M-a bușit inspirația de scris.Cred că ăsta e un lucru bun.
Citeam azi pe un blog drag mie că unii oameni se plâng prea mult și-ți cer prea des ajutorul. Asta înseamnă că trebuie să te dăruiești în totalitate lor și să renunți să-ți lingi propriile răni. Oamenii fac uneori gesturi disperate să-ți capteze atenția. E ciudat, e greu. Uneori simți că nu poți singur. Așa eram înainte... așa eram și eu. Nu puteam singură. Acum pot, prefer să-mi ling rănile singură. Cei din jur NU au cum să te ajute. Poate cu o vorbă bună, poate cu un sfat, poate o îmbrățișare. Dar la sfârșitul zilei vei fi din nou... TU CU TINE. Va trebui SINGUR să treci prin cele 5 faze: Denial, Anger, Bargaining, Depression, Acceptance. That s life. Și asta e cu cerutul ajutorului de către ceilalți: Poate fi bine, uiți de rănile tale, dar... ele se cicatrizează (ăsta e cazul bun) dar se pot infecta. Metaforic, evident.
Totul ține de linii. Între mine și tine, între mine și lucrul ăla și tot așa. E treaba ta cum trăiești. Poți să le calci în picioare și să treci peste ele sau să fii mereu în spatele liniei. E alegerea ta.
Nu conteaza cât de tare alergi, cât de mult lupți, tot vei cădea. Și e... înfricoșător ca dracu. Dar e și un lucru bun. Te poți ridica. Și plus de asta there s one thing about being on the top of the world. It takes a loooong way to fall.
Vreau să zic toate lucrurile pe care le simt. E atât de greu să spunem te iubesc și nu vreau să fiu fără tine?Sau te rog nu pleca?Sau iartă-mă?Sau ajută-mă? Sau You make my world stop?Sau mi-ai schimbat viața?Sau orice altceva care cică ne e greu să zicem?Zicem că o să zicem...după nu știu ce. Nu există DUPĂ. Există ACUM. Viața o trăiești ACUM, nu când termini școala, nu când te angajezi. ACUM trăiești. Sau...NICIODATĂ. Cine a spus că ceea ce nu știi, nu te poate răni e cel mai mare dobitoc pe care nu-l cunosc, dar aș vrea să-i trag una peste scăfârlie. Tocmai ceea ce nu știi te arde. Te ustură, doare.
Mama naibii, eu trăiesc ACUM. De acum o să spun și o să fac toate lucrurile pe care simt să le fac. Nu mai există MÂINE, ci AZI. Trăiesc AZI, nu după ce termin școala, nu după ce iau bacul. Obiectivele sunt în fața mea, rămâne doar să am tărie să le îndeplinesc.
Drink it all, it might be all gone tomorrow....
17 comentarii:
ai scris despre un mare adevar.
am aflat-o pe pielea mea ca ceea ce nu stim, ne poate rani.
datorit aunei persoane care acum nu mai este printre noi, mi-am reconsiderat modalitatea de abordare a vietii.
m-a facut sa traiesc clipa, si sa nu regret nimic din ceea ce fac. imi asum consecintele deciziilor luat, si traiesc cum mi se pare mie ca imi e mai bine.
daca nu ar mai fi un maine, nu as regreta nimic din trecut. nici chiar prieteniile si incredea tradate.
si cat traim invatam; asta e natura umana.
Eu trăiesc aşa de 6 ani. Eu trăiesc clipa, momentul şi secunda. Eu trăiesc la maxim. Aşa vreau, aşa-mi place, aşa trebuie. Restul ... e can can :))
Ai dreptate, lumea a uitat sa fie sensibila, sa arate afectiune, dragoste, sau exagera noi si vrem prea mult?!...N-am mai auzit un "te iubesc" adevarat de nu stiu cand...iar "ajuta-ma" si "iarta-ma", sunt doar in filme...
Imi place poza care ai pus-o si ce ai scris...dar tre`sa recunosc ca mi-ar placea sa-ti schimbi forma scrisului :D (sa nu ma injuri).
decat sa fiu inconjurat de prosti si oameni neputinciosi, mai bine eu cu mine, as spune eu.
@kleoby- poate asta e viata...trebuie sa dam cu capul de sus ca sa traim odata...:)
@oigen-lets face it!ideea e ca nu poti trai tot timpul.... daca dai cu capul de pereti si plangi si urli, si atunci traiesti:) nu poti trai mereu la cote maxime, ori la o extrema ori alta...
@federova-mrci, am schimbat fontul:P
@g.w-asta asa e...
Multumesc de feedback.
Ce bine ar fi sa gandeasca toti asa insa , sa stii ca nu o fac.
Eu stiu ca ajut,atunci cand sunt alaturi de cineva, atunci cand sunt in faze extreme,extremiste, aceia care plang in hohote si ajung sa faca lucruri necugetate(nu ma refer la taiat pe maini neaparat,ca sunt destule ce le faci la nervi si disperare). STIU ca daca sunt acolo, daca vorbesc intr-un fel anume, daca spun anumite adevaruri perfecte - acelea intre ratiunea obiectiva, gandirea pe care stiu ca o are persoana, gandirea mea + inca niste afectiune acolo - atunci ajut.
Insa ce se intampla cand obosesti sa ajuti? Atunci cand oricat de mult vrei, chiar ai de gand sa iti vezi de ziua ta, de rutina ta, de treburile tale, fara sa te mai gandesti cum sa le fii de ajutor altora, FARA SA II RANESTI si totusi sa ramai acolo pt ei? Teoretic, e simplu. Spui nu intr-un mod foarte destept si argumentat si gata.
Insa in realitate, nu merge intotdeauna. De fapt, aproape niciodata... furia lor pentru altceva/altcineva se descarca pe tine ca cel mai nasol fulger. Iar tu te intrebi ca prostul..cu ce am gresit?...
Hmmm....asta cu traieste clipa mi se pare o aberatie. Cand ii aud "traieste clipa"(sau cum mai spun unii "inteligenti" Carpe diem!). Eu sincer cand ii aud, imi vine sa le dau cu barosul in cap. De ce ? Pentru ca orice as face ma gandesc la maine, ma gandesc la ai mei, ma gandesc daca voi lua examenul. Ca sa traiesc clipa, asta ar insemna sa fiu egoista. Pentru ca stiu ca in lumea asta in acest moment, in care eu "traiesc clipa", altu nu o traieste sau chiar nu o mai poate trai fie din ce motiv. Asta nu inseamna ca trebuie sa plang pentru toata lumea dar totusi.....Las-o dracu de clipa, pentru ca e usor sa spui dar greu sa faci. Si in legatura ca nu se mai spune "te iubesc" cu sinceritate, eu nu am spus niciodata " te iubesc" unei persoane, nici macar parintilor mei. In primul rand pentru ca eu nu m-am indragostit pana acum, si doi nu le-am spus parintilor mei "te iubesc" pentru ca stiu ca nu e nevoie sa le spun " va iubesc". Sau ai mei, sunt casatoriti de 30 ani si nu i-am auzit niciodata cu "te iubesc". In primul rand ca nu mai au nevoie si in al doilea eu cred ca nu-si exprima iubirea doar prin cuvinte dar si prin mici atentii(si aici nu ma refer la cadouri). Iar eu nu am inteles de ce trebuie sa strigi in gura mare "te iubesc", ca sa afle toate lumea. De ce trebuie sa stie Maricica daca eu il iubesc pe Ionel? Asta nu pot sa o inteleg. Sper ca tu te-a suparat ce am zis eu aici.
Te pup !
@danube daughter-multumesc ca nu te-ai suparat.si da, ai mare dreptate!
@felicia-eu cred ca de fapt nu ai intels ce am vrut sa zic. te inteleg perfect ca trebuie sa te gandesti la viitor. dar poti trai clipa si fara sa fii un egoist, ca o poti trai cu oamenii de langa tine!:) poti trai clipa dar nu atat de inconstient incat sa nu te intereseze viitorul.
iar unor oameni daca nu le spui la timp ce simti, s-ar putea sa-i pierzi. daca nu spui anumite lucruri la timp, cand le simti s-ar putea sa le refulezi aiurea. that s how things should work in my opinion.
imi pare rau daca te-am jignit cu ceva
@ Miss Soare
Stai calma! Nu m-ai jignit cu nimic. E normal sa avem pareri diferite, doar suntem liberi s-o facem si mai ales avem dreptul.
G.E.N.I.A.L. post!
Cea mai buna parte a fost>
"Cine a spus că ceea ce nu știi, nu te poate răni e cel mai mare dobitoc pe care nu-l cunosc, dar aș vrea să-i trag una peste scăfârlie. Tocmai ceea ce nu știi te arde. Te ustură, doare."
Uite chestia, aici sunt lașă. Eu nu-i spun nimic pentru că nu ştiu ce e în mintea lui. Dacă îşi face el curaj, câştigăm amândoi. Dacă nu, pierdem. Pun totul în mâinile lui pentru că eu în perioada asta nu sunt suficient de "bărbată". Ah, ce-aş da să nu fi fost în situaţia asta... Ori măcar să am curaj să înfrunt ce simt.
@ioana radu-merci din suflet:) repet intrebarea: what we dont have a tomorrow?do anything you want TODAY! feel the fear and do it anyway:) imi pari o fata dintr-o bucata, ca mine, asa. sunt convinsa ca vei reusi sa exprimi si tu ce simti, oricare ar fi acel sentiment.
te pupacesc!
@felicia-asa este, draguta mea:)
@Miss Sunshine
"poti trai clipa dar nu atat de inconstient incat sa nu te intereseze viitorul" (completare de la mine "si trecutul") ... asta-i (imho) concluzia corecta. e aiurea sa traiesti pentru viitor sau sa traiesti in trecut ... extremele sunt nocive/negative in orice.
in context iti recomand sa vezi (cand ai timp si chef) The Guitar (2008)
Trimiteți un comentariu