sâmbătă, 17 aprilie 2010

Bine ai venit, primăvară!

Azi a fost un soare şi o frumuseţe a naturii...Am şi poze. Doar cu mine, cu al meu iubiţel domnul R nu am, pentru că el  îşi spăla maşina.
  Scuzaţi calitatea, telefon, camera o uitasem acasă, deşi intenţionasem să o iau. Am şi nişte poze cu purcica neagra aka labradorul de curte al domnului meu, dar am ieşit oribil şi purcica nu-i fotogenică. Vă las în schimb o piesa care mă obsedează, e superbă. Vă las varianta live, tipa are o voce de milioane.


 

Movie scenes

"- Plec!
- Nu!
- Plec să-mi caut mândria. Singur...
- ...
- Şi când mă voi întoarce, dacă o voi fi găsit şi dacă vei mai fi aici, o să vedem atunci dacă mai are valoare pentru vreunul dintre noi..."


PS. Fără comentarii la această postare. E finalul unui film, aşa că, dacă nu l-aţi văzut, n-are niciun sens. Mulţumesc.

În orice război e mai uşor în doi...

vineri, 16 aprilie 2010

Ghici ce?

Pentru că pe tine veşnic, dar veşnic te doare-n cur. Pot să mă pun şi-n cap şi tot nu e bine. Pot să mă pun în cap şi să fac piruete, îmbrăcată în fustă. Asta este realitatea, nu am vrut să o văd până acum. Acum o văd clar, şi ghici ce, nici măcar nu mă mai doare. Mă interesează, mereu m-a interesat, altfel nu aş fi ajuns aici, dar nu doare. E...doar adevărul. Care de obicei durea. Acum nici măcar. Nici măcar nu mă mai obosesc să mă gândesc că sunt cel puţin pe locul 2. Uneori şi 3, depinde cum se aşează lucrurile. Mult timp m-am întrebat dacă greşesc cu ceva, dacă eu sunt problema, dacă sunt fiţoasă, ignorantă şi egoistă. Dupa tot atât de mult timp am realizat că sunt EGOISTĂ când vine vorba de propria persoană. Cum vrei tu ca om, ca alţii să te pună pe primul loc când tu însuţi te auto treci pe locul doi? Şi acum am ajuns la concluzia. N-ai decât să pleci. Du-te, roata se întoarce. Am spus-o şi o repet. O să vină ziua în care nu voi fi singura care s-a simţit aşa...
  

LATER EDIT: Eu nu sunt cârpa nimănui. Şi azi am învăţat să spun nu !!!

 Nu interpretaţi aşa una două despre cine ar fi textul. Nici nu-mi pasă. Nu mă mai feresc să scriu nimic pe blogul meu. Defapt...blogul MEU. Aşa că bine aţi venit. intrerpretări de doi bani.

joi, 15 aprilie 2010

Viaţa

De fiecare dată când ne spune cineva "Trăieşte-ţi viaţa, doar una ai", ne sună ca un clişeu ieftin, fără putere şi fără sens, care a fost spus de atâtea ori încât şi-a pierdut valoarea, încât... 
 Dar cine din noi vrea să ajungă undeva în viaţă să spună "Am pierdut timpul" sau "Regret..."? Nu, dacă am învăţat ceva de la viaţa asta, este că nu ai voie să spui "Regret". Nu regreta niciodată. Poate am fi mai puţin falşi şi mai puţin ipocriţi dacă nu ne-am mai căuta scuze pentru faptele noastre, dacă nu am fi aşa superficiali, dacă am spune da şi nu în funcţie de ce simţim, dacă am fi capabili să spunem mereu stop la ceva ce ne face rău. Dacă nu am mai merge după cauze imposibile, dacă şi dacă...
 Viaţa asta nu înseamnă nimic fără zâmbete, fără iubire, fără oamenii pe care îi iubeşti. Viaţa asta nu e nimic dacă nu faci ce îţi place. Dacă nu ştii să profiţi. Oare merită să analizezi fiecare pas? Oare mai târziu n-o să ne pară rău pentru fiecare clipă când am analizat fiecare lucru? Pentru fiecare minut în care am stat trişti?Pentru fiecare seară în care ne-am culcat supăraţi, sau chiar plângând? 
 Dacă am fi mai buni?Dacă am zâmbi şi ajuta mai des? Dacă n-am mai sta încruntaţi, ce ar fi?




Piesa e pentru tine, care te-ai dus acum mai bine de doi ani. M-ai crescut, m-ai învăţat, m-ai iubit cu toate puterile tale. Pentru ochii tăi mici şi negri, mamaie... Dumnezeu să te odihnească. Mi-e dor de tine...

miercuri, 14 aprilie 2010

C

Mama azi de curiozitate a scos la imprimantă de pe net, semnificaţiile primei litere ale numelui. Ţinând cont că mă numesc şi răspund (ocazional şi numai când am chef) la numele de Cristina. Definiţia ca să-i spun aşa, a literei C, mă defineşte în totalitate. Şi anume:
"Imprimă o atitudine inteligentă şi sintetică. Cei al căror prenume începe cu C sunt mândri, hotărâţi, şi ambiţioşi. De regulă au o minte scăpărătoare şi spontană, şi excelente abilităţi de comunicare. Pot repera rapid esenţa unei probleme şi găsi cele mai eficiente rezolvări. Sociabili şi foarte expresivi, au priză la public. Pun preţ pe prietenie, fiind amici sinceri, generoşi şi devotaţi.
Defecte: neglijenţa, nepăsarea, dezorganizarea. Uneori, lipsa de ruşine sau scrupule. Având multe interese, riscă să-şi risipească timpul şi energia."

 Nimeni nu a dat o mai bună definiţie despre mine. Nici măcar eu. Numai  că aş mai adăuga auto suficienţa şi faptul că sunt boemă şi suficientă. Genial.
  ...Christine

Nu am chef azi part 34983294892

Mi-am făcut şi eu un banner f mişto, adică mi-am făcut e impropriu zis, pentru că mi l-a făcut domnu cu blogul de azi, care a fost tare binevoitor.
 Ideea e următoarea, cei care doriţi banner exchange, doar un comment şi se rezolvă. Azi o să fiu scurtă. Sunt relativ binedispusă, mi-a mers bine azi. Şi totuşi...nu am chef azi. Starea mea e...albastră. Poate o ţigară mă salvează... Recunosc, sunt o inconştientă. Fac nişte lucruri de..of of. Vă las cu o piesă foarte mişto, care-mi aduce aminte de..."tinereţile"mele.
  ....Christine

marți, 13 aprilie 2010

Acum nu ştiu

Uneori am impresia că viaţa asta pe care o trăiesc nici măcar nu e a mea. Am impresia că nici nu mai ştiu ce am în cap, în gânduri, am o foaie albă în faţă, şi în gânduri am...blank. Observ că în ultimul timp tot mai mulţi oameni mă citesc, mă comentează, mă susţin. Pe calea asta le şi mulţumesc, şi-mi cer iertare dacă uneori nu răspund în timp util la comentarii şi mesaje. 
 Sunt aiurită, zăpăcită, fac lucrurile aiurea, TOATE... Sunt rea, am început să întrec măsura cu desăvârşire, nu mai am limită, nu ştiu să mă opresc. Dacă nu o să-mi pun ordine în gânduri o să ajung fix la...dracu. 
 Parcă mă plictiseşte tot ce e în jurul meu, mă oboseşte, dorm de rup rânduri. Nu am chef. Nici alţii nu au. Unii sau alţii nici nu dau doi bani. Ei, n-are nimic. Am să învăţ eu să mă desprind. Cât de greu poate să fie?
 Singurele decizii greşite au fost alea pe care nu le-am luat la timp. Nici măcar nu reuşesc să fiu coerentă, nu?
 Ei...nici nu mai contează. Am încheiat aici.

 Vă pupa, aceaşi Christine...

luni, 12 aprilie 2010

Cosmetics, girls


Am furat o leapşă, e una dintre puţinele care mi se pare cât de cât pe ..."lungimea mea de undă".

 
1. De câte ori îţi speli faţa pe zi?
2-3, depinde cum şi când simt nevoia.

2. Ce fel de ten ai?
Mixt.

3. Cu ce îţi cureti faţa?
Loţiune tonică, demachiant, şi nişte creme din gama Babor

4.Ţi-l exfoliezi?
Da sick smileys

5. Ce brand obişnuiesti să foloseşti?
În general la cosmetice Garnier, Babor, şi ar mai fi câteva.

6. Ce cremă foloseşti?
Cum spuneam şi mai sus, Babor în general. Exclus avon.

7. Ai pistrui?
Nu, merci

8. Foloseşti crema pentru ochi?
Nu

9. Ai fost sau esti predispusă la acnee?
Nu exagerat

10. Ai avut nevoie vreodată să foloseşti Pro-Active?
Daca aş şti ce e aia, poate că da

11. Ce fond de ten foloseşti?
L oreal

12. Dar anticearcăn?
Ocazional, când chiar e necesar

13. Ce nuanta a pielii ai?
A..nici deschis nici închis. I m perfect

14. Ce crezi despre genele false?
Depinde de ocazie.

15. Stii că trebuie să-ţi schimbi mascara o dată la 3 luni?
Evident

16. Ce brand de mascara folosesti?
Păi ultima pe care am cumpărat-o e Maybelline falsies. Recomand.

17. Sephora sau Mac?
Sephora

18. Ai un card Mac Pro?
Yes

19. Ce instrumente pentru machiaj foloseşti?
Pensule and so on
 
 20. Folosesti baza de machiaj sau primer pentru ochi?
Doar bază de machiaj.

21. Dar pentru fata?
Depinde de ocazir şi etc.

22. Care este culoarea de fard preferată?
Machiajul meu de zi constă doar în tuş, rimel şi gloss. Pentru ocazii mai speciale merge şi gri, negru, etc.

23. Folosesti creion sau tus?
Tuş. Mă mir că nu întreabă şi de marcă.

24. Cat de des îţi bagi creionul în ochi?
Dacă îmi aduc eu bine aminte am specificat că nu folosesc creion.

25. Ce crezi despre pigmenti?
Nu mi se par deloc folositori. Fiecare cu..culoarea ei.

26. Foloseşti machiaj mineral?
Da, am nişte farduri geniale.

27. Care e rujul tău preferat?
În general nu folosesc ruj...doar gloss. Dar la ocazii speciale, roşu aprins.

28. Dar lipgloss?
Nuanţa clear. Transparent.

29. Care e blush-ul tau preferat?
L oreal. O culoare gen piersica

30. Îţi cumperi produse de machiaj de pe Ebay?
Nu.

31. Îţi plac magazinele cu produse cosmetice?
Da.

32. Mergi la Cosmetic Company Outlet?
Am fost de 2 ori.

33. Ai luat vreodată în considerare să faci cursuri de machiaj?
Sincer, sunt pricepută. Aş face şi un curs, dar în planurile pentru viaţa mea nu intră să fiu cosmeticiană. Deci aş face pentru mine.

34. Uneori eşti stângace când te machiezi?
Nu. De obicei e ok, doar dacă mi-e foarte somn.

35. Numeste o “crimă” în ceea ce priveşte machiajul.
Crimă? Well, 5 straturi de fond de ten, ruj roz aprins,ciclam ca la ţigani aşa, şi etc. Bleah.

36. Îţi plac culorile aprinse sau cele neutre în ceea ce priveşte machiajul ochilor cât şi buzelor?
Păi cred că ştim regula. Dacă ochii sunt aprinşi, buzele sunt nude, şi viceversa.

37. Care celebritate are întotdeauna un machiaj impecabil?
Aproape toate, sunt aranjate de make up artişti pricepuţi. Singure nu sunt în stare să se dea nici cu fond de ten.

38. Dacă ar trebui să ieşi din casă folosind un singur produs de machiaj care ar fi acela?
Gloss.

39. Ieşi din casă fără să te machiezi?
Sigur că da.

40. Crezi că arăţi bine şi nemachiată?
 Ţinând cont că îmi trag 2 dungi de tuş la ochi, înseamnă că sunt machiată?
 
41. Din punctul tău de vedere, care e cel mai bun brand în materie de cosmetice?
Nu ştiu, fiecare gamă cât de cât ok, are măcar câteva produse ok.

42. Ce crezi despre makeup?

Less is the new more!

 

Să o ia cine vrea, gagici... 

duminică, 11 aprilie 2010

Amintiri part one

Am să încetez să mă scuz de fiecare dată când postez de două ori în aceaşi zi. Pânâ la urmă e blogul MEU, scriu de câte ori simt nevoia, sau am nevoie. Scriu de fiecare dată când am ceva de zis. A, şi ţinând cont că e blogul MEU, numai EU injur aici. Accept orice fel de comentarii, inclusiv criticile, nu sunt nici eu perfectă, dar înjurăturile nu le admit. Asta aşa, ca să fie. Deocamdată nu şi-a permis nimeni.


 Sunt oameni de care ne e dor. Oameni care au fost mult timp lângă noi, oameni pe care i-am susţinut, şi ne-au susţinut şi ei la rândul lor. Dar au plecat. Aşa, în. neant. Fără nicio avertizare. Fără nicio şansă de a vorbi, de a explica. Pentru că nu pot rămâne pe veci aici. Da, mi-e dor de tine, A. Deşi a trecut ceva timp, îmi pare rău că ai ales aşa. A fost cea mai curată prietenie. Îmi pare rău. Sper că eşti fericită, că nu te-a dezamăgit nimeni şi că eşti iubită. Ţi-ai câştigat locul în inima mea, şi chiar daca nu mai e să fie, locul ăla e al tau. Aş fi ipocrită să spun că nu am trăit multe cu tine. Aş fi ipocrită să spun că nu ne-am maturizat împreună. Aş fi ipocrită să spun că nu ai fost cea mai bună prietenă. Sau să spun că nu ai făcut TOT pentru mine. Asta este.

Anotimpuri

Gândiţi-vă şi vizualizaţi mental următoarele chestii...
 Serile de toamnă...deja nu mai e calduţ afară, frunzele încep să pice, seara eşti in pat, cu o cană de ceai, dormi învelit complet, nu mai e vară.
 Serile de iarnă. Stai în pat cu o cană de ciocolată fierbinte, apoi dormi infofolit cu plapuma pânâ în gât, te trezeşti dimineaţa te înfofoleşti din nou, şi pleci.
 Serile de primăvară, toata ziua 20 de grade, seara cu o carte în mână şi nişte suc. Deja nu mai dormi înfofolit, ci cu un picior afară. Au început plimbările în parc, role, etc.
 Serile de vară. Căldură infernală. Cearceafuri reci, dormi dezvelit, bei suc cu gheaţă..

 De asta vin anotimpurile aşa, de asta sunt atât de diferite, pentru că dacă nu ar fi frig, zapadă, ploaie, nu am şti să ne bucurăm de soare...
Fiecare lucru are partea lui frumoasă...De ce nu ne bucurăm mai mult de viaţă?

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Povestea unei oarecare ea...part two

Blindius mi-a spus că ar dori să vadă o continuare de la povestea unei oarecare ea. Probabil dacă nu aş fi fost rugată să continui nu aş fi facut-o, nu cred ca aveam vreo intenţie. So...continuare.

 ...În urma uşii trântite, era acum numai el. Care realizase ce tocmai făcuse. A gonit, a făcut să plece persoana pe care o iubea... Tot ce îi mai răsuna acum în urechi era..."Ţine minte, trebuie să pierzi, ca să ştii ce vrei..." şi "Eu plec". Îi răsuna zgomotul ăla tardiv al uşii, îşi aducea aminte "ameninţările "ei când îi spunea că dacă nu tace îl aruncă de la etajul 8, săruturile ei, toate locurile în care au fost. Încearcă să o sune, să o cheme înapoi. Ia telefonul de sub mormanele de mucuri de ţigări, formează numărul fără să respire măcar, sună odată, de două ori, de trei ori. Răspunde un ton pe care în atâţia ani de relaţie nu l-a auzit vreodată aşa sec. 
 - Ce mai vrei?
 -Vino înapoi...am greşit...
 -Uneori e prea târziu. Am fost suficient de mult timp cârpa ta, am plâns prea mult
 -Cum??Adică acum nu mai plângi? 
 -Uite vezi???Nenorocitul ăla de orgoliu din capu tău ăla stupid. M-ai pierdut pentru totdeauna. Eu nu mai exist, am hotărât să plec mai repede. Numărul acesta nu mai există.
 Bip..acum îi închisese ea telefonul în nas..

 Era fericită acum. Roata indiferent cât de pătrată ar fi, tot se întoarce odată şi odată....

 eventually, to be continued...

vineri, 9 aprilie 2010

Povestea unei oarecare....ea part one

Îl privea cu ochii ei mari şi negri, care oricum spun totul, nu mai e nevoie de confirmări, sau mai ştiu eu ce. Îl privea atât de tăios ca şi cum el i-ar fi distrus toată viaţa. Parcă avea imprimat, tatuat pe retină imaginea aia a ei de dinainte să-l cunoască. Aşa cum işi tatuase ca fraiera, numele lui pe abdomen.  
"Lasă, tatuajul ăla îl scot eu cu prima ocazie. Praf îl fac, să dispară. El nu merită nici măcar un cm pătrat din pielea mea. M-a avut, m-am avut cu totul. Prin fiecare venă curgea...el. "

Ei au fost...perfecţi. Unul pentru altul. Deja erau unul singur. Acum sunt...doi străini. Ea se uită la el cum duce ţigara la gură, cum trage, cum inspiră tot fumul ăla în piept, îl dă afară, cu o expresie mulţumită a feţei. Apoi lasă ţigara în scrumiera, şi duce paharul cu whisky cu gheaţă la gură, soarbe cu înghiţituri mici, aproape enervante, şi îl lasă înapoi pe măsuţa de cristal cu zgomot. Nici măcar nu se oboseşte să o privească. Vorbeşte cu ea fără să se uite în ochii ei. Odată a iubit-o, a iubit-o mult. Cine ştie ce s-a întâmplat? Nici măcar el...

 Ea pe deoparte nu vroia să audă de el, dar pe cealaltă parte, vroia o explicaţie. Vroia să stie cum naiba, când nici n-a apucat să clipească şi tot ce au construit în atâţia ani. Capul îi bubuia şi îi răsunau toate amintirile alea pe care acum le-ar şterge cu buretele cu o rezonanţă de peste 100 de decibeli. Tot ce vroia e să plece odată. Ştia că mai sunt 2 săptămâni şi deja se imagina cum e îmbrăcata lejer, cu ochelarii de soare pe nas, urcându-se în maşina ei mov.  

 Într-un singur moment în care a realizat care e adevărul, nu a putut să mai spună nimic. A dat peste cap paharul de whisky, şi s-a ridicat.
A spus simplu... - Eu plec.
 -Cum adică...pleci?
 -Uite aşa, plec. Nu regret nimic.
 -Ce faci, dai cu piciorul la tot ce a fost?
 -Nu...nu mai am în ce să dau cu piciorul. Ai dat tu deja. Sh...mai bine taci.

 ....Uşa se trânteşte cu un zgomot înfiorator. 
 

 P.S-Nu, nu sunt nici eu implicată în acest text, nici cineva cunoscut. Fără interpretari, cavasăzică.

joi, 8 aprilie 2010

Prostia pe bloguri

Cred că am mai spus, dar o repet. Blogul acesta e un mod de refulare, să-i zic aşa, personală. Aşa că persoanele cărora nu le place blogul acesta, sunt libere să dea x, sau nici să nu intre. Ok? Persoanele care fac pe deşteptele în sondajul din dreapta, sunt de doi bani. Aşa că deşi mă repet, o să mai spun odata, nu oblig pe nimeni să mă citească. Trecând peste fazele cu sondajul, am primit în jur de 5 comentarii pline de invidie, pentru că altceva e clar că nu poate fi. Cum poţi fi invidioasă pe o persoană care nici măcar nu o cunoşti? 
 Concluzia? Faptele mele, sunt acţiunile faptelor celor din jur. Aşa că nu aş vrea să fiu nevoită să îmi scot ghearele, nu cred că merita sau că are rost. Nu vreau să ajung să-mi privatizez profilul, şi să fiu citită doar cu invitaţii. Hold your horses, girls.
 
LATER UPDATE:
 Am primit premiul Sunshine award, de la Balaurita. Regulile sunt următoarele:
 1. să postezi premiul.
 2.să specifici de la cine este oferit.
 3.să îl dăruieşti mai departe la 12 prieteni.
 să vedem. premiul merge la: căsătorita, Andra, Iustinel, Corina, Gladiola, Cosmina, Bag ladies, Mădălin Guruianu, omuleţului care visează în verde, Păpădiei şi Realbadpitzi
4.să le dai de ştire printr-un comentariu pe blogul fiecăruia.
5. să menţionezi 10 lucruri care iţi plac.
 well...soarele, dimineţile, iubirea, săruturile lungi, cafeaua cu lapte, nopţile albe, filmele bune, să alerg, să râd, să cânt, să joc teatru...VIAŢA...într-un cuvânt...

miercuri, 7 aprilie 2010

Linişte, din nou...

A venit primăvara într-un final. Aşa că m-am decis ca blogul meu să adopte o faţă mai veselă, aşa. În dreapta, am realizat un sondaj, ca să aflu ce părere aveţi despre noua mea faţă a blogului. 1, 2, 3, staaart vot.
  Am avut parte de nişte sărbători liniştite, cu mici excepţii, cu familia şi iubitul aproape, fără băutura de data asta. Astăzi nu ne-am putut abţine, şi am mai făcut nişte cumpărături, drept urmare am adoptat o pereche de balerini, o pereche de colanţi din latex, şi două bluziţe. Am recunoscut de bună voie şi nesilită de nimeni că sunt shopaholică.  

Ca să fiu în pas cu lumea, am văzut şi eu filmul Alice in Wonderland, nu pot să zic că e genial, dar e ok. Probabil şi 3dul ăsta are Dumnezeul lui. Oricum, un film dacă e bun, e bun şi fără 3D, şi cu. Nu e briliant din punct de vedere al actorilor, tipa care joacă rolul lui Alice, e unknown, n-am văzut-o never ever pe tipă, în schimb Anne Hatheway şi Johnny Depp se ştie că sunt doi actori foarte buni. În altă ordine de idei, după capu meu aşa, grafica e proastă.  

 Aparent, vacanţa asta m-am odihnit, fără doar şi poate, mai devreme de 11 nu am binevoit să mă ridic din pat. În mod clar o să încep şcoala mult mai liniştită şi odihnită, pentru a duce la bun sfârşit ce mi-am propus.
     
 Zilele astea am învăţat să nu mă mai las enervată din orice fleac şi să-mi controlez nervii. Nu, nu pentru alţii, ci pentru mine. Până la urmă, pe mine mă iubesc cel mai mult, de mine trebuie să am grijă cel mai mult. Nu, nu cred că se numeşte narcisism. Şi şi dacă s-ar numi, toti suntem aşa. E firesc. Toţi avem grijă de propriul trup, de propria imagine. Pe toţi respectiv toate ne apucă dracii dacă trebuie să plecăm undeva şi părul stă nu ştiu cum, bluza aia vine nu ştiu cum şi aşa mai departe. Şi dacă noi nu ne preţuim, atunci n-o să ne preţuiască nimeni. Şi sunt convinsă că aşa este.    

 Vă urez şi vouă o vacanţă linştită în continuare. Ne citim mâine.

marți, 6 aprilie 2010

Leapşa cu cuvinte

Am furat o chestie f mişto de la Iustinel.Şi anume, să vedem care scrie mai multe cuvinte pe minut.  103 de cuvinte
Speedtest



  Găsiţi testul aici. Iustinel, se pare că te-am bătut. Sunt rapidă. So, aştept să văd oameni şi mai rapizi decât mine. Vă invit să faceţi leapşa.