Nu stiu cand lucrurile o sa se aseze odata pentru totdeauna.Cand o sa pot sa fiu la fel de fericita ca inainte.Sa dau pe afara.
Daca m'ar intreba cineva daca sunt fericita nu stiu ce as raspunde.Poate as raspunde ca da.Poate ca as raspunde ca nu.Poate le'as zice pur si simplu ca ma caracterizeaza rutina.
...Poate defapt ma fac fericita lucrurile marunte.Discutiile cu mama,discutiile cu ea,dimineata la ora 8 si 15 cand intra pe usa clasei si se aseaza ca de obicei in banca cu mine,prima banca de la perete,patul meu,biroul meu,tv'ul meu,cartile mele,zambetele,el,tinutul de mana,plimbarile lungi,frigul,fularele colorate,o cafea cu lapte,o floare intr'o zi oarecare de la o persoana draga,o seara cu prietenii,o cana de vin fiert,o seara petrecuta singura cu multe filme,o repetitie la teatru,un spectacol jucat,aplauzele,o imbratisare atunci cand te simti singur.Culmea e ca eu ma simt tot mai singura.Sunt lucruri care aparent par banale,dar iti lipsesc atunci cand nu le ai.
Acum nu pot gandi,imi pare rau.Starea mea isi spune cuvantul,ma rascolesc tot felul de chestii inutile si fara rost,dar asta e,toti suntem paranoici.Atunci cand capata sens e chiar frumos.Astazi am adus marea in camera mea.Am gasit scoicile vechi si le'am insirat peste tot,sperand ca mi se mai taie dorul de mare.Am dus una din ele la ureche si am auzit'o...Mi'e dor tare de tine,sa stii!
TU ESTI FERICIT?
*And we live, and we learn. If we know where we are, then we know where to turn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu