Mi'ar plăcea să scriu mai mult, dar recentele evenimente din viaţa mea tumultuoasă mă impiedică . Oricât aş dori să mă descarc, de data asta mi`e puţin imposibil. Aşa că trag adânc din ţigare şi mai sorb o gură de vin. (Da, Corrido roşu.)
E ciudat cum se aşează lucrurile. Cum ne schimbăm drumuri şi ni le intersectam ani mai târziu, atât de diferiţi de cum eram. Cu bagaje noi, cu alte gânduri, cu cearcane şi puţin mai şifonaţi de viaţă. Totuşi câţiva dintre noi işi mai păstrează în ochi.. speranţa de mai bine.
"Te iubesc" păleşte în viaţa adevărurilor dure. Ce'i frumos e şters de tristeţi cotidiene şi ajungi să te intrebi de ce. Puţin timp.. puţin loc.. puţin din toate. Tot ce vrei e să prelungeşti momentul. Mă uit in jurul meu la oameni care au făcut alegeri de dragul alegerilor, apoi descoperă că puteau fi atât de fericiţi.. Dar poate dacă nu gustăm constant din amărăciuni, uităm să apreciem fericirea. Poate.
Păsesc cu tăria credinţei mele în binele care va veni, şi zâmbesc. Pentru că atunci când ţi se inchid toate uşile şi geamurile, e timpul pentru noi începuturi..
Cu drag,
Cristinique
Un comentariu:
""Te iubesc" păleşte în viaţa adevărurilor dure. Ce'i frumos e şters de tristeţi cotidiene şi ajungi să te intrebi de ce."
Corect. Si eu cred ca din ce in ce mai mult asta se intampla cu oamenii. Cel mai frumos, grandios, creator de viata si moarte din istoria omenirii, este invins si cazut pe o treapta atat de inferioara "bine te am pe tine,dar restul?..." din cauza grijilor de zi cu zi. Ma doare si nu inteleg nimic din dragoste, de cele mai multe ori.
Trimiteți un comentariu