Despre viata, dragoste, sex, fericire, ponturi, tipsuri si cum sunt eu de fapt.
luni, 18 ianuarie 2010
Such a saint, but such a whore
Recunosc, am fost inspirată pentru postul acesta. Repet, inspiraţie, nu furt.
Aşa. Mă bucur că mi s'a ivit ocazia, de a imi vărsa ranchiuna. Toţi au impresia că sunt mari si tari, şmecheri, şi că au toate drepturile posibile si imposibile. Mi'ar placea ca măcar să aibă impresia asta oamenii care chiar sunt deştepţi, nu toţii ţăranii, veniţi din cine ştie ce văgăună. Ok, să ne facem inţeleşi, nu vreau să jignesc pe absolut nimeni din cei care îmi citesc blogul, şi repet, nu am nimic cu oamenii de la ţară. Am ceva doar cu aceia care au impresia că sunt deştepţi (şi sunt 'n'cazuri şi de oameni de la oraş care fac pe deştepţii, nu numai de la ţară ), că totul li se cuvine, şi pe lângă asta mai au şi prost gust şi le lipseşte bunul simţ şi logica cu desăvârşire.Aşa. Aştia sunt genul de oameni care şi'au cam ratat viaţa, şi dacă nu au reuşit incă, atunci urmează. Au nişte posturi de căcat, plătite prost şi işi revarsă furia pe oameni care defapt nu au făcut nimic, şi culmea, îşi mai şi fac meseria PROST. Am eu câteva exemple in cap, dar nu am de gând să detaliez sau cu atât mai mult să dau nume, pentru că probabil m'aş distra sau cine ştie, poate chiar enerva, şi mai tare.Mie personal mi se rupe in cinşpe de astfel de personaje şi singurul sentiment pe care îl pot avea faţă de ei poate fi scârbă, sau cel mult, milă. Sunteţi jalnici dragilor, şi mi'ar plăcea să realizaţi cât de prost vă faceţi meseria, şi că poate v'ar fi şezut mai bine la tega. Acum, să nu se înţeleagă greşit, Doamne fereşte, nu am nimic cu un om care lucrează la Tega, în ochii mei, e la fel de om ca şi mine. Dar am eu vorba aia : "Nu orice dobitoc care are facultate, e om în ochii mei".
Bun, terminând şi cu subiectul ăsta, aparent eu sunt aia rea. Eu sunt cea care calca cu nonşalanţă peste reguli, eu, eu, eu. De multe ori sunt a dracului, sunt egoistă, nesuferită, arogantă şi tot setul.
Critic într'o veselie, mereu am câte ceva cu cineva, şi imi trece foarte greu supă rarea/ranchiuna, sau poate chiar deloc. Doar accept situaţia, asta nu înseamnă că te'am iertat (chestie care nu se aplică la oamenii dragi). Nu prea mă interesează in general (doar foarte rar) dacă fac o primă bună impresie şi nici o a doua. De multe ori, ţin în mine cât ţin, dar ai toate şansele ca într'o bună zi să îţi arunc tot în faţă. Sunt capabilă să mă iau de cineva aiurea, doar pentru că am avut o zi proastă.
Mereu, dar absolut mereu, faptele mele sunt rezultatul acţiunilor celor din jur. Pot fi cea mai bună prietenă a ta, dar şi cea mai mare nenorocită. Pot fi foarte bună, atâta timp cât nu mă calci pe coadă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu