Despre gelozie am vorbit aici, despre inselat aici, dar se mai ridica o intrebare pe care as vrea s-o discut cu voi.
Tradarea e tot tradare, indiferent cat de mica ar fi ea, sau tradarea se diferentiaza in functie de lucrurile care-o fac sa fie mare sau mica?
Eu cred ca de fapt nu exista tradare. Sau mai bine zis: nu exista tradari mari si tradari mici. Exista doar gesturi ale oamenuilor peste care poti trece, si gesturi peste care nu poti trece.
Am cunoscut oameni care au iertat lucruri pe care eu nu le-as fi iertat niciodata. De asemeni am cunoscut si oameni care nu ar fi iertat ce am iertat eu niciodata. Concluzie? E chestie de perceptie.
Pe X o doare faptul ca si-a trimis mail-uri cu aia, sms-uri, ca s-au sarutat odata in fata teatrului si ca au iesit la 15 cafele. Pe Y o doare mai tare ca a ajuns sa o iubeasca pe cealalta, ca si-au facut planuri de vacante, de viata, de tot.
Oamenii se simt tradati in fel si fel de moduri si fel si fel de situatii.
Deci? Exista tradari mici, tradari mari sau doar...tradari?:) Voi cand si de ce va simtiti tradati?
joi, 27 octombrie 2011
marți, 25 octombrie 2011
Cum arata iubirea?
Tu de unde stii ca esti iubit?
In fiecare zi ajung la concluzia ca ne trebuie atat de putin sa fim fericiti. Un cuvant, un sms, o vorba buna, o cafea calda dimineata la pat, doua sandwich-uri facute sa nu stai nemancat/a toata ziua la scoala/munca pentru ca tu nu ai timp, un desen stangaci, un post it lipit pe oglinda, un mesaj offline,
Sau avem nevoie de gesturi marete? Sa se urce in avion si sa vina la noi, sa ne duca la Paris, sa ne cumpere inele, farduri, bijuterii, haine, masini, case?
Deci cum stim ca suntem iubiti? Sau doar presupunem, interpretam gesturi, consideram ca asa e, luam lucrurile ca atare, deci prin urmare nu asteptam nicio dovada a actului in sine?
In fiecare zi ajung la concluzia ca ne trebuie atat de putin sa fim fericiti. Un cuvant, un sms, o vorba buna, o cafea calda dimineata la pat, doua sandwich-uri facute sa nu stai nemancat/a toata ziua la scoala/munca pentru ca tu nu ai timp, un desen stangaci, un post it lipit pe oglinda, un mesaj offline,
Sau avem nevoie de gesturi marete? Sa se urce in avion si sa vina la noi, sa ne duca la Paris, sa ne cumpere inele, farduri, bijuterii, haine, masini, case?
Deci cum stim ca suntem iubiti? Sau doar presupunem, interpretam gesturi, consideram ca asa e, luam lucrurile ca atare, deci prin urmare nu asteptam nicio dovada a actului in sine?
luni, 24 octombrie 2011
Daca ceri suficient de mult si suficient de insistent, vei primi
Asa o fi? Dar si asta e cu doua taisuri. Poti primi mai mult decat ti-ai dorit vreodata si...inutil. Nu intotdeauna "mai mult"e "mai bun", sau "mai sanatos".Sau mai oricum, dar altfel decat ti-ai fi dorit.
Mi se pare mie sau am fost obisnuiti sa nu cerem? Sau mai bine zis, sa nu mai cerem? Cand s-a intamplat asta? De cand asteptam ca oamenii sa faca chestii pe care nu le cerem? De ce nu mai avem glas sa zicem: "Asta vreau", "Asta ma deranjeaza"? De unde sa stie respectivul ca tu ti-ai dori sa...orice?
De cand a devenit rusinos sa zici "Vreau si eu o bucatica din rosia ta", "Vreau sa faci aia"? De cate ori ai zis "Nu" cand ti s-a oferit ceva, din rusine? De cate ori ti-ai dorit ceva dar nu ai zis din inertie, rusine, teama? De cate ori ai zis "E bine si asa", doar ca sa nu ceri?
Si totusi, sunt lucruri pe care nu le poti spune. Sigur, cand esti mic e mai usor. Poti cere dragoste, afectiune, grija, atentie si sa le si primesti fara sa i se para cuiva deplasat. Dar cand cresti, alta e situatia. Cum sa cer dragoste, afectiune, atentie, lucruri dragute intr-o relatie, cand se presupune ca ar trebui, oricum, sa le primesc? Cum sa spun ca m-ar face fericita sa fie altfel? Si ce rost mai are sa primesc afectiunea dupa ce-am fost nevoita sa o cer?
Cum scapam de asta?
Mi se pare mie sau am fost obisnuiti sa nu cerem? Sau mai bine zis, sa nu mai cerem? Cand s-a intamplat asta? De cand asteptam ca oamenii sa faca chestii pe care nu le cerem? De ce nu mai avem glas sa zicem: "Asta vreau", "Asta ma deranjeaza"? De unde sa stie respectivul ca tu ti-ai dori sa...orice?
De cand a devenit rusinos sa zici "Vreau si eu o bucatica din rosia ta", "Vreau sa faci aia"? De cate ori ai zis "Nu" cand ti s-a oferit ceva, din rusine? De cate ori ti-ai dorit ceva dar nu ai zis din inertie, rusine, teama? De cate ori ai zis "E bine si asa", doar ca sa nu ceri?
Si totusi, sunt lucruri pe care nu le poti spune. Sigur, cand esti mic e mai usor. Poti cere dragoste, afectiune, grija, atentie si sa le si primesti fara sa i se para cuiva deplasat. Dar cand cresti, alta e situatia. Cum sa cer dragoste, afectiune, atentie, lucruri dragute intr-o relatie, cand se presupune ca ar trebui, oricum, sa le primesc? Cum sa spun ca m-ar face fericita sa fie altfel? Si ce rost mai are sa primesc afectiunea dupa ce-am fost nevoita sa o cer?
Cum scapam de asta?
Nu vrea sa moara!!!!
Am preluat un articol de la Ionouka, o scrisoare adresata ei, careia ii voi da copy paste acilea.
Ma numesc Simona Calin si iti citesc blogul. Nu am comentat decat de vreo doua
ori, o data la postul despre vizele pentru SUA si alta data la postul in care erai
foarte suparata pe medici si ti-am spus ca eu ii stiu minunati iar tu mi-ai zis ca
pentru tine nu sunt..
Iti scriu mailul asta pentru ca stiu ca blogul tau este citit de multi oameni cu
inima deschisa si in speranta ca il vei putea ajuta pe unul din colegii mei. Il
cheama Catalin si are 25 de ani si este proaspat medic si.. proaspat diagnosticat cu
o forma grava de cancer. Pentru tratamentul acestui tip de cancer nu exista algoritm
terapeutic si o clinica din Germania il poate ajuta in schimbul a 200000 de euro
pana martea viitoare pentru a incepe tratamentul ce consta in radioterapie,
tratament citostatic si transplant de celule stem. Am reusit sa facem rost pana acum
de 75000 de euro.
Noi, colegii lui suntem alaturi de el si suntem recunoscatori pentru orice ajutor.
Multumesc
Simona
Pentru informatii despre Catalin:
Facebook: Grupul “Ajutor pentru Cata”
https://drcatalinsandu.wordpress.com/
Un singur click ii poate salva viata. Puteti dona prin sms, prin telefon, prin card, online. Nici nu trebuie sa va miscati de pe scaun pentru a salva o viata. Oricat, 10, 20, 30 de lei, cat va lasa inima, sufletul si buzunarul.Catalin nu vrea sa moara! Haideti sa salvam o viata impreuna, va rog frumos! Mi-ar placea sa stiu ca macar cineva a donat...
Ma numesc Simona Calin si iti citesc blogul. Nu am comentat decat de vreo doua
ori, o data la postul despre vizele pentru SUA si alta data la postul in care erai
foarte suparata pe medici si ti-am spus ca eu ii stiu minunati iar tu mi-ai zis ca
pentru tine nu sunt..
Iti scriu mailul asta pentru ca stiu ca blogul tau este citit de multi oameni cu
inima deschisa si in speranta ca il vei putea ajuta pe unul din colegii mei. Il
cheama Catalin si are 25 de ani si este proaspat medic si.. proaspat diagnosticat cu
o forma grava de cancer. Pentru tratamentul acestui tip de cancer nu exista algoritm
terapeutic si o clinica din Germania il poate ajuta in schimbul a 200000 de euro
pana martea viitoare pentru a incepe tratamentul ce consta in radioterapie,
tratament citostatic si transplant de celule stem. Am reusit sa facem rost pana acum
de 75000 de euro.
Noi, colegii lui suntem alaturi de el si suntem recunoscatori pentru orice ajutor.
Multumesc
Simona
Pentru informatii despre Catalin:
Facebook: Grupul “Ajutor pentru Cata”
https://drcatalinsandu.wordpress.com/
Un singur click ii poate salva viata. Puteti dona prin sms, prin telefon, prin card, online. Nici nu trebuie sa va miscati de pe scaun pentru a salva o viata. Oricat, 10, 20, 30 de lei, cat va lasa inima, sufletul si buzunarul.Catalin nu vrea sa moara! Haideti sa salvam o viata impreuna, va rog frumos! Mi-ar placea sa stiu ca macar cineva a donat...
vineri, 21 octombrie 2011
Power is being told u are not loved and not being destroyed by it
as Madonna once said.
E ciudat cum aici, la 3000 de km de casa, unde ma trezesc dimineata si plec si ma intorc seara, unde dupa cursuri in loc sa dorm trebuie sa fac cumparaturi si gatesc, viata pare mai simpla si parca nu-ti mai vine sa te plangi.
Mie nu-mi vine sa ma plang. Nici ca aia, nici ca ailalta, poate sa ma doara orice (sufletul, zilele astea), dar nu-mi vine sa ma plang. De ce? Nu stiu...pentru ca aici primesc soarele atat de rar, ca imi umple sufletul de bucurie fiecare dimineata in care ma trezesc si vad soare pe geam. Rar, dar si cand e... Ieri a fost soare. Mi-am pus alarma sa ma trezesc la 6 sa fac niste chestii. M-am trezit pana la urma la 8, tre sa doarma si creieru meu ceva, nu?
Imi place shopping-ul de mor, mai ales la Poundland (magazin cu o lira orice), inclusiv blushuri de la MAC, luciuri de buze si palete de farduri de la rimel, unturi de corp, ulei de bebe Johnsons baby, cani si ce mai vrea sufletu vostru. Primark-ul, de care-ati auzit cu totii e IEFTIN. Atat de ieftin ca-ti vine sa iei chiar si haine care nu-ti plac. A, stai, eu am facut asta. Si parc-am facut asta si cu un scrub care era evident ca-i oribil.
Tema la franceza: DONE, predata. Tema la spaniola: DONE, submitted. Prezentare Powerpoint despre World Depression: proccesing. Eseu 1+Eseu 2- to be continued.
Am impresia (sau poate doar vreau sa cred asta)ca m-am responsabilizat. Ma trezesc la timp, ajung la timp la scoala (aviz high-school), imi fac lucrurile la timp si asa mai departe. Nevoia m-a invatat sa fac cam de toate (bine, bine, la gatit mai am de invatat, daca stiti chestii care se fac usor si repede lasati-mi scris aici)
De lucrat, lucrez deja, sambata, baby sitter cu jumatate de norma. Si spre surprinderea mea-mi si place. Nu stiu cum de, dar asa e.
Am ajuns de asemeni la concluzia ca blogul asta nu mai e. Am inceput sa scriu mai mult pentru mine, sa vad si eu peste cativa ani cat de dobitoaca eram acum. Nu prea-mi mai vine sa fac misto, ca nici nu prea mai am de cine/ce. Ei, as avea eu, dar parca materialul pe care-l aveam in Romania s-a injumatatit. Mi se pare haios, ca desi Romania e asa cum e, Romania e "acasa", iar eu nu sunt decat unul dintre multii calatori cu bagajele in spate, de ici, de colo...
Ascult muzica frumoasa, mananc mancare gatita de mine, ma imbrac frumos, am unghiile frumoase... Si incerc in fiecare zi sa fiu mai buna!
...Nu mereu imi iese! Cateodata sunt lenesa, rea, aroganta, ironica, sarcastica... Dar incerc!
Zilele astea trebuie sa fie bine:)!
E ciudat cum aici, la 3000 de km de casa, unde ma trezesc dimineata si plec si ma intorc seara, unde dupa cursuri in loc sa dorm trebuie sa fac cumparaturi si gatesc, viata pare mai simpla si parca nu-ti mai vine sa te plangi.
Mie nu-mi vine sa ma plang. Nici ca aia, nici ca ailalta, poate sa ma doara orice (sufletul, zilele astea), dar nu-mi vine sa ma plang. De ce? Nu stiu...pentru ca aici primesc soarele atat de rar, ca imi umple sufletul de bucurie fiecare dimineata in care ma trezesc si vad soare pe geam. Rar, dar si cand e... Ieri a fost soare. Mi-am pus alarma sa ma trezesc la 6 sa fac niste chestii. M-am trezit pana la urma la 8, tre sa doarma si creieru meu ceva, nu?
Imi place shopping-ul de mor, mai ales la Poundland (magazin cu o lira orice), inclusiv blushuri de la MAC, luciuri de buze si palete de farduri de la rimel, unturi de corp, ulei de bebe Johnsons baby, cani si ce mai vrea sufletu vostru. Primark-ul, de care-ati auzit cu totii e IEFTIN. Atat de ieftin ca-ti vine sa iei chiar si haine care nu-ti plac. A, stai, eu am facut asta. Si parc-am facut asta si cu un scrub care era evident ca-i oribil.
Tema la franceza: DONE, predata. Tema la spaniola: DONE, submitted. Prezentare Powerpoint despre World Depression: proccesing. Eseu 1+Eseu 2- to be continued.
Am impresia (sau poate doar vreau sa cred asta)ca m-am responsabilizat. Ma trezesc la timp, ajung la timp la scoala (aviz high-school), imi fac lucrurile la timp si asa mai departe. Nevoia m-a invatat sa fac cam de toate (bine, bine, la gatit mai am de invatat, daca stiti chestii care se fac usor si repede lasati-mi scris aici)
De lucrat, lucrez deja, sambata, baby sitter cu jumatate de norma. Si spre surprinderea mea-mi si place. Nu stiu cum de, dar asa e.
Am ajuns de asemeni la concluzia ca blogul asta nu mai e. Am inceput sa scriu mai mult pentru mine, sa vad si eu peste cativa ani cat de dobitoaca eram acum. Nu prea-mi mai vine sa fac misto, ca nici nu prea mai am de cine/ce. Ei, as avea eu, dar parca materialul pe care-l aveam in Romania s-a injumatatit. Mi se pare haios, ca desi Romania e asa cum e, Romania e "acasa", iar eu nu sunt decat unul dintre multii calatori cu bagajele in spate, de ici, de colo...
Ascult muzica frumoasa, mananc mancare gatita de mine, ma imbrac frumos, am unghiile frumoase... Si incerc in fiecare zi sa fiu mai buna!
...Nu mereu imi iese! Cateodata sunt lenesa, rea, aroganta, ironica, sarcastica... Dar incerc!
Zilele astea trebuie sa fie bine:)!
luni, 17 octombrie 2011
Ce ti-e si cu bunele maniere...
Nu stiu ce credeti voi despre asiatici (chinezi, in special) au general, ase, dar eu am ajuns la o concluzie inca de cand am venit aici: sunt multi, mici, urati, enervanti, slabanogi si super nationalisti (in ideea-n care nu-i vezi niciodata stand cu alte natii...doar cu alti asiatici.) Probabil ati spune ca toti tindem sa stam cu cei de nationalitatea si respectiv rasa noastra. Nu, nu e adevarat! Am vazut o gramada de grupuri in baruri de exemplu in care erau si negri si albi si indieni si whatever. Nici macar noi, ca romani rasisti si obositi nu ocolim negrii, ci chiar ne imprietenim cu ei.Eu cel putin.
Nu m-ar fi deranjat pe mine asa tare faptul ca ei nu stau cu noi, ca nu ne dorim nici noi sa stam prea tare cu ei, putem trai si fara asta.Si noi, ca romani, si restul natiilor, cat si ceilalati, orice alta natie.
Dar am avut 3 experiente mari si late pana acum:
1. Asteptam eu (n-are importanta ce, ca daca m-apuc iar ajung la mine si nu e cazul), si vad o asiatica d-asta mica si galbena, pe tocuri si ce facea ea? Se scobea cu finete in nasucul ei galben, neparand deloc deranjata ca mai erau cel putin 50 de oameni prin zona.
2. Stateam pe net aici, la facultate si la calculatorul de langa mine era unul, tot galben si el. Si ce facea? Se uita la ceva anime-uri de la mama lui d-acolo, si radea de se uita toata lumea. Cand a terminat cu anime-urile si-a scos un sandwich si a inceput sa plescaie. Mi-am bagat castile in urechi. Pacat ca acestea nu m-au ajutat sa nu aud ragaitul de "ce mancare buna"...cu volumul aproape la maxim.
3. Azi la cursul de franceza, chestia care mi-a si pus capac de altfel si m-a determinat sa scriu postul asta, era tot un simpatic d-asta, care se mai si uita cu greata la toata lumea. Ma nene, si-si tragea nasul in ultimul hal! Se uita toata lumea la el, dar cuvantul "servetel"parea sa nu se fi inventat inca-n lumea lui
Care-i faza?Sunt nesimtiti si nepoliticosi ca natie?Ca de enervanti, sigur sunt... Stiu, e posibil sa par foarte rasista, dar nu sunt!!!
joi, 13 octombrie 2011
Pre-fabricat
Va spuneam intr-unul din posturile anterioare ca am ales un curs de comunicare. E extrem extrem de interesant, proful are o tehnica extraordinara de-a ne face sa ne punem mintile la contributie si a gasi explicatii plauzibile.
Nu vreau sa fiu rea, dar scotish si british people suck. I mean, sunt idioti de-a binelea. Noi, romanii suntem de muuuulte ori mai inteligenti ca ei. In primul rand ei habar nu au sa-si exprime un punct de vedere, nu stiu sa-l formuleze, lucru care e groaznic, tinand cont ca limba engleza e limba lor natala, deci sunt native speakers.
Ma rog, that's not my point. Ideea e ca la un moment dat vorbeam despre propozitii care-au sens si care nu. Si la un moment dat zice proful in gura mare: "I love you and I wanna marry you all"si intreaba de ce nu are sens propozitia. Ma, si ma uit in jur. Nimeni, nimic. Ma gandesc zic frate, poate n-au auzit intrebarea. Ma mai uit o data, tot nimic.Si ridic mana si zic ca in primul rand e totally out of context, in al doilea rand are verigheta pe mana si nu se poate insura nici macar cu o alta femeie, daramite cu noi toti. Ramasese ala socat si uimit zicand ca stiu foarte bine sa formulez puncte de vedere.
Dar nici asta nu e my point. My point is: Discutam cu proful despre faptul ca practic vorbitorul da sensul frazei/discutiei. Si a intrebat daca contrazicem afirmatia si am zis da.
Sa va explic: dupa cum o zice si titlul postului, PREFABRICAT e adjectivul lumii de azi. For instance: declaratiile de dragoste. Niciunul dintre voi nu sunteti originali. Tot ce faceti e sa repetati aceleasi clisee care s-au spus si s-au mai ras-spus. Tot ce facem e sa ADOPTAM si sa ADAPTAM in functie de personalitatea noastra.Asta e tot. Nu e nimic in lumea asta care sa nu fi fost spus.
Deci practic traim intr-o lume a cliseelor, prefabricata, zicand lucruri care s-au mai zis de o mie de ori.... Deci punctul meu de vedere i s-a parut extrem de corect, el asteptand sa fie contrazis.
Corect sau ba?!
Nu vreau sa fiu rea, dar scotish si british people suck. I mean, sunt idioti de-a binelea. Noi, romanii suntem de muuuulte ori mai inteligenti ca ei. In primul rand ei habar nu au sa-si exprime un punct de vedere, nu stiu sa-l formuleze, lucru care e groaznic, tinand cont ca limba engleza e limba lor natala, deci sunt native speakers.
Ma rog, that's not my point. Ideea e ca la un moment dat vorbeam despre propozitii care-au sens si care nu. Si la un moment dat zice proful in gura mare: "I love you and I wanna marry you all"si intreaba de ce nu are sens propozitia. Ma, si ma uit in jur. Nimeni, nimic. Ma gandesc zic frate, poate n-au auzit intrebarea. Ma mai uit o data, tot nimic.Si ridic mana si zic ca in primul rand e totally out of context, in al doilea rand are verigheta pe mana si nu se poate insura nici macar cu o alta femeie, daramite cu noi toti. Ramasese ala socat si uimit zicand ca stiu foarte bine sa formulez puncte de vedere.
Dar nici asta nu e my point. My point is: Discutam cu proful despre faptul ca practic vorbitorul da sensul frazei/discutiei. Si a intrebat daca contrazicem afirmatia si am zis da.
Sa va explic: dupa cum o zice si titlul postului, PREFABRICAT e adjectivul lumii de azi. For instance: declaratiile de dragoste. Niciunul dintre voi nu sunteti originali. Tot ce faceti e sa repetati aceleasi clisee care s-au spus si s-au mai ras-spus. Tot ce facem e sa ADOPTAM si sa ADAPTAM in functie de personalitatea noastra.Asta e tot. Nu e nimic in lumea asta care sa nu fi fost spus.
Deci practic traim intr-o lume a cliseelor, prefabricata, zicand lucruri care s-au mai zis de o mie de ori.... Deci punctul meu de vedere i s-a parut extrem de corect, el asteptand sa fie contrazis.
Corect sau ba?!
miercuri, 12 octombrie 2011
You are not irreplaceable
Am o perioada proasta. Si zic perioada, ca nu o pot delimita in timp, habar nu am cand a inceput si cu siguranta stiu ca nu are de gand sa se termine, pana nu voi gasi o solutie, o masura buna, sau pana ma voi obisnui, pur si simplu, cu situatia de cacat. Acum inteleg, problemele vin, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le dai un scaun si sa le pui cu tine la masa. Ori, eu, asta am facut. Ooo, bine ati venit, wanna have a seat?
Sunt incurcata-n teme la franceza, spaniola, eseuri la comunicare, eseuri la istorie (2500 de cuvinte, slabut, stiu), gatit, spalat, aranjat haine (cererea de demisie nu mi-a fost inca aprobata), cursuri, cursuri, cursuri, certuri, cursuri, cursuri, prea putin somn, cursuri cursuri, certuri, nervi.
M-am pus io-n spatele caminului pe-o piatra si m-am gandit la ultimul an din viata mea. Care n-a fost el chiar asa de cacat, da totusi, a fost. Pe plan scolar, whatever, profesional sa-i zicem, a fost genial. Am indeplinit multe chestii din cele pe care mi le-am propus(daca nu cumva chiar toate: BAC, Cambridge, admitere facultate) Pe plan personal? Am fost (si nu stiu de ce folosesc trecutul, cause I still am), o... dobitoaca. Nu-mi place sa ma plang. Adica ba da, mint, imi place. Dar ma plang ca-mi sta parul aiurea, ca m-a enervat x-ulica, ca am de facut aia, ailalta. Dar nu stiu sa cer ajutorul in probleme sentimentale, nu stiu cum sa le pun p-astea pe tava. Habar nu am.
Oricum, probabil par sa fiu foarte bine. Normal. Parul e mereu la locul lui, haine curate, dragute, manichiura frumoasa, machiaj intact, simtul umorului, zambesc, sunt BINE, nu? Ca sa nu fiu bine ar insemna sa ma tavalesc pe jos si sa zbier "Ajutor, ajutor". Pacat ca nu-s Rose in Titanic. Oamenii cred ca daca nu zbieri de durere pe jos, inseamna ca esti ok. Si tu suni si intrebi:"Putem sa iesim putin? Vreau sa vorbesc cu cineva", si el zice "Ma, nu ies azi, da poate poimaine". Daca nu mi-oi taia venele pana atunci...
Si m-am retras in salbaticia mea, incepand sa ma intreb retoric ca idioata ce sunt: Cum aleg eu oamenii din viata mea? Pe ce criterii? Si cum se face ca aleg fie oameni prea lasi ca sa lupte, fie oameni carora nu le pasa atat de multe incat sa lupte, fie oameni carora nici nu le pasa si oricum sunt lasi si daca le-ar pasa? Hm? Ce criterii de selectie am? Ca par idioate rau... Ca si mine. De asemeni: cum se face ca-mi asum pana si greselile altora si incep sa ma intreb "Stai ma, eu am gresit pana la urma?". Nu e corect sa gandesc asa, si nu e sanatos. Si daca totusi imi calc pe orgoliu (a fost si ala candva, dar s-a termenat), de ce nu o pot face si altii? Si revenim la las versus nepasator. Si tot asa. E ca un cerc care nu se mai termina. Un cerc vicios.
Era o poza draguta cu un baietel care tinea un puiut de elefantel in lesa si statea in fata unei usi pe care scria "Strictly no elephants allowed". Cam asa ma simt eu acum.
Imi vine sa-mi dau peste maini sa nu pun mana pe telefon. Dar va veni si dimineata fara ganduri urate. Curand. Promit.
Pam pam.
marți, 11 octombrie 2011
Subsemnata, io,
...Miss Sanshain,
Vreau sa repet INSISTENT pana se va lua in calcul de catre un organ capabil sa faca asta, DEMISIONEZ din functia de om, cica, matur.
Refuz sa mai indeplinesc vreo sarcina a acestui job, si le voi si mentiona, ca sa n-avem probleme dupa, da? Deci, doua puncte NU MAI GATESC, NU MAI SPAL RUFE, NU MAI SPAL VASE, NU MAI STERG PRAFUL, NU MAI DAU CU ASPIRATORUL, NU MAI ARANJEZ LUCRURI/IMPACHETEZ HAINE, NU MAI MERG LA CUMPARAT MANCARE, NU MAI DUC GUNOIUL, NU MAI RASPUND LA "Ce vrei sa faci cand vei fi mare?"Acu sunt mare si vreau sa fiu copil.
Deocamdata atit, dar daca imi mai amintesc imi rezerv dreptul de a modifica aceasta lista dupa bunul meu plac, cand, cum si daca am EU chef.
Lucrurile pe care accept sa le fac: Sa stau in pat, sa ma joc cu ursuletii, sa fiu servita la pat, sa desenez, sa alerg, sa joc fotbal, sa joc biliard, sa dansez, sa ies in cluburi, sa mananc lapte cu cereale, sa citesc reviste, sa ascult muzica, sa merg la shopping (NO FOOD) si alte activitati asemenea. De asemeni, imi rezerv dreptul de a modifica si aceasta lista, of course, tot dupa bunu meu plac.
Bineinteles, refuz sa ascult barfe, refuz sa ma trezesc dimineata, refuz si mai tare sa ma plictisesc la cursuri si sa am eseuri de 2500 de cuvinte.
STOP, pana acilea. Fiti voi ocupati, stresati, casatoriti, sau cum mai vreti voi.
Va rog INSISTENT sa-mi aprobati cererea. Multumesc anticipat,
Miss Sanshain.
Vreau sa repet INSISTENT pana se va lua in calcul de catre un organ capabil sa faca asta, DEMISIONEZ din functia de om, cica, matur.
Refuz sa mai indeplinesc vreo sarcina a acestui job, si le voi si mentiona, ca sa n-avem probleme dupa, da? Deci, doua puncte NU MAI GATESC, NU MAI SPAL RUFE, NU MAI SPAL VASE, NU MAI STERG PRAFUL, NU MAI DAU CU ASPIRATORUL, NU MAI ARANJEZ LUCRURI/IMPACHETEZ HAINE, NU MAI MERG LA CUMPARAT MANCARE, NU MAI DUC GUNOIUL, NU MAI RASPUND LA "Ce vrei sa faci cand vei fi mare?"Acu sunt mare si vreau sa fiu copil.
Deocamdata atit, dar daca imi mai amintesc imi rezerv dreptul de a modifica aceasta lista dupa bunul meu plac, cand, cum si daca am EU chef.
Lucrurile pe care accept sa le fac: Sa stau in pat, sa ma joc cu ursuletii, sa fiu servita la pat, sa desenez, sa alerg, sa joc fotbal, sa joc biliard, sa dansez, sa ies in cluburi, sa mananc lapte cu cereale, sa citesc reviste, sa ascult muzica, sa merg la shopping (NO FOOD) si alte activitati asemenea. De asemeni, imi rezerv dreptul de a modifica si aceasta lista, of course, tot dupa bunu meu plac.
Bineinteles, refuz sa ascult barfe, refuz sa ma trezesc dimineata, refuz si mai tare sa ma plictisesc la cursuri si sa am eseuri de 2500 de cuvinte.
STOP, pana acilea. Fiti voi ocupati, stresati, casatoriti, sau cum mai vreti voi.
Va rog INSISTENT sa-mi aprobati cererea. Multumesc anticipat,
Miss Sanshain.
luni, 10 octombrie 2011
Prieten, prieteni, prietenul meu/prietena mea
Am impresia ca termenul prieten a devenit over-rated.
"Cu cine iesi?
A, cu un prieten/o prietena/"
Si la fiecare intrebare legata de altcineva, raspunzi asta. Un prieten, o prietena. Foarte rar auzi "o cunostinta", "o amica", "o tipa", "un tip", sau whatever, orice alt apelativ, in afara de prieten.
Ce inseamna prieten pentru mine? Cel care stie TOT, isi aminteste lucruri despre mine pe care pana si eu le uitasem."Prieten"nu e cel cu care poti sa vorbesti intr-una, ci cel cu care poti sa taci fara sa apara momentul ala stanjenitor in care nimeni nu mai spune nimic si you run out of words. Prieten e ala pe care poti sa-l suni la 3 noaptea ca ai nevoie de ajutor si se incalta si fuge spre tine. Si asa mai departe, cred ca nu e cazul sa definesc notiunea asta (sau e?!)
Singurele persoane pe care le pot numi PRIETENI sunt mama, iubitul meu si prietena mea cea mai buna. Nu pot numi "prieten pe oricine". Stiu, "prieten"a devenit un termen "generic", dar...totusi...
Voi ce parere aveti despre asta?!
"Cu cine iesi?
A, cu un prieten/o prietena/"
Si la fiecare intrebare legata de altcineva, raspunzi asta. Un prieten, o prietena. Foarte rar auzi "o cunostinta", "o amica", "o tipa", "un tip", sau whatever, orice alt apelativ, in afara de prieten.
Ce inseamna prieten pentru mine? Cel care stie TOT, isi aminteste lucruri despre mine pe care pana si eu le uitasem."Prieten"nu e cel cu care poti sa vorbesti intr-una, ci cel cu care poti sa taci fara sa apara momentul ala stanjenitor in care nimeni nu mai spune nimic si you run out of words. Prieten e ala pe care poti sa-l suni la 3 noaptea ca ai nevoie de ajutor si se incalta si fuge spre tine. Si asa mai departe, cred ca nu e cazul sa definesc notiunea asta (sau e?!)
Singurele persoane pe care le pot numi PRIETENI sunt mama, iubitul meu si prietena mea cea mai buna. Nu pot numi "prieten pe oricine". Stiu, "prieten"a devenit un termen "generic", dar...totusi...
vineri, 7 octombrie 2011
Cum sunt vazuti romanii in afara& Viata in UK
In primul si-n primul rand imi cer scuze ca n-am mai scris.Promit sa revin pe calea "a dreapta"zilele astea.Ce mai fac eu?Am avut niste zile destul de incarcate, dar intr-un final am reusit sa-mi pun orarul la punct, am schimbat cursul de literatura in context mondial cu Abilitati de comunicare in modernitate (Communication skills), care e super-super misto. Profii sunt super ok si super haiosi, poti pune oricate intrebari vrei tu fara sa simti ca esti cretin sau sa primesti priviri urate. Mai pe scurt, toata lumea-i politicoasa si so on. M-am mobilizat in sfarsit si-am inceput sa gatesc, am facut o curatenie brici si asa mai departe.
Acum revenind la subiectul pe care mi-am propus: CUM SUNT VAZUTI ROMANII IN AFARA?
Ideea postului mi-a venit de la Andra, care a scris si ea un post despre asta. Fara suparare, dar voi veni cu contra-argumente.
Ea zice asa: In strainatate, majoritatea barbatilor romani care vin pe meleag strain sunt considerati, din start, hoti.
Iar femeile, ma scuzati, usoare.
Si apoi nu te poti incadra, esti privit intr-un fel anume, ai un "renume" numai din cauza nationalitatii.
Trecand peste faptul ca aici, in UK, singurii studenti care trebuie sa-si obtina work permit (permis de munca) suntem noi si bulgarii, nimeni nu se uita urat cand aude Romania, nimeni nu te da la o parte pentru asta, nimeni nu devine brusc mai nesocial cand aude asta. Nimeni nu se intoarce cu spatele, si cu atat mai mult, nimeni nu te considera curva! Pentru ca ei nu au treaba asta cu etichetatul, cu pusul stampilelor: "Gata, esti o curva, ca esti romanca".
Intr-adevar, perfect de-acord cu ea ca avem o imagine proasta ca si popor, dar ei nu te catalogheaza ca popor, ci ca individ, cum esti TU, in particular, la singular.
Chestiile care nu m-au uimit a fost ca in centru, pe Union Street, era unul la cersit. Si i-am zis Salut si m-a intrebat in romana de unde sunt... Deci na, sunt si din astia.Dar extrem de putini. Din fericire.
MANCAREA
Sunt produse muuuuult mai ieftine ca la noi. O lira=5 ron. Am cumparat 10 oua cu 87 de pence. Deci mai putin de 5 lei. Painea e ieftina, si in general mancarea tip fast-food e ieftina (nu degeaba au reputatie de obeze). Carnea e scumpa. Dulciurile, iarasi, sunt ieftine.
HAINELE
Hainele sunt scumpicele. Intr-adevar, exista Primarkurile care sunt rezonabile ca pret. Camasi cam 10 lire, genti 7-8 lire, bluze 10 lire. Incaltamintea e scumpa, H&M-ul e ieftin, Zara iarasi e ok, dar sunt si magazine unde o rochie costa 55 de lire. Preturi si preturi, firme si firme.
CLUBURILE&BARURILE
Ca sa zic de la inceput: tigarile sunt scumpe. Pall mall-ul si Winston-ul sunt cele mai ieftine: 5,30 lire. Restul de la 7 lire in sus. Alcoolul, la fel, e extrem de scump. Au taxe mari pe vicii, dar totusi cel putin scotienii au o problema ENORMA cu alcoolul. Atat femeile cat si barbatii. Umbla bete muci pe strada, desculte, si asa mai departe. Problema asta se datoreaza faptului ca la ei daca nu ai buletin, e simplu: nu iei tigari, nu iei alcool pana la 18 ani. Nu e ca la Romanica. Si totusi nu e bine nici asa. Sa va zic de ce: acum, ajunsi la facultate, majori, they're totally out of control! Beau de rup.
Cluburile nu sunt nici ele cum sunt la noi. Tot asa, bautura e pe primul loc, am vazut pana acum oameni lati pe jos de la bautura, habar n-au sa se distreze. Muzica? Horror. Apropo, Adele se aude foarte foarte mult pe-aici, e populara rau de tot. (Am impresia ca e din UK, oricum, dupa accent)
VREMEA
Vremea nu e nici pe departe atit de urata pe cat se spune ca e. De fapt am avut niste zile superbe de cand am venit aici, cred ca au fost si 20 si ceva de grade. Azi dimineata a plouat de eu asa ploaie n-am vazut niciodata, iar acum e soare.Deci vremea chiar nu mi se pare un impediment.
Si acum..problema mea cea mai mare:
ALARMELE DE INCENDIU
Astia obisnuiesc sa mai faca teste. Si ideea e ca nu stii ca e un test, pentru ca nu suna altfel decat atunci cand ar fi un incendiu real. Bun, da ideea nu-i asta. Ideea e ca saptamana trecuta cand eram si eu ca tot omu in dus, ma udasem deja, parul ud, aproape si cu sampon pus pe cap..suna alarma!! Bine frate, nu stiam: "Arde pe bune, sau iar a fumat careva si-a detectat alarma?"Si ideea e ca ne duce pana la cladirea centrala, c-asa-i procedura. Si ma duc eu frumos, cu un prosop Hello Kitty care-mi acopera juma de sani si fundul pana acolo. Funny, nu? Buuuun, am depasit momentul. Ma culc eu azi-noapte, mai devreme, la 2 adica(5 era ora mea de fapt) si ma trezesc cu alarma sunand. Bineinteles ca m-am speriat super tare, eram luata pe sus din somn. Si cand m-am prins ca nu arde, mi-am luat frumos patura si m-am dus spre central building. Ah, fiv-ar alarmele.
Atat. Promit sa revin in curand.
Acum revenind la subiectul pe care mi-am propus: CUM SUNT VAZUTI ROMANII IN AFARA?
Ideea postului mi-a venit de la Andra, care a scris si ea un post despre asta. Fara suparare, dar voi veni cu contra-argumente.
Ea zice asa: In strainatate, majoritatea barbatilor romani care vin pe meleag strain sunt considerati, din start, hoti.
Iar femeile, ma scuzati, usoare.
Si apoi nu te poti incadra, esti privit intr-un fel anume, ai un "renume" numai din cauza nationalitatii.
Trecand peste faptul ca aici, in UK, singurii studenti care trebuie sa-si obtina work permit (permis de munca) suntem noi si bulgarii, nimeni nu se uita urat cand aude Romania, nimeni nu te da la o parte pentru asta, nimeni nu devine brusc mai nesocial cand aude asta. Nimeni nu se intoarce cu spatele, si cu atat mai mult, nimeni nu te considera curva! Pentru ca ei nu au treaba asta cu etichetatul, cu pusul stampilelor: "Gata, esti o curva, ca esti romanca".
Intr-adevar, perfect de-acord cu ea ca avem o imagine proasta ca si popor, dar ei nu te catalogheaza ca popor, ci ca individ, cum esti TU, in particular, la singular.
Chestiile care nu m-au uimit a fost ca in centru, pe Union Street, era unul la cersit. Si i-am zis Salut si m-a intrebat in romana de unde sunt... Deci na, sunt si din astia.Dar extrem de putini. Din fericire.
MANCAREA
Sunt produse muuuuult mai ieftine ca la noi. O lira=5 ron. Am cumparat 10 oua cu 87 de pence. Deci mai putin de 5 lei. Painea e ieftina, si in general mancarea tip fast-food e ieftina (nu degeaba au reputatie de obeze). Carnea e scumpa. Dulciurile, iarasi, sunt ieftine.
HAINELE
Hainele sunt scumpicele. Intr-adevar, exista Primarkurile care sunt rezonabile ca pret. Camasi cam 10 lire, genti 7-8 lire, bluze 10 lire. Incaltamintea e scumpa, H&M-ul e ieftin, Zara iarasi e ok, dar sunt si magazine unde o rochie costa 55 de lire. Preturi si preturi, firme si firme.
CLUBURILE&BARURILE
Ca sa zic de la inceput: tigarile sunt scumpe. Pall mall-ul si Winston-ul sunt cele mai ieftine: 5,30 lire. Restul de la 7 lire in sus. Alcoolul, la fel, e extrem de scump. Au taxe mari pe vicii, dar totusi cel putin scotienii au o problema ENORMA cu alcoolul. Atat femeile cat si barbatii. Umbla bete muci pe strada, desculte, si asa mai departe. Problema asta se datoreaza faptului ca la ei daca nu ai buletin, e simplu: nu iei tigari, nu iei alcool pana la 18 ani. Nu e ca la Romanica. Si totusi nu e bine nici asa. Sa va zic de ce: acum, ajunsi la facultate, majori, they're totally out of control! Beau de rup.
Cluburile nu sunt nici ele cum sunt la noi. Tot asa, bautura e pe primul loc, am vazut pana acum oameni lati pe jos de la bautura, habar n-au sa se distreze. Muzica? Horror. Apropo, Adele se aude foarte foarte mult pe-aici, e populara rau de tot. (Am impresia ca e din UK, oricum, dupa accent)
VREMEA
Vremea nu e nici pe departe atit de urata pe cat se spune ca e. De fapt am avut niste zile superbe de cand am venit aici, cred ca au fost si 20 si ceva de grade. Azi dimineata a plouat de eu asa ploaie n-am vazut niciodata, iar acum e soare.Deci vremea chiar nu mi se pare un impediment.
Si acum..problema mea cea mai mare:
ALARMELE DE INCENDIU
Astia obisnuiesc sa mai faca teste. Si ideea e ca nu stii ca e un test, pentru ca nu suna altfel decat atunci cand ar fi un incendiu real. Bun, da ideea nu-i asta. Ideea e ca saptamana trecuta cand eram si eu ca tot omu in dus, ma udasem deja, parul ud, aproape si cu sampon pus pe cap..suna alarma!! Bine frate, nu stiam: "Arde pe bune, sau iar a fumat careva si-a detectat alarma?"Si ideea e ca ne duce pana la cladirea centrala, c-asa-i procedura. Si ma duc eu frumos, cu un prosop Hello Kitty care-mi acopera juma de sani si fundul pana acolo. Funny, nu? Buuuun, am depasit momentul. Ma culc eu azi-noapte, mai devreme, la 2 adica(5 era ora mea de fapt) si ma trezesc cu alarma sunand. Bineinteles ca m-am speriat super tare, eram luata pe sus din somn. Si cand m-am prins ca nu arde, mi-am luat frumos patura si m-am dus spre central building. Ah, fiv-ar alarmele.
Atat. Promit sa revin in curand.
duminică, 2 octombrie 2011
Da'daca esti prost, de ce sa mai traiesti?!
Intru azi pe un blog (de fapt am dat click dintr-un blogroll al cuiva pe mai multe link-uri, in speranta ca gasesc ceva interesant). Nu-i fac reclama, ci doar va dau copy/paste la un post de-al ei, sa ne distram impreuna putintel:)
"Trista...m-am saturat de parintii astia de moda veche...dupa ei noi ar trebui sa avem prieten pe la 20 de ani....mda...
Asa a pățit cea mai buna prietena a mea din cauza ca are și ea o relație cu un băiat...maica-sa a pus-o sa se tundă scurt zici ca e un băiat...M-AM SATURAT!! Acum a zis ca mai bine se omoară decât sa fie în starea asta...am implorat-o sa nu facă asa ceva altfel o mai omor și eu încă o data...Nu se știe dacă relația ei va mai continua după faza asta..Eu sper ca da! De acum în colo ma voi ruga ca ea sa nu facă ceva prostesc...Maine nu se stie daca va veni la scoala..sper ca da..nu vreau sa raman singura...Am nevoie de ea..vreau sa o stiu ca este la scoala si ca in pauza ma vad cu ea! Te rog Gabriela vin-o maine la scoala!! "
Nu ma leg de faptul ca habar nu are sa scrie si e vai si amar de ea. Ma leg de faptul: care-i faza cu adolescenta suicidal si whatsoever?!
Fetele mele dragi,
In loc sa va ganditi la sinucidere mai bine sa va stea putin gandul la scoala. Nu sunt sigura cati ani au, dar presupun ca vreo 14. Pisi, parul creste. Parintii adeseori aleg sa-si arate intr-un mod ciudat grijile. Crede-ma, serios, pe cuvant, ca NU ai nevoie de relatii la 14 ani. Chiar nu ai.
Si acum problema asteia e ca "nu se stie daca relatia ei va mai continua dupa faza asta. Eu sper ca da." Eu sper ca nu, honestly. Ca e clar ca fetita asta are probleme la cap, daca terorizeaza baiatu', ramane neinsurat naibii, forever and ever.
Io inteleg ca adolescenta-i tumultoasa, da parca tre sa te controlezi putintel asa, sa hold your horses, cum s-ar zice. Ma intreb daca de la asta vrei sa te sinucizi, la urmatoarele probleme ce faci?Te vei..dublu sinucide?!
Si-apoi si tu, astalalta de-ai postat ca vita se sinucide..Halal prietenie! Nu tre sa stie toata blogosfera, seriously..Amu mai si facem misto de fata!
Voi ce parere aveti?Sa se sinucida fata, sau nu?!
Fetele mele dragi,
In loc sa va ganditi la sinucidere mai bine sa va stea putin gandul la scoala. Nu sunt sigura cati ani au, dar presupun ca vreo 14. Pisi, parul creste. Parintii adeseori aleg sa-si arate intr-un mod ciudat grijile. Crede-ma, serios, pe cuvant, ca NU ai nevoie de relatii la 14 ani. Chiar nu ai.
Si acum problema asteia e ca "nu se stie daca relatia ei va mai continua dupa faza asta. Eu sper ca da." Eu sper ca nu, honestly. Ca e clar ca fetita asta are probleme la cap, daca terorizeaza baiatu', ramane neinsurat naibii, forever and ever.
Io inteleg ca adolescenta-i tumultoasa, da parca tre sa te controlezi putintel asa, sa hold your horses, cum s-ar zice. Ma intreb daca de la asta vrei sa te sinucizi, la urmatoarele probleme ce faci?Te vei..dublu sinucide?!
Si-apoi si tu, astalalta de-ai postat ca vita se sinucide..Halal prietenie! Nu tre sa stie toata blogosfera, seriously..Amu mai si facem misto de fata!
Voi ce parere aveti?Sa se sinucida fata, sau nu?!
joi, 29 septembrie 2011
I wanna play a game
La fel ca si pe draga de Camelia, m-a izbit si pe mine dilema: UNDE SUNTETI?
Stiu, la voi e inca vara, dar gata, vine toamna, ceaiurile calde si blogurile bune, sau mai putin bune.
Asa ca va rog, semnati condica! Sa vad si eu ca sunteti aici, sunt curioasa cati va adunati...Sper sa reusesc sa va scot din anonimat si pe cei care ma citesc din umbra!
Stiu, la voi e inca vara, dar gata, vine toamna, ceaiurile calde si blogurile bune, sau mai putin bune.
Asa ca va rog, semnati condica! Sa vad si eu ca sunteti aici, sunt curioasa cati va adunati...Sper sa reusesc sa va scot din anonimat si pe cei care ma citesc din umbra!
luni, 26 septembrie 2011
Noutati
Hello dearest ones!
Mi-e dor tare de casa, dar imi place tare de tot aici (trecand peste faptul c-am prins o raceala oribila de mi-a venit sa ma dau cu capul de pereti, dar mi-era ca le dau foc cu febra pe care-o aveam). Acum sunt mai bine, ceea ce nu poate decat sa ma bucure.
Mi-am ales cursurile. Am ales franceza, spaniola, literatura in context mondial, Europa in secolul XX (asta o aveam obligatorie). Si cam atat. Stiu, fata de sistemul romanesc pare foarte putin... ca sa va oftic si mai tare azi am doar o lectura la spaniola, de la 12 la 1. Hihi. Da, stiu, probabil va intrebati ce caut treaza la ora 8 jumatate dimi. Habar n-am nici eu.
Vremea? Vremea a fost urata doar pana am racit eu. De cateva zile incoace e absolut superb afara, e un soare de zici ca nu esti in UK si ca-ti scapa memoria.
Am vazut capitala Scotiei! La 2 noaptea, racita moarta, si pe strazi suiera un vant ca-n filmelecu prosti de groaza. Ma, am vazut-o? Am vazut-o, ce mai conteaza?
Ah da. Am dat 43 de lire!!pe-o ....carte. Whatever. O sa mor singura, trista si de foame intr-un colt...Dar e ok pana si asta, nu ma face pe mine-o carte. Asta zic pana dupa-masa cand tre sa ma duc sa-mi iau si cartea de franceza pe care tre sa dau 60 de lire daca n-o gasesc second hand.
In alta ordine de idei, imi place. Si as putea trai cu ideea ca-mi gatesc/spal whatever singura. Sau macar ma chinui sa nu ma intoxic. Si-mi iese deocamdata.
PS-Pozele cu marea promise
Mi-e dor tare de casa, dar imi place tare de tot aici (trecand peste faptul c-am prins o raceala oribila de mi-a venit sa ma dau cu capul de pereti, dar mi-era ca le dau foc cu febra pe care-o aveam). Acum sunt mai bine, ceea ce nu poate decat sa ma bucure.
Mi-am ales cursurile. Am ales franceza, spaniola, literatura in context mondial, Europa in secolul XX (asta o aveam obligatorie). Si cam atat. Stiu, fata de sistemul romanesc pare foarte putin... ca sa va oftic si mai tare azi am doar o lectura la spaniola, de la 12 la 1. Hihi. Da, stiu, probabil va intrebati ce caut treaza la ora 8 jumatate dimi. Habar n-am nici eu.
Vremea? Vremea a fost urata doar pana am racit eu. De cateva zile incoace e absolut superb afara, e un soare de zici ca nu esti in UK si ca-ti scapa memoria.
Am vazut capitala Scotiei! La 2 noaptea, racita moarta, si pe strazi suiera un vant ca-n filmele
Ah da. Am dat 43 de lire!!pe-o ....carte. Whatever. O sa mor singura, trista si de foame intr-un colt...Dar e ok pana si asta, nu ma face pe mine-o carte. Asta zic pana dupa-masa cand tre sa ma duc sa-mi iau si cartea de franceza pe care tre sa dau 60 de lire daca n-o gasesc second hand.
In alta ordine de idei, imi place. Si as putea trai cu ideea ca-mi gatesc/spal whatever singura. Sau macar ma chinui sa nu ma intoxic. Si-mi iese deocamdata.
PS-Pozele cu marea promise
luni, 19 septembrie 2011
Aberdeen. City of Hello, I m sorry
Am ajuns. O sa iau pe trepte asa, sa explic cam prin ce trec.
Drumul
A trebuit sa merg Bucuresti-Londra (Heathrow), Londra-Aberdeen. Primul drum a fost..lung. In avion e un ecran pe care se afiseaza viteza vantului, temperatura aerului, distanta care mai e si asa mai departe, ma rog. Am ajuns pe Heathrow (complicat aeroport, Dumnezeule mare!) si zborul spre Aberdeen a avut intarziere de 25 de minute (pe care-a recuperat-o in zbor).
Ajunsul in Aberdeen
Eu, mama, cele 3 trollere mari si bagajele noastre de mana, am iesit cu chiu cu vai din aeroport si...english weather was there. Ploua ca dracu de tare si trebuia sa stam LA COADA pentru taxi. Super mega benga mi-am zis in gandul meu. Ce mai? Am prins si taxi si am ajuns la hotel.
Ziua cazarii (sambata)
English breakfast, 15 lire. Minunat, mi-am zis din nou. Bine, fie, na 15 lire, da-te-n basca mea. Am ajuns cu chiu cu vai cu un taxi la campus. Am reusit sa ma cazez, am despachetat ce-am despachetat, cica hai sa plecam si noi la cumparaturi, ca romanu. Mai un castron, mai o perna, mai o lenjerie de pat, d-astea, stiti voi, nu detaliez, ca n-are rost.
Duminica
Am facut muuuulte cumparaturi, am stat in sfarsit mai mult timp cu romanca mea (:*). In fine, ideea e ca-mi vine mie ideea sa fac curat putin in camera. Cobor 3 etaje (stau la etajul 3, camera T), ma duc sa cer cheie pentru camera unde sunt aspiratoarele. Primesc o cheie, nu era cea buna. Ma intorc inapoi, vine ala cu mine, imi deschide usa. Iau aspiratorul, ma duc cu el in camera, punga lui era MURDARA si cu...gandacei. Great. L-am carat inapoi 3 etaje pe scari, m-am dus la tip afara si l-am avertizat ca avem prieteni cu multe picioare.
Nu m-am enervat asa rau. Inca. Se putea totusi si mai rau. Si s-a putut.
Am iesit din camera, ferm convinsa ca nu se poate mai rau de atat. S-a putut. Mi-am dat seama ca ...cheia e-n camera, iar usa se blocheaza automat. Great. I just managed to lock myself OUTSIDE of the door. M-am dus inapoi la nene si i-am zis isprava. Nu si-a dat ochii peste cap, desi m-asteptam s-o faca (am trait 19 ani in Romania).A venit cu cheie si mi-a deschis.
Apoi, ce-mi vine mie si noii mele prietene: sa mergem la plaja. Nu era decit 8 seara (decit!). Bun. Zis si facut. Am iesit din campus, nici nu era intuneric bezna, si ne-am urcat in buzul 1. Trebuia sa coboram la o statie numita..ceva cu castle, whatver. Si mergem noi 10, 15, 20, 25 de minute si intrebam soferul. RATASEM STATIA!!! Am mers TOT drumul inapoi tot in autobuz, si am coborit la statia la care trebuie. Am mers ca fraierele pe jos de ni s-a acrit, si nu ne-am mai dus pe plaja, ca era intuneric rau. Am mancat la Burger King, din seria macar atat. Bun. Apoi trebuia sa luam tot busul 1 ca sa ne intoarcem in campus. Mergem, ne uitam pe orarul busurilor, in jumatate de ora aveam. Bun. Partea proasta era ca faceam literalmente pe mine. Vedem un casino, intram in el, "Hello, sorry, may we use your bathroom?"Rahat, trebuia sa ne inregistram. Ne-au cerut buletine, ne-au facut poza, si ne-au facut CARD DE MEMBRU. Just to pee. Great. Ne-am urcat apoi in bus, si practic am facut cu el un ocol si ne-a dus...de unde am plecat.
Ne-am plans la sofer, ca trebuie sa ajungem la campus (Hillhead halls) si a zis ca ne lasa cat de aproape poate. Si ne-a lasat. La 20 de minute de mers pe jos. N-ar fi fost asa trist daca nu ne era frica ca ne hackuie careva sau daca n-am fi trecut pe langa un CIMITIR cu usile LARG deschise.
Ma rog, we finally got back to the campus si am petrecut cu un tip din Danemarca, unul din Franta, si doi romani de-ai nostri. It was a great night finally.
Azi
Fiecare elev are un adviser, un profesor cu care trebuie sa se intalneasca maine. So, am cautat cladirea (Macrobert:-??) prin toottt campusul, si am gasit-o.Cu hartile-n mana, of course. Apoi, ne vine IAR ideea foaarte stralucita sa mergem pe plaja. Si ne-au ghidat niste cretini de-am trecut IN TOCURI pe un teren de fotbal, pe unul de golf si finally am ajuns pe plaja. Prima reactie a fost SOC. E..Dumnezeule, minunat... E socant de frumos. Marea Nordului....
Bine, bine, si acu unde gasim bus sa ne intoarcem?Am intrebat 2 batranei, iar ei s-au oferit sa ne duca cu masina:D Si ne-au dus...
So...our light motiv: TOTO, WE RE NOT IN KANSAS ANYMORE!
Cum e acasa? Mi-e dor de tara.......Spre surprinderea mea, am plans doar o data pana acum. So...I rule, right?
Si acum cateva poze..promit sa pun si cu marea!
Drumul
A trebuit sa merg Bucuresti-Londra (Heathrow), Londra-Aberdeen. Primul drum a fost..lung. In avion e un ecran pe care se afiseaza viteza vantului, temperatura aerului, distanta care mai e si asa mai departe, ma rog. Am ajuns pe Heathrow (complicat aeroport, Dumnezeule mare!) si zborul spre Aberdeen a avut intarziere de 25 de minute (pe care-a recuperat-o in zbor).
Ajunsul in Aberdeen
Eu, mama, cele 3 trollere mari si bagajele noastre de mana, am iesit cu chiu cu vai din aeroport si...english weather was there. Ploua ca dracu de tare si trebuia sa stam LA COADA pentru taxi. Super mega benga mi-am zis in gandul meu. Ce mai? Am prins si taxi si am ajuns la hotel.
Ziua cazarii (sambata)
English breakfast, 15 lire. Minunat, mi-am zis din nou. Bine, fie, na 15 lire, da-te-n basca mea. Am ajuns cu chiu cu vai cu un taxi la campus. Am reusit sa ma cazez, am despachetat ce-am despachetat, cica hai sa plecam si noi la cumparaturi, ca romanu. Mai un castron, mai o perna, mai o lenjerie de pat, d-astea, stiti voi, nu detaliez, ca n-are rost.
Duminica
Am facut muuuulte cumparaturi, am stat in sfarsit mai mult timp cu romanca mea (:*). In fine, ideea e ca-mi vine mie ideea sa fac curat putin in camera. Cobor 3 etaje (stau la etajul 3, camera T), ma duc sa cer cheie pentru camera unde sunt aspiratoarele. Primesc o cheie, nu era cea buna. Ma intorc inapoi, vine ala cu mine, imi deschide usa. Iau aspiratorul, ma duc cu el in camera, punga lui era MURDARA si cu...gandacei. Great. L-am carat inapoi 3 etaje pe scari, m-am dus la tip afara si l-am avertizat ca avem prieteni cu multe picioare.
Nu m-am enervat asa rau. Inca. Se putea totusi si mai rau. Si s-a putut.
Am iesit din camera, ferm convinsa ca nu se poate mai rau de atat. S-a putut. Mi-am dat seama ca ...cheia e-n camera, iar usa se blocheaza automat. Great. I just managed to lock myself OUTSIDE of the door. M-am dus inapoi la nene si i-am zis isprava. Nu si-a dat ochii peste cap, desi m-asteptam s-o faca (am trait 19 ani in Romania).A venit cu cheie si mi-a deschis.
Apoi, ce-mi vine mie si noii mele prietene: sa mergem la plaja. Nu era decit 8 seara (decit!). Bun. Zis si facut. Am iesit din campus, nici nu era intuneric bezna, si ne-am urcat in buzul 1. Trebuia sa coboram la o statie numita..ceva cu castle, whatver. Si mergem noi 10, 15, 20, 25 de minute si intrebam soferul. RATASEM STATIA!!! Am mers TOT drumul inapoi tot in autobuz, si am coborit la statia la care trebuie. Am mers ca fraierele pe jos de ni s-a acrit, si nu ne-am mai dus pe plaja, ca era intuneric rau. Am mancat la Burger King, din seria macar atat. Bun. Apoi trebuia sa luam tot busul 1 ca sa ne intoarcem in campus. Mergem, ne uitam pe orarul busurilor, in jumatate de ora aveam. Bun. Partea proasta era ca faceam literalmente pe mine. Vedem un casino, intram in el, "Hello, sorry, may we use your bathroom?"Rahat, trebuia sa ne inregistram. Ne-au cerut buletine, ne-au facut poza, si ne-au facut CARD DE MEMBRU. Just to pee. Great. Ne-am urcat apoi in bus, si practic am facut cu el un ocol si ne-a dus...de unde am plecat.
Ne-am plans la sofer, ca trebuie sa ajungem la campus (Hillhead halls) si a zis ca ne lasa cat de aproape poate. Si ne-a lasat. La 20 de minute de mers pe jos. N-ar fi fost asa trist daca nu ne era frica ca ne hackuie careva sau daca n-am fi trecut pe langa un CIMITIR cu usile LARG deschise.
Ma rog, we finally got back to the campus si am petrecut cu un tip din Danemarca, unul din Franta, si doi romani de-ai nostri. It was a great night finally.
Azi
Fiecare elev are un adviser, un profesor cu care trebuie sa se intalneasca maine. So, am cautat cladirea (Macrobert:-??) prin toottt campusul, si am gasit-o.Cu hartile-n mana, of course. Apoi, ne vine IAR ideea foaarte stralucita sa mergem pe plaja. Si ne-au ghidat niste cretini de-am trecut IN TOCURI pe un teren de fotbal, pe unul de golf si finally am ajuns pe plaja. Prima reactie a fost SOC. E..Dumnezeule, minunat... E socant de frumos. Marea Nordului....
Bine, bine, si acu unde gasim bus sa ne intoarcem?Am intrebat 2 batranei, iar ei s-au oferit sa ne duca cu masina:D Si ne-au dus...
So...our light motiv: TOTO, WE RE NOT IN KANSAS ANYMORE!
Cum e acasa? Mi-e dor de tara.......Spre surprinderea mea, am plans doar o data pana acum. So...I rule, right?
Si acum cateva poze..promit sa pun si cu marea!
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)