marți, 19 ianuarie 2010

Când sunt incapabilă, devin tristă


Nu ştiu ce e cu titlul, dar mi se pare o întrebare bună, deci dacă aveţi un raspuns pentru mine, sunteţi liberi să mi'l daţi.Sunt tristă, sunt atât de supărată pe mine, cum nu am fost in viaţa mea. Mă simt incapabilă, bună de nimic şi tot restul.Când mă simt incapabiă devin tristă. Atât de tristă că nu pot să-mi mai inghit lacrimile in public. M'am săturat să mă simt aşa. şi m'am săturat aşa tare încât nu mai pot să'mi mai suport nici propriile lacrimi, nici ninsoarea. M'am săturat şi de minciunile şi ipocrizia mea, ce să mai zic de a altora? M'am trezit brusc in REALITATE şi să mor dacă imi place aşa cum e. Rea, absurdă, şocantă şi seacă. Nu aşa trebuia să fie, sau cel puţin, nu aşa o ştiam eu.
Concluzia? Sunt o imbecilă, care după ce că e imbecilă, mai e şi tristă.Tristă tare.

Blogul mi se pare cea mai cretină metodă de refulare, aşa că cel puţin pentru moment, blogul acesta nu mai există, aşa cum nici eu nu mai exist. Mi'ar plăcea să ştiu de ce nu mă înghite pământul chiar acum.


Lacrimile nu au asigurare....

Niciun comentariu: