Ne trezim speriaţi că am întârziat, bem cafeaua pe fugă pentru că suntem în întârziere, fără a privi afară, citim ziarul pe drum pentru a nu mai pierde timp, mâncăm un sandwich pentru că nu avem timp să luăm prânzul.
Plecăm de la servici seara, adormim pe autobuz, de oboseală, cinăm repede, apoi adormim fară să fi trăit ziua.
Ne obişnuim să ne gândim că persoanele apropiate nouă vor fi mereu acolo şi să credem că sunt bine, să asteptăm toată ziua, iar seara să auzim la telefon: ``Astăzi nu pot, ne vedem săptămâna viitoare``. Zâmbim oamenilor fară a primi înapoi măcar un surâs, suntem ignoraţi tocmai atunci când avem nevoie să fim văzuţi.
Dacă munca noastră e grea,ne gândim, consolându-ne la sfârşitul de săptămână. Iar la sfârşit de săptămână nu prea avem ce face, pentru că nu avem bani. Mergem la culcare devreme şi gata, pentru că oricum suntem în urmă cu somnul.
"Moartea e aşa sigură de victoria ei, încât ne dă avans viaţa întreagă"Timpul nu se poate prinde şi cu atât mai puţin, nu poate fi oprit. Existenţa noastră trece cu mare viteză, dar atâta timp cât suntem în viaţă, avem ocazia de a ne schimba obiceiurile, de a avea o existenţă mai bună, de a profita şi a ne bucura de fiecare respiraţie, fiecare bătaie de inimă.
Dumnezeu ne pune la dispoziţie toate elementele pentru a fi fericiţi, multumiţi, recunoscători, pentru acest mare cadou...viaţa...care ne-a fost dat cu atâta dragoste...Viaţa nu trebuie economisită...ci trăită...din plin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu