luni, 24 mai 2010

Nu e bine să te joci cu tine şi să te minţi singur. Eu asta fac. Dacă te minţi singur, şi ascunzi ce simţi până şi de propria ta persoană, o să ajungi la un moment dat să urli. Nu mai e mult nici până acolo. Nu e bine să te ascunzi. Poţi fugi de oricine, dar NU POŢI SĂ FUGI DE TINE. În interiorul tău e ceva mic, o bucată care urlă. Reuşeşti să te minţi că nu doare. O zi, două, o săptămână, o lună, dar cât crezi că poţi să mai fugi?


Auto controlul şi stăpânirea de sine nu alungă durerea. Timpul alungă durerea, e singurul care poate decide. Decizia poate fi favorabilă, sau nefavorabilă. 
Eu nu mai fug. Să se dea cărţile pe faţă. Interiorul meu aşteaptă asta.  Tu ştii bine cum arată zâmbetul meu fals. Mă cunoşti. Ei bine, în seara asta l-ai văzut..În toată splendoarea. În schimb...ce am văzut eu la tine... un zâmbet sincer. Fericire. Şi mă bucur....

5 comentarii:

Andra Dan spunea...

Si oricat de mult te bucuri, acel ceva din interiorul tau incepe si urla, ca un lup nebun iarna, dupa caldura care nu stie daca se va mai intoarce vreodata.

Alexandra spunea...

smile...ti-am oferit un premiu:*:X

ana spunea...

Draguta postarea.

Pasiunea spunea...

imi place cum scrii; esti o fata sensibila...

Anonim spunea...

Mai puternică decât ideea celui care are ideea, nu poate fi niciodată ideea celui care i-a înţeles ideea.


Gânduri bune, Corin