Când înveţi să-ţi numeri morţii,realizezi cât de mic eşti şi cât de puţine ai avut de spus.deconspirările devin elementele figurate pe milimetru cub,iar tu nu eşti decât un clorotic cu doi pumni încleştaţi de vreme şi de dor. drumurile toate le faci noaptea,întotdeauna uiţi de firimiturile de pâine pe care trebuie să le laşi în urma ta.nu te mai aşteaptă nimeni,tu singur aştepţi ceva ce nu ştii dacă o să vină sau nu. mi-ar plăcea la nebunie să-mi potrivesc ceasul în funcţie de ceasul celor pe care îi iubesc.să nu se potrivească niciodată,al meu să rămână mereu în urmă,să nu-i mai plâng atât,să fie distanţă de o moarte între o dimineaţă şi o noapte.
Îngerul se uită posomorât la mine: -Eu aş fi vrut să fac din tine om,iar nu un înger.De ce mă dezamăgeşti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu