Fericire:)

Astazi vreau sa scriu.Nu am un subiect,desi as putea scrie despre o mie,nu am un motiv desi as putea sa gasesc mii.Pur si simplu vreau sa stau la biroul meu,inconjurata de poze si lucruri dragi,scriind pe tastatura mea neagra,cu o cana de cafea cu lapte in fata.Imi place sa lovesc tastele cu putere,stiind de fiecare tasta unde e amplasata.Imi place sa scriu despre lucrurile marunte,lucrurile simple,care ne fac viata frumoasa.Imi place sa cred ca cineva va zambi cand va citi acest post.
Am o viata simpla.Fac ce'mi place,am oamenii dragi in jurul meu (putini,ce-i drept,dar buni),si iubesc.Fac si greseli,cine nu face?Dar tind sa cred ca le corectez si sunt iertata.Sunt unul din oamenii care face ceva pentru a'si duce pasiunea mai departe,in cazul meu teatru,si care crede in visele proprii.Ei bine,eu cred!Am facut cativa pasi,inspre indeplinirea visului meu.E un pas mic,insignifiant pentru ceilalti poate,dar pentru mine e mult.Mi'am demonstrat mie ca pot.
Daca ma intreaba cineva daca sunt fericita voi spune in mod clar ca da.De ce?Pentru ca am invatat sa apreciez ce am langa mine si sa lupt pentru ce e al meu.Pentru ca eu nu trebuie sa am motiv ca sa zambesc.Pentru ca sunt sanatoasa si cei dragi la fel.Pentru ca viata e frumoasa,exact asa cum e ea.

Nu putem face lucruri mari,doar lucruri marunte cu multa dragoste !

Gesturi?

Winston albastru
Bricheta portocalie
Bomboane de menta
Voci
Par proaspat uscat
Miros de cocos
Posturi pe blog
Poze dragute
Vreau o tigara
Nu mai vreau,imi este lene
Hai sa dansam!
Ruj rosu
El
Fericire
Niste flori superbe pe dulap
Hai odata!
Ecler
Telefon public
Rochita rosie cu buline albe
Umbrele?
Tigari savurate

Poate toata lumea ar trebui sa isi petreaca o dimineata in gara, fara sa astepte niciun tren. doar asa... pentru ca linia ferata iti da un sentiment reconfortant ca unele lucruri duc undeva, chiar daca nu este asa.Pentru ca mi`e dor tare de mare!

Fericire

Exista momente in care avem voie sa ne refugiem in zambetul persoanei de langa noi. Exista drumuri marginite de maci superbi care nu duc spre amintirile fostelor iubiri, ci spre viitoarele clipe ale fericirii noastre posibile.Exista iubire fara margini pe pamant, doar puterea noastra sa o cautam sau sa o asteptam este limitata.

Inteleg

Nu vreau sa ma intelegi, vreau sa te bucuri ca nu o faci. Da e corect sa iti lasi mintea sa lucreze dar sa nu crezi intotdeauna in logic. M-am saturat de oameni care sufera de senzatii patrunzatoare. Care au perceptii, probleme si sufera de foame. Inutil ar fi sa nu ma crezi. Pentru ca si eu odata am crezut in tine.




Text obiectiv!Niciun personaj implicat!

iiii:D

Scena.Piesa reusita.Aplauze multe multe.Flori si oameni dragi.Ma declar fericita.


P.S:La multi ani puiu meu!Te ador!
P.S 2-Multumesc puiului meu pt trandafirii aia frumosi:X



CRISTINA CIOBA

Sunt dusa!

Cred ca am sa o iau razna.Nu,nu cred.Sunt SIGURA.Sunt complet dusa cu capul. Am probleme grave. Trebuie sa consult un psihiatru. Si daca nu am sa o iau razna,atunci,pe 30 noiembrie am sa zic "Gata,s'au terminat toate,multumesc!".Si apoi au sa vina sarbatorile,si alta aglomerare.Imi place ce fac.Imi place la nebunie, teatrul.Dar e foarte multa munca,foarte multi nervi colectivi,foarte multa cafea si foarte multe tigari.Si ce'i drept...si foarte putin somn.

Pana una alta,nu am timp nici de mine,ce sa mai zic de cei dragi?Acum o sa incerc sa trag o gura mare de aer,si sa ma rog sa iasa bine toate.Sa ma relaxez ,sa zambesc,iar din timpul asta putin sa trag in asa fel incat sa nu neglijez oamenii dragi.


“Te miră că ceilalţi trec pe lângă tine şi nu ştiu, atîta vreme cît şi tu treci pe lângă alţii şi nu ştii, nu te interesează, care este suferinţa lor, cancerul lor ascuns?…Lucrul de care te temi în cea mai mare taină se întâmplă întotdeauna.Ajunge puţin curaj.Cu cît durerea este mai determinată şi mai precisă, cu atât instinctul vieţii se zbate şi piere gândul de sinucidere.Părea uşor, când te gândeai la asta.E nevoie de umilinţă, nu de orgoliu.
Toate astea te scârbesc.
Nu vorbe. Un gest. Nu voi mai scrie.”

Greseli:)

Azi a fost o zi de cacat.Putem doar s'o stergem din calendar?Sa uitam ca a existat?
Azi am fost ciufuta.Am fost ca in mijlocul unei ploi torentiale,urland la cineva practic... inexistent.
Am fost rea,am facut reprosuri gratuite si am ranit oameni foarte dragi mie.Asta nu ca nu as rani pe toata lumea in general.
Azi am realizat ca sentimentele nu se sterg asa,cu buretele si defapt ai nevoie de lucrul pe care ai zis ca'l urasti.
Am realizat ca sunt oameni fara care viata nu e frumoasa.Defapt nu e... nicicum.
Am invatat ce inseamna dorul fara durere.Dorul ala,sec..
Am invatat ca fiecare lucru necesita implicare,trebuie sa fii acolo.Eu nu am fost.
Am invatat ca nu numai altii au gresit,am gresit ENORM si eu.
Am invatat ca vorbele nu au efect,doar faptele.
As vrea doar sa mi se zica... "Nu e prea tarziu."


“Nu e atat de important cum te nasti si cum mori, e important cum traiesti, ca o sa ajungi in punctul ala, peste multi ani cand o sa te uiti in spate si vrei sa stii ca n-ai facut umbra pamatului degeaba”

Mi'e dor,sa stii...

Nu sunt mahmura,dar ma doare capul.Nu mai sunt asa nefericita,dar nu sunt fericita.Nu mi'e dor de tine,dar as da orice sa fii aici.Nu te vreau,dar te vreau.Te urasc,dar te iubesc.
Am dormit putin si prost.Am baut multa cafea+o vitamina de portocale.Am probleme cu somnul.Nu dorm,nu visez.Nu vreau sa visez.Ma ranesti,dar tot as fi aici la fiecare problema a ta.Tu nu vii la mine.Nici eu nu mai vin la tine.Tot ce e frumos moare repede.Sa nu ne bazam pe primaveri.Si verdele moare.Fiecare clipa de fericire se plateste in lacrimi.








"Sunt oameni ce au uitat sa viseze in doi..."


LATER EDIT:Deci pe bune ca nu pot sa realizez cum pot fi unele taraturi atat de proaste.Mai nou,avem impresia ca daca suntem bucurestence suntem cul.Suntem mai tari.Suntem mai elevate.Defapt,hai sa'ti zic eu cum sta treaba.Tu ti'ai tras un blog unde te plangi si ai aere de mare scriitoare.Defapt nu esti in stare sa legi trei vorbe.Si stii de ce?Pentru ca esti o proasta,asa,chit ca te jignesc. (De cand adevarurile au ajuns jigniri?).Pentru ca habar nu ai pe ce lume traiesti,jignesti oamenii gratuit,ai impresia ca totul ti se cuvinte,si la 1.50 al tau,nu stiu cat esti tu de in masura sa faci aprecieri,sau cu atat mai putin critici.du'te si da'te cu capu de pereti.esti o betiva notorie.Hai,du'te bea o vodka,si vii si vorbim.Te pup


LATER EDIT 2:Mai mai mai.Ce sa'ti povestesc.Domnisoara are alergie la provinciali?Si Flo tot provincial era domnisoara-cu-nasu-pe sus.Dar nasu'ala pe sus as rade sa intre odata intr'un bec.Desi..la 1.40 s'ar putea nici asta sa n'ai sanse.Hai..fiecare la treaba ei.Eu la lucruri constructive tu la vodka.Poate te gasesc in vreun canal peste vreo 2 ani:)

Pana aici!

Nu.S'a terminat ACUM si AICI.Gata cu posturile astea de cacat.Gata cu plansul aiurea si gata cu TINE.
Nu mai pot si nu mai vreau sa te tarasc in mizeria mea.Tu nu meriti asta.Tu esti tu.Tu poti sa te ridici si sa pleci.Tu poti sa iti spui "STOP,nu o mai vreau."si asta sa si faci.Tu poti sa uiti.Tu poti sa te arunci in bratele oricui.Tu treci imediat la urmatoarea aventura.
Uitarea e atunci cand nu mai simti NIMIC? Cand iti arunci visele intr'o galeata cu smoala incinsa si speri sa se inece acolo? Mi'am pierdut cuvintele pe bolta cu stele. Pentru ca eu nu mai simt nimic de mult timp. Nu simt placerea, nu simt fericirea, nu simt tristetea. Simt doar un gol un stomac si un nod in gat. Imi simt lacrimile fierbinti si sarate.


Si cu toate astea,sa ai grija de tine,dragul meu...

"Ar trebui pus un gratar la intrarea in orice suflet, ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul."

Aripi

-Trebuia sa fii acum, aici.Stii,nu?Nu aveai niciun drept sa faci asta.Lasa'ma dracu in pace!Vreau doar sa respir, cat pot eu de mult,aerul asta rece si urat.Dar vreau sa'l respir.Lasa'ma sa'l respir.Opreste'te.Nu te'ai saturat sa mananci in fiecare zi aceleasi aripi?Nu ti'e rau?Scarba?Sila?

-Asa macar stiu ca nu o sa poti sa pleci nicaieri.Am sa te tin oarecum langa mine.Si oricum...dimineata n'o sa poti sa minti ca esti a mea.Nu ai cum!Stii ca dimineata e cel mai greu. Si daca te las fara aripi, sunt sigur ca ma vei astepta mereu, mereu.Uite,iti dau tot aerul.Ti'l pun in posta.Ai unde sa'l pui?

-Nu.

-Atunci respira scumpo.Respira tot praful,toata mizeria,toata ura.Dar nu mai tanji dupa ce nu poti avea.

-Te urasc pentru ca' mi esti interzis.Si odata cu tine imi este interzis tot.Pana si dreptul la dimineti normale.Pe cat de mult te iubesc,pe atat de mult te urasc.

Aer?

Azi ma simt puternica.Azi am respirat fara tine.Am respirat cu amandoi plamanii,am tras aer,mult aer.A fost prima zi in care am zambit fara sa ma gandesc la tine.Doare,dar tu nu mai esti totul.Trebuie sa ridic capul si sa plec.Asa cum ai plecat tu... fara sa ma uit in urma.
Fara aer,fara zambete,fara ultimul sarut.Fara TINE.Sa las totul in urma,sa nu ma mai opresc odata la 3 pasi si sa ma gandesc ca ne'am sarutat si aici.Sa nu ma mai uit la lucrurile de la tine si sa plang.Sa imi cumpar o pereche noua de aripi.

Mai am putin si am sa invat sa respir.

Nu credeam ca am sa invat vreodata sa mor

Trei minute. Trei minute dintr-o viata intreaga. Atat am privit poza noastra, atat te-am simtit langa mine desi esti atat de departe. Doar pentru cateva minute mi-am amintit de noi, de tine si de mine… poate si de mare. Te-am iubit doar fiindca ma tineai de mana mereu cu toate ca eu refuzam. Te iubeam pentru ca nu ai renuntat sa fii acolo, sa ma mangai cand plang, sa zambesti cu mine. Tu.. pe tine te-am simtit cel mai aproape cand mi-a fost rau, am suferit cand ai plecat. De fiecare data lasai un gol imens in mine si refuzam sa accept asta. Acum sunt convinsa ca te-am iubit ca un copil, ca iubirea mea a fost candida asa cum au fost si mangaierile tale.


Acum te iubesc pentru ca stiu ca mereu vei fi acolo, sa ma indrumi spre loucul unde imi va fi bine. Poate vei gasi candva un loc sa ne fie la amandoi bine. Pana atunci noi nu suntem noi. Suntem eu, sau ceea ce a mai ramas din mine de cand nu mai stiu sa iubesc cu adevarat, si tu, cel de care nu stiu mare lucru. Pentru ca e adevarat… nu stiu cum esti in realitate. Imi arati mereu alta latura a ta cand esti cu mine, si de fiecare data nu te recunosc in vorbele altora. Eu te stiu pe tine… pe cel care ma tine de mana. Eu te-am vrut pe tine si mi-a fost frica sa nu il primesc pe el. Atat te-am iubit, atat te iubesc. Trei minute dintr-o viata intreaga. Trei secunde din fiecare sarut.

Ma intreb daca esti constient de amprenta pe care au lasat-o ochii taii in inima mea. Culoarea aceea… a cafelei reci, ce ma insoteste in cele mai frumoase si totodata mai ingrozitoare vise ale mele. Mirosul tau e impregnat in hainele mele, probabil doar aparent, doar pentru simturile mele, doar pentru balonul de sapun in care traiesc. Mi-as dori sa imi fi dat o raza de lumina, desi mi se pare absurd. As fi vrut sa o pastrez intr-un vas de cristal si sa stiu ca ai existat, sa cred in ea fara sa imi pese de stupiditatea gestului meu. Dar cum am spart si vasul de cristal, prefer sa cred ca a scapat atunci…


Stiu ca nu e adevarat si ma doare, desi tu nici macar nu iti inchipui . Pentru ca nici eu nu stiu sigur daca e realitate, daca nu am visat totul si acuma scriu doar ca sa ma linistesc. Fiindca asta este pentru mine, o usurare. Pentru tine, pentru tine e probabil un lucru ce te umple te intrebari si iti rascoleste sufletul si mintea. Cum ai putea sa il uiti pe el? Persoana care te face sa te simti intreaga? Persoana de care ai nevoie ca sa fii in intregime tu, cu toate ca nu prea mai stii ce inseamna tu de cand v-ati despartit si alergi nebuna in contra dragostei voastre. De ce? Poate ca el e acum singura persoana pentru care ai juca totul si ai fi dispusa sa astepti sa se intoarca si ultima carte, decizia lui.

Uneori vreau sa te urasc pentru faptul ca imi furi sufletul de fiecare data cand pleci undeva. Dar nu pot, mereu el se intoarce inainte sa pot sa o fac. Poate o sa plece de data asta mai mult. Intre timp eu o sa te iubesc.

Gol

Astazi sunt atat,dar atat de... goala.Nu cred ca am mai fost vreodata atat de goala.


Nu cred ca a mai durut vreodata asa.Nu ascult,nu vad,nu vreau sa vad.Ne'am indepartat.Mainile noastre s'au dezlipit.Zgomotul orasului ne'a asurzit,nu ne mai auzim.Luminile ne'au orbit...nu ne mai vedem.Nu mai vreau sa te vad,nu mai vreau sa te mai simt.Mainile mele nu te mai cauta si desi gandul meu e dimineata la tine,seara la tine... nu mai esti aici si nici nu te mai caut.Imi face rau.





"Ochii mei nu mai sunt nimic fara acel cineva care sa'i adore."

Cause our love should light the way:)

Iarta'ma... azi nu m'am gandit la tine.Azi am uitat pentru putin timp de tot... si am zambit.Iarta'ma,am uitat si eu sa ma gandesc la tine si sa te iubesc.Iarta'ma ca incep sa invat sa fiu cum esti tu.Adica... fara suflet.

M'am saturat sa'mi propun sa fiu fericita?Ca sa ce?Ca sa realizez pe zi ce trece,cat de fraiera sunt?

Stii,asta e pentru tine.Da,TU,tu care cateodata te pierzi intr-un timp necunoscut mie si ma lasi sa tremur din toate incheieturile.As incerca sa iti simt prezenta,dar nu esti nicaieri.Te pierzi in ecoul oglinzilor din jurul sufletului meu si te indepartezi din ce in ce mai mult.Poate ca m-am lovit la cap,ma invinuiesc din nou,PENTRU TINE!!As fi vrut sa spun NOI,dar nu pot…Unde esti tu?Unde esti tu,cel care avea un zambet pe care doar eu il stiam,era doar pentru mine…Unde esti TU?De ce inlocuiesti visele “ca-n povesti” cu cosmaruri din care simt ca nu ma pot trezi?De ce uiti cine esti si de unde vii?De ce uiti ce ai,ce am,ce avem?De ce uiti de noi si ma faci sa sper..?Am inceput sa fac si versuri,fara sa vreau,dar ideea e ca sufletul tasteaza cuvintele astea,nu eu,nu mintea,nu pur si simplu degetele mele.Sufletul asta cere ajutor!!Sufletul asta are nevoie de atentia ta,are nevoie de tot ce apartine de tine : minte,trup,suflet.Ai privit vreodata prin oglinda ochilor mei?Te-ai gandit vreodata ce e dincolo de ei?Chiar nu diferentiezi un zambet de o “schitare a lui”?Chiar nu MA vezi?

Mi-e dor..

Nu inteleg!

Sunt...nu,nu stiu cum sunt.Poate obosita,egoista...si...SEACA.GOALA.NIMIC FARA TINE...


Nici macar servetelele umede folosite'n disperare din cauza mainilor transpirate de...frica,nervi?,nu ma mai ajuta.Ceaiul negru nici atat.Baia fierbinte pe care tocmai am facut'o nici atat.Nu am inspiratie sa scriu,dar totusi parca mainile aluneca singure pe tastatura.
Nu inteleg cum naiba am un gol in stomac si un nod in gat si nici nu apuc sa realizez bine asta si deja curg lacrimile.

Nu inteleg cum dracu putem spune "asta a fost sa fie",cand de noi depinde totul.Nu inteleg cum m'ai facut ATAT DE FERICITA!Nu inteleg cum de nici macar n'am tupeul sa'mi aduc aminte,sa "traversez"mintal toate cele 6 luni.Mi'e frica!Dumnezeule,cum a incaput atata fericire in mine?Cum un singur om ma facea sa'mi bata inima de 15 ori mai tare si mai repede?Ma facea sa plang de fericire,sa dansez,sa tip,sa cant?Cum dracu?Unde e omul ala?Acum e...exact opusul.Sunt nefericita,goala,EXTRAORDINAR de goala.Sunt...nu mai sunt eu.Poate trebuie pur si simplu sa ma obisnuiesc.Ma sperie dorul asta.Ma sperie.Hai,mai salveaza'ma inca odata.Mai fa'ma atat de fericita.Stii bine..tu ai o super putere.TU poti sa'mi intelegi fiecare gest,fiecare miscare.Poti sa ma faci fericita doar cu un simplu mesaj.Simplu...dar de la tine:)

"Tu esti aerul meu."-Mai tii minte?