Suna pragmatic ideea ta, dar nu prea e realizabila decat in filme.
Viata nu prea asculta de ceea ce "trebuie" sa faci, ci de ceea ce poti si faci efectiv la un moment dat. Nu vei face nimic mai mult sau mai putin decat ceea ce poti, pentru ca in fiecare secunda a vietii tale esti exact suma a tot ceea ce esti si ai fost pana in acel moment. Daca eziti sa faci "mai mult", tot cat "trebuie" vei face, pentru ca si ezitarea e o parte a personalitatii tale. "Supereroii" sunt super-oameni pentru ca si-au mai diminuat slabiciunile, isi pot tine in frau vulnerabilitatile, stiu sa jongleze cu ele, stiu ca in ei exista ezitarea, nesiguranta, frica, orgoliul, si totusi, aleg sa fie ceva mai mult decat toate astea.
Ce "trebuie" cu adevarat in viata, desi e optional, e sa invatam "ochiul" sa perceapa lumina chiar intr-o camera plina de intuneric.
Inteleg ca "trebuie" suna mobilizator, dar e bine sa nu devina o lupta, ci o bucurie.
De multe ori ne-am fi dorit sa (re)actionam diferit fata de cum am facut-o, dar atunci nu ar mai exista soarta. Fiecare alegere pe care o faci in viata este o lectie sau o amintire foarte frumoasa. Cu toate astea nu ne putem controla trairile/sentimentele si apoi avem momente cand ne dam dreptu' de a plange sau a rade in numele lor.
4 comentarii:
Suna pragmatic ideea ta, dar nu prea e realizabila decat in filme.
Viata nu prea asculta de ceea ce "trebuie" sa faci, ci de ceea ce poti si faci efectiv la un moment dat. Nu vei face nimic mai mult sau mai putin decat ceea ce poti, pentru ca in fiecare secunda a vietii tale esti exact suma a tot ceea ce esti si ai fost pana in acel moment. Daca eziti sa faci "mai mult", tot cat "trebuie" vei face, pentru ca si ezitarea e o parte a personalitatii tale. "Supereroii" sunt super-oameni pentru ca si-au mai diminuat slabiciunile, isi pot tine in frau vulnerabilitatile, stiu sa jongleze cu ele, stiu ca in ei exista ezitarea, nesiguranta, frica, orgoliul, si totusi, aleg sa fie ceva mai mult decat toate astea.
Ce "trebuie" cu adevarat in viata, desi e optional, e sa invatam "ochiul" sa perceapa lumina chiar intr-o camera plina de intuneric.
Inteleg ca "trebuie" suna mobilizator, dar e bine sa nu devina o lupta, ci o bucurie.
Pentru mine e mai greu cu: Cerfi fost daca... Din fericire regrete nu prea am.
De multe ori ne-am fi dorit sa (re)actionam diferit fata de cum am facut-o, dar atunci nu ar mai exista soarta. Fiecare alegere pe care o faci in viata este o lectie sau o amintire foarte frumoasa. Cu toate astea nu ne putem controla trairile/sentimentele si apoi avem momente cand ne dam dreptu' de a plange sau a rade in numele lor.
În privinţa deciziilor mari din viaţa mea, n-aş fi făcut altfel. Tind să cred că ăsta e un lucru bun.
Trimiteți un comentariu