da scuze știu…de aia am și vrut să mă confesez…că mă simt prea încărcată de povara unui asemenea păcat…

Părintele_jaguar: păi de ce te simți atât de încărcată?

Păcătoasa69: păi este când îl înșel cu mai mulți din sat și știi cum e părinte…e mai mare încărcătura, că unde-s mulți, puterea crește

Părintele_jaguar: ai de plm

Păcătoasa69: ce înseamnă plm părinte?

Părintele_jaguar: adică păcatele lui moise

Părintele_jaguar: așa deci, îl înșeli pe fraier…și ce alte păcate mai ai?

Păcătoasa69: apoi părinte…de când cu internetu’ ăsta mă cam uit la filme din alea…știi dumneata…

Părintele_jaguar: omfg!!! ce tare!!

Păcătoasa69: cum adică omfg părinte? sau te-ai înecat?

Părintele_jaguar: adică ooo, maică fără de greșeală!!!

Părintele_jaguar: bine, fata mea…eu tre’ să plec imed…oricum cele mai interesante le-am luat la cunoștință, restul le știe Domnul oricum că el ne vede pe toți prin webcam…

Părintele_jaguar: o să îți zic ce să faci și apoi o să îți dau un canon

Păcătoasa69: bine părinte, mulțumesc…da’ avem deja imprimantă Canon, e bine?

Părintele_jaguar: da, e bine, atunci nu-ți mai dau canon, uite ce tre să faci acuma

Părintele_jaguar: ai Facebook?

Păcătoasa69: da, părinte

Părintele_jaguar: ok, atunci te duci la pagina Bisericii, și dai Like la pagină, apoi la toate icoanele puse acolo la Wall Photos și pupi ecranul de la laptop. Pe urmă postezi pe Wall “sunt o păcătoasă penală, mi-am înșelat bărbatul”. și după ce primești like de la ei înseamnă că s-a confirmat plata prin card și ai fost iertată

Păcătoasa69: bine, părinte da’ eu credeam că spovedania e confidențială…dacă pun pe perete vede toată lumea…

Părintele_jaguar: eee păi ce mai e confidențial acuma cu facebook-ul și cu astea…

Părintele_jaguar: eventual îți setezi acolo la Privacy să nu vadă toată lumea…oricum noi, userii de la pagina Bisericii nu arătăm la nimeni, râdem numai așa între noi la câte o beție de păcatele fraierilor și atât…deci poți sta liniștită

Păcătoasa69: bine, părinte, mulțumesc

Părintele_jaguar: stf de zdreanță…

Păcătoasa69: ce înseamnă stf,părinte?

Părintele_jaguar: adică “să te f*t de zdreanță ce ești”!

Părintele_jaguar: nu-i nici un părinte, îs eu bărbatu-tău, am venit să-i instalez windowsu’ aici la părintele și zic hai să intru un pic pe mess să văd dacă merge netu și să râd un pic de proastele din sat..

Părintele_jaguar: și pe când colo, surpriză…aflu că tu ești încărcată de păcate…fir-ai tu să fii…

Părintele_jaguar: în 5 minute îs acasă…poți să te pui să te rogi, că îți iei canoane grele astă seară…

Păcătoasa69: ooo, iartă-mă Grigore…am crezut că îi părintele…dacă știam că ești tu nu ziceam atâtea…

Părintele_jaguar: lasă că vezi tu…

Părintele_jaguar has signed out.

Păcătoasa69: Grigore…mai ești?? Iartă-mă, Grigore…

BUZZ!!!

Păcătoasa69: Grigore, să nu mă bați când vii!!!

Păcătoasa69 set her status to “idle”

Păcătoasa69 has now signed out…

Racism

Rasismul se manifestă la noi în țară în toaaate domeniile. Culmea, nimeni n-are nimic cu negrii, ăia-s simpatici, cântă frumos. Dar țiganii... țiganii sunt nenorocirea nenorocirilor!

Da, ok, fura. Da, ok, dau în cap. Dar nu putem generaliza. Mai ales când suntem chiar NOI ținta unor astfel de generalizări. Plec la facultate-n Scoția. Eu, ca româncă îmi obțin permisul de munca cu 6 luni!!!mai târziu decât orice alt cetățean european.Hm, oare de ce? Suntem cumva ținta unor generalizări de genul ”români hoți?”Yep, we certainly are.

Nu vorbim despre faptul că, încă de mici, copilașii sunt speriați cu texte de genul: ”Vin țiganii și te bagă-n sac”. Deci de aici pleacă adevărata mentalitate...tipică!

Dar azi vorbim despre mentalitatea tipic românească care...deși nu o consider ok, are două tăișuri.

Vă dau un exemplu concret: Am văzut ieri la știri (cine m-a pus, God damn it), despre un cartier de țigani din Baia Mare. Locuitorii cartierului, ne-țigani:)), au făcut enorm de multe plângeri cum că aceștia fură, le lovesc copiii, îi atacă seara și plus faptul că este extrem de mizerie lângă blocurile în care ei locuiesc.

Și...ce face primarul? Le ridică un zid între ei și ”cealaltă”comunitate. Și explică primarul cu zâmbetul pe buze că zidul nu va fi din lemn, deoarece ar ajunge din prima iarnă pe foc, și nici din fier, deoarece ar ajunge la fier vechi.

Bă deșteptule, domnule primar al faimosului oraș Baia Mare? Așa rezolvi tu o problemă socială? Una de neintegrare, practic, în societate? Ascunzându-i după un zid, ca pe niște animale de la Zoo?? Ghici ce....zidul are și IEȘIRE...

Nunțile românești-EPIC FAIL!

Cu toții știm bineee cunoscutele și clasicele și of course, plinele de tradiții nunți...românești.

Hai s-o luăm totuși de la început, ca să nu vă pierd pe drum:)

INVITAȚIILE

Of course, veșnicul text ”se cunună Mărioara cu Gigică Forțosu” și bla bla bla. Loc, oră. Invitațiile sunt și ele satenate, cu o mie de modele florale, 5 numere la care poți suna să confirmi invitația (vodafone, orange, zapp, cosmote, telefon fix ??? că deh, e criză......), o mie de fundițe, panglicuțe, plicuri colorate.

ROCHIA


Din păcate am fost la mult prea multe nunți decât m-ar fi ținut nervii sau/și buzunarul. Rochii? Dantelă, paiete, puf, pene, flori, sclipici. N-ar fi așa rău, doar că...TOATE DEODATĂ! Pe o singură rochie. Deci muuuuult mai mult decât m-ar fi ținut nervii. Din nou. Dacă se poate să-ți și iasă sânii din ea, E ȘI MAI BINE!

Bineînțeles, crinolina la rochie și rochiile tip prințesică....fără nu se poate, ce fel de mireasă ai fi???

PANTOFII


Slavă Cerului că ăștia nu prea se văd. Dar și când se văd... bineînțeles, sunt albi. Bineînțeles, sunt satenați.Și tot bineînțeles...au flori. Mari. Cât se poate de mari.

Verdict? Kitsch.

SALA


Scaunele neapărat vor avea funde de saten pe spate (said who???) și ceva mov sau auriu în componență. Covorul și garoafele (sau și mai rău, plantele artificiale) vor fi la mare căutare. Ca să nu zic disperare.

MENIUL


Mămăligă, sarmale, tocană, fasole. Ca la români.

WEDDING LISTS

Ei, toate ca toate, da astea mă scot din minți. Astea-s listele alea în care ei îți ”sugerează”subtil că au nevoie de farfurii și cratițe. Hai dă-o naibii, sunteți 2, sau aveți harem? De câte farfurii puteți avea nevoie?!?!?!?!?!?! No shit. Prefer să dau banii pe-o lună de miere super mișto decât pe 2 cratițe în care nu gătiți nimic pentru că...habar n-aveți cum.

DOMNIȘOARELE DE ONOARE

Îmi aduc aminte când aveam vreo 10 ani și-am fost domnișoară de onoare (cea mai eșuată dintre ele, restul nu-s memorabile). Am avut o rochiță de saten super lucios, roz deschis și gen..gogoșar. Prințesică, de fapt. VARZĂ, în concluzie. Și pletele mele bălaie au fost ondulate și date cu fixativ...și aruncate-n ele niște...flori de plastic, albe:( Ziua aia a fost una din cele mai urâte din viața mea. See my point? Numa domnișoară de onoare să nu fii. Că vei fi nasoală. Nu, n-are importanță dacă ești frumoasă. Acum vei fi nasoală!

LUMÂNĂRILE

Cât se poate de mari și cât se poate de înzorzonate. Am zis, am zis.

TORTUL


10 etaje, 16 figurine, 4 arome. La final? Gura pungă. A da, și nelipsitele flori.

TRADIȚII IDIOATE


1. Banii la găleată!!!


Se iese din Biserică sau din scara blocului, după caz și se aruncă MĂRUNȚIS în niște găleți cu apă.Să fim așa ahtiați după bani? Gen Bună ziua doamna vânzătoare, schimbați și mie niște mărunți? Și ea o să zică: Dar vaaaai, ce e cu miile astea de monede?A, m-am măritat. Bleah.

2. Strigăm darul


Când se dau darurile, fiecare zice tare cu ce sumă a contribuit. Extrem de penibil!!!

3. Furatul miresei

Ziceți ce vreți, dar e kitsch și asta. Mai ales când o înghesuie prin vreun depozit.

Mai știți și altele? Poate chiar din propria experiență!

Hai la pastile de slăbit

De 3 zile încoace gura nu-i mai tace domnișoarei Ioana Stoiculescu. Primesc acum vreo 5-6 zile un e-mail cu pastile de slăbit, că iei 4 și slăbești 10 kilograme. Da ce-ți fac frate, te aleargă, te înfometează, dansează cu tine să slăbești?


No bine, tac, dă-le naibii, șterg spam-ul, bla bla. În aceași zi... intru și eu ca tot omul pe mail. 20 de același mesaj cu pastilele. Cucoana, fir-ai tu să fii, ești dilie?


A doua zi. Intru...încă 5 mesaje ghiciți cu ce??? Tot cu pastilele de slăbit... Băi femeie, dă-o naibii, ai înnebunit? Tot așa, zilnic câte-un mesaj. Femeie, îmi sugerezi că-s grasă? Intru AZI. 80 de mail-uri cu pastile de slăbit, dintre care în primul mesajul subtil: ”Vă implor să cumpărați.”


Și m-am enervat și zic așa: 


Draga domnisoara Ioana Stoiculescu,

Te-as ruga frumos sa ma scutesti de mesajele tale de rahat. Daca doresti sa pierzi in greutate, baga tu pe gatu-ti firav cele 4 comprimate de Braziol5. 

Multumesc!

Poate te liniștești, nebuno. De unde au ăștia adresele noastre de mail????

Protejează-ți copilul de Internet!!!

Uitați-vă la acest spot. Este despre protejarea copiilor de Internet. Știu, sună clișeistic, dar este extrem de real. 


Pe Internet poți fi cum vrei. Mai slab, mai gras, mai tânăr(!!!), mai romantic, mai tupeist. Monitorul este cel care te apără. Te ocrotește. Te acoperă.


COPILĂRIA & ADOLESCENȚA


Nu trebuie să vă zic că nowadays copiii cu vârste din ce în ce mai mici au calculator și respectiv internet și le este permis accesul nelimitat și pe orice fel de site-uri fără a fi verificat history pentru a afla care sunt site-urile accesate de copil, sau chiar accesarea arhivei de messenger. Poate părea încălcarea intimității, însă mi se pare un gest deloc extrem pentru un părinte grijuliu și nicidecum exagerat. 

Ok, este firesc, trăim într-o lume în care laptopurile au înlocuit iubirea, mail-ul a înlocuit scrisorelelele parfumate, iar facebook-ul a devenit un fel de întâlnire. Dar totuși...

Pedofilia pe Internet deja a ajuns la cazuri extreme. Nu vă grăbiți să judecați adolescentele care cad în capcane. Naivitatea copiilor și a adolescenților este firească. Toți am fost (și nici acum nu suntem prea prea, dar nu ne mai lăsăm duși de minciunele gogonate online). 


Canalele de genul MIRC, facebook, hi5 și alte platforme de socializare sunt bine cunoscute pentru faptul că, din nou, poți părea oricine, poți atașa ce poze dorești chiar dacă nu apari tu în ele. Poți pretinde că ești oricine! 


Adeseori atacatorul promite, face, drege, spune cuvinte dulci, iar victimele pică...aș fi zis ca muștele, dar mă abțin. Și evident se ajunge la întâlnirea face to face. De-aici cred că nu mai e cazul de a discuta.


MATURITATE


Și ca și adulți, cunoscând pe cineva interesant pe Internet, ne poate convinge ideea de blind dating. Putem cunoaște pe cineva foarte drăguț, care într-adevăr poate fi sincer la descrierea lui ca și om, ca și aspect, dar realitatea poate dezamăgi crunt.


Dacă totuși alegi să faci asta, eu una aș lua o prietenă sau mai degrabă un prieten cu mine(bineînțeles, care să stea la o anumită distanță). Poate părea paranoic, dar...safe is better!


Deci? Cum poți să-ți aperi copilul de pericolele Internetului? Iar ca matur, blind-dating sau nu? Ați avut vreo experiență de genul ăsta?

Pocket full of sunshine

Știu că v-am neglijat zilele astea, știu că n-am mai făcut mișto de nimeni (nici măcar în real life). Am fost prea ocupată cu voievozi, constituții, războaie mondiale și alte acțiuni multe din ele făcute doar ca să fie. Așa, să întreprindem și noi ceva, cum s-ar zice. 

Înainte de examenul de la română, duminică seară, adică am avut ceva asemănător cu un atac de panică. Nu mai puteam să respir, sângele parcă curgea mai greu prin vene și aveam o neliniște ciudată. A fost bine la examen dar mă aștept la un astfel de atac și diseară. 

Nu am fost ocupată doar cu istoria, ci am fost ocupată să mă plâng. Că m-am îngrășat 1 kg jumătate, că aia nu e bine, ailaltă merge prost, că m-am certat cu x, cu y, că etc etc. Și apoi am avut revelația: CE DREPT AM EU SĂ MĂ PLÂNG? Sau să zic că duc o luptă? Care e lupta? E lupta să fiu mai bună. Lupta care e firească pînă la urmă, că suntem oameni, nu baloți de paie. Ei nu luptă să fie mai buni. Nu e nicio competiție între baloții de paie.

Nici măcar nu trebuie să ne găsim rostul, să căutăm semnificații și nu trebuie nici măcar să ne simțim vreun moment vinovați c-am primit mai mult decît meritam. Văd mereu oameni care se învinuiesc că au primit un bărbat bun, frumos și deștept și nu-l meritau. Ok, dă-l vecinei de la 3, poate se bucură.

Suntem toți la fel de oameni. Mai glumeți, mai triști. Unii tăiem și coasem, alții lucrăm în economie, alții amputăm picioare, alții cântăm și încântăm. Fiecare-și are rostul. 

Așa cum au aurolacii pungile lor din care trag acolo ca disperații naiba știe ce, așa am și eu o pungă mare mare cu fericire. Este cea care-o primesc prin intermediul oamenilor apropiați. Printr-un mesaj drăguț, un zâmbet. O bucățică de iubire. Un desen animat. Un joc.

Să fie fericire la voi! Iar pentru cei cu BAC-ul (știu că mulți aveți mate mâine) vă doresc...inspirație divină și note URIAȘE...și de asemeni...atenție!

Rușine, da nu prea....

Am vrut să scriu că trăiesc un iad. Că toate lucrurile care mi se întâmplă sunt de rahat. Că trec printr-o situație penibilă și că mi-e frică de BAC de mor.

Apoi m-am rușinat. Eu trăiesc un iad? NU! Trăiește un iad cel care nu are o mână, sau și mai rău, nu are niciuna. Cel care nu are unde locui. Cel care nu are ce mânca și mănâncă din gunoaie. Cel care e bolnav. Nu are părinți. Suferă.

Să-mi fie rușine!

Sunt un om fericit. La română, știu că sunteți curioși ce-a picat la partea III. A picat caracterizarea unui personaj din textul dramatic la alegere din Caragiale, Sorescu sau Petrescu.

Deștepții au scris Ultima noapte de dragoste, întâia de război, sau Harap-Alb. Good job, smarties
Eu am ales Iona. Sper la peste 9.60. De-ar merge și de-acu tot așa....

M-ați întrebat dacă sunt camere. La noi nu au fost. În săli în schimb nu s-a copiat, nu s-a vorbit. Cel puțin în a mea.

That it s it folks.

Hai să împărțim fericirea

Hai să ne jucăm un joc, vreți? Leapșa asta a circulat pe calea blogosferei mult și bine. Am primit-o și răs-primit-o, dar a tot trecut pe lângă mine. 


Eu vă spun lucrurile care mă fac fericită, apoi voi îmi scrieți ce lucruri vă fac pe voi fericiți. Aici îmi permit să fac o completare: mulți dintre amicii mei m-au rugat să le explic cum pot comenta dacă nu au cont google. Așa că îmi permit (încă o dată) să vă luminez. Deci: dați click pe o astfel de căsuță:

Sub locșorul care este destinat scrierii comentariului propriu zis, aveți următoarele opțiuni: 

Și de aici voi puteți alege fie cea cu Nume/adresă url (la url puneți de exemplu www.google.ro sau orice altceva), fie anonim, și comentați pur si simplu (v-aș ruga aici să vă semnați, așa cum v-am mai spus, comentează destul de mulți oameni pe anonim așa că nu reușesc să vă recunosc. O semnătura ar rezolva tot)

Atât!!! Simplu, nu???

Și acum să trecem la fericire. Dulce fericire, lucruri mărunte care ne fac să zâmbim de un infinit de ori. Sweet routine.

Să vedem 10 lucruri (MATERIALE)care mă fac fericită:

1. Hainele& company. Fustițe, bluzițe, lenjerie intimă, accesorii, gentuțe, pantofiori cu tocuri de 15 cm, blugi rupți și așa mai departe. Știți voi, așa că nu detaliez.

2. Cosmetice. Rujuri, rujulețe, blush-uri (aș putea ieși din casă fără alt strop de produs pe față, dar blush-ul rules)

3. Rochițele maxi. Ador rochițele maxi. Cu niște platforme și o pălărie cu boruri largi. Yeeey, it s summer.

4. Pielea bronzată. Mor când mă uit în oglindă și mă văd neagră. Nu, nu sunt rasistă.Hihi. Deci da!Da!Da!

5.Ceaiul. Îmi plac foarte mult ceaiurile, în cam orice variantă, iar dacă mai au și gheață sunt...miami!

6. Așternuturile de mătase/saten. Te fac să te simți ca o prințesică.

7. Dansul. Arde calorii, te face să te simți bestial.

8. Telefonul meu. Nu aș putea trăi fără el (să-mi fie rușine)

9. Mărunțisurile. Cum ar fi un portofel cumpărat la supărare, o clătită dulce, o carte bună

10. Da, ador cărțile. Fie ele cum or fi. Din fiecare înveți.

                                              Să vedem 10 lucruri (umane )care mă fac fericită

1. Săruturile cu ochii deschiși și zâmbind. Nu mă puneți să explic, habar n-am.

2. Satisfacția că am reușit să învăț mult și mi-am îndeplinit sarcinile.

3. Prietena mea cea mai bună. E... credeți-mă, m-ați invidia, așa că nu vă zic cum e!

4. Familia mea. Sunt cei mai tari!

5. Un om despre care nu vreau să scriu aici, că iar urlă că am scris despre el. Dar mă faci fericită și tu, să știi!

6. Ana mea! Speechless

7. Fetele de la școală. Fosta școală, actually

8. Un telefon sau un mesaj drăguț de la cineva drag.

9. Să mă trezesc dimineața lângă cineva drag.

10. Ordinea. Ordine și curățenie, și lumânărele și poze... și bla bla!!!

                                               Să vedem lucruri CIUDATE care mă fac fericită: 

1. Când prind ceva care mi se aruncă de foarte departe.

2. Când prind ceva fix înainte să cadă

Hihi. Să vă văd. Haideți să shareuim fericirea! O împărțiți cu mine?:)

Ultima strigare

Mâine începe examenul de Bacalaureat. Nu mi-e frică, ci doar sunt neliniștită. Neliniștită probabil datorită faptului că anul ăsta am muncit ca un câine ca să finalizez materia și să-mi pun ordine în idei și gânduri. Am muncit cu gândul la niște note uriașe, în primul rând ca să-mi demonstrez mie că pot și-n al doilea rând să-mi fac părinții mândri.

Istoria... istoria n-aș putea să zic că mi-a plăcut în vreun mod deosebit vreodată. Însă anul acesta, când am început să o învăț și respectiv să o înțeleg (obligat, forțat, împinsă de la spate). Am înțeles-o. Și e bine să știi istoria țării tale.

Româna.. româna aș putea spune cu ușurință că mi-a cam plăcut de când mă știu. Poate de-aici predilecția asta pentru a scrie. Am învățat 35 (!!!)de opere... Alții au învățat 5 și merg pe noroc. Și totuși nu-mi pare rău. Cândva o să am nevoie și de astea.

Geografia... cu geografia am avut probleme încă din clasa a 5a, pentru că...să zicem că n-am fost iubită de profesor. Nu știu a cui a fost greșeala mai mare: a mea, sau a lui. Am avut probleme cu ea și în a 8a, am urât-o din tot sufletul ca apoi...să-mi placă și să iau 9.75 la examenul de capacitate. Așa și acum. Numai că acum îmi doresc 10-le.

Vă urez, deci, multă concentrare și liniște, iar rezultatele să fie cele pe care vi le doriți!

Astea fiind spuse, deși lucrurile nu-mi merg nici pe departe bine, sunt dezamăgită de un anumit comportament... poate ar trebui să o las mai moale. Să cer mai puțin de la oameni. Să nu mă mai consum. Pentru că o fac. Mă roade stomacul, capul, inima... Nu a murit nimeni de la asta. Nu voi muri nici eu. Nu înțeleg mare parte din sentimentele mele sau de ce-mi pulsează venele așa. Nu înțeleg cu ce greșesc, sau unde insist prea mult. Sau din contră, unde ar trebui să insist și nu o fac. Mi-e greu să obosesc așa, ca apoi să o iau de la capăt, să mă agăț de fărâme. Nu am de ce.

Urăsc să nu se vorbească cu mine. Să nu înțeleg ce se îmtâmplă și cu atât mai mult urăsc să deduc sentimente. Nu pot, nu sunt Mama Omida.

Nu mai dau din coate. Pentru că dai din coate și ajungi ultimul. Cu cât vrei mai tare să supraviețuiești cu atât mai mult și mai tare se scurge viața din tine. Nu vrei asta, nu?

Trebuie să zic ”Stop” și să aleg un alt drum... Unul mai... satisfăcător. Cel pe care-l merit!