Cât de obosiți suntem noi

Veșnic și zilnic aud oameni plângându-se ”Mi-e somn, nu ies la plimbare”, ”Sunt obosit, am dormit puțin”, ”Aș mai dormi”. Ce nu e în regula cu asta? Că viața trece....

Eram alții. Eram copii și alergam de dimineața până seara pe coclauri și eram murdari și DELOC obosiți. Ne jucam de la ascunselea, până la sticluța cu otravă, elastic, păpuși și etc. Le știți și voi, thats not my point, deci n-are rost să le înșir. My point is: Când vroiam să plecăm într-un alt parc decât cel în care știau părinții noștri că suntem făceam ca-n bancu ăla: Un copilaș strigă la geam de cel puțin 100 de ori ”Mamaaaa, mamaaaaa”. Într-un final iese o femeie la geam și copilul zice ”Cheamă-l pe tata”.Cam așa, deci nu sunam, că nu știam noi ce-i aia telefon. Atunci se asortau roșu cu movul și cu portocaliul, că oricum hainele ajungeau negre by the end of the day. Atunci nu conta că nu mâncam 10 feluri de dulciuri pe săptămână. Și nu știam ce-i aia Counter strike sau jocuri cu get barbie dressed, dar știam ce-i aia Nu te supăra, frate. Îi rugam de fiecare dată pe părinți dacă ”Pot să vin cu X să ne jucăm acasă?” Habar n-aveam ce era aia țigară și dacă aveam atunci fumam pe la colțuri și ne frecam de 10 ori cu iarbă pe mâini să nu se simtă.Citeam și ne uitam la Tv la desene. Nu ne uitam la ele online Vroiam să comunicăm cu o prietenă din alt oraș?Scriam scrisori și în cel mai bun caz, o dată pe lună ne sunam pe telefoanele fixe. Nu sunam când vroiam ca x să coboare în fata blocului. Strigam la geam. Și era bine. Eram fericiți. Noi nu am avut bone, că noi mergeam vacanțe-n șir la bunica la țar. Nu ni se dezinfectau biberoanele, ci dacă-l scăpam pe jos, aia era. Poate d-asta nu ne îmbolnăvim lunar.

Acum???

Roșu cu mov și cu portocaliu nu se mai asortează. Iar hainele care nu-s de la Zara nu mai sunt bune. Acum sunăm de fiecare dată când vrem ceva. În loc să ne întâlnim să luăm aer vorbim pe facebook. Nu mai ieșim să ne plimbăm. Că suntem obosiți. Nu așteptăm weekend-ul ca să ieșim în natură sau la distracție. Ci-l așteptăm ca să adunăm încă câteva ore de somn la viață. Sau câteva ore de viață la somn?Cum să zic??? Vorbim în neologisme cu ok, cool, fine, deadline, task, mangement, tourism, inclusiv în denumirile facultăților. Lol e la loc de cinste inclusiv în viața reală (?!).Acum știm ce-i aia țigară și fumăm cu părinții de față. Vrem să comunicăm cu cineva din alt oraș?Există mess-ul. Stăm ore ore în șir în fața unui ecran și ne căutăm ocupații. Acum când vrem ca x să coboare dăm beep-uri.Bem Coca-Cola într-una, turnăm litri de cafea pe gât și tone de țigări. La primul semn de durere de cap Nurofenul e pe gâtlej, deja alunecând la vale, la prima crâcneală e răceală cu antibioticul sub nas. Toată ziua suntem online sau la telefon, putem fi găsiți cu cea mai mare usurință.

Mie-mi place să fiu obosită și să dorm. Îmi place net-ul și-mi place și facebook-ul câteodată. My point is: Îmi plac și alte lucruri!!! Cum ar fi plimbările, dansul sau orice altă activitate care presupune ieșitul din casă. Voi??Voi cum sunteți??