Who am I?

Cred ca e absurd sa ma mai descriu stiind ca voi toti imi cititi blogul, deci prin urmare cred ca aveti o idee cat de vaga despre ce-am eu in scafarliuta (ete chiar as fi curioasa ce credeti voi despre mine, bagati la comment-uri, ca intrebarea asta-i funny:P )

 Dar nu asta e topicul de azi, ce credeti voi despre mine, ca asta n-am de unde sa stiu eu. Ce vreau sa zic eu azi este ca EU, subsemnata, cred ca e absurd ca nici eu nu stiu cine sunt... E foarte greu sa te descrii in cateva cuvinte, mai ales daca ai si un picut de talent la scris dai drumul pe pagini in sir si iti dai seama ca de fapt nu ai reusit sa spui nimic. Eu am incercat AICI dar nu prea mi-a iesit, pentru ca, in continuare simt ca nu am spus de fapt nimic.

 Bineinteles, suntem mult prea complexi ca sa ne descriem, chiar si scriind romane. Cand am venit aici credeam ca am niste principii bine stabilite. Si am avut, le-am respectat. Dar m-am dovedit a fi slaba. Slaba si fraiera. De multe ori. Si principiile s-au zgaltait putin. Hopa, ca ale lui Bologa din Padurea Spanzuratilor, ca deh, asa-i tenis, nu-i asa dragii mei? (*Insert here zambet cretin de Andreea Marin*)

 Mi-am adus aminte, acum, ca mai am doua, 2, d-o-u-a zile pana cand vin acasa de ziua in care am venit aici si de cat de pierduta eram si de fata mai mult ca sigur de tampita pe care-o aveam si de cum nu stiam nimic si de cat de plouata eram (literalmente). Si aseara, azi noapte, la 3 AM mi-am dat seama ca Aberdeen e acum "acasa"si nu mai concep altfel. M-am obisnuit. In final, si fara sa-mi dau macar seama...

 Pe mine anul asta m-a secatuit de puteri. 2011 a fost anul in care am obosit psihic, pentru ca am muncit cu creierul. Am invatat si am muncit din greu pentru fiecare maruntis pe care l-am obtinut. Mai e putin si voi face bilantul cu ce am facut eu anul asta, asa cum fac in fiecare an, si vine clipa in care voi avea curajul sa ma uit pe ce mi-am dorit anul trecut si ce-am reusit sa realizez. Pana la un punct am crezut ca e cel mai bun an. Apoi a inceput sa o ia in jos...rau de tot. 2011, inca mai ai timp sa-mi arati ca poti sa fii dragut, sa stii.

Cred ca am asteptari prea multe de la anumiti oameni. Dar nu astept decat ceea ce as fi dispusa si eu sa fac. Deci poate nu e asa absurd. Poate nu am deschis eu ochii suficient. Si as descrie ce simt (de-aia ca pot!), doar ca...are rost?!Cred ca problema cea mai mare a noastra, a oamenilor e ca avem tendinta sa planificam tot. Asta e problema. Nu ai asteptari, nu ai dezamagiri.Ce usor e de zis...Dar stie cineva cum se face, sa-mi explice si mie?

 Tot ce stiu e ca incep sa simt spiritul Craciunului si ca vin acasa! Si ca maine nu mai pun alarma si dorm cat vreau eu. PRIMA zi in 3 luni in care nu am alarma dimineata...PRIMA...