Do one thing every day that scares you!

Am primit candva, demult, sfatul asta (intr-un video, pe care vi-l voi arata intr-o zi).

 Frica?Ce e frica? Eu zic ca frica e cel mai mare inamic. Frica roade, frica consuma, frica ucide.Frica ma face sa ma trezesc cu ambii obraji la 7 dimineata brazdati de lacrimi. Lacrimi care...consuma si ele. Si cu fiecare zi ce trece sufletul iti e din ce-n ce mai mic.

Mi-e frica de lei, da? Intru in cusca leului si am doua variante: ori ma ucide, ori imi trece frica. Ambele favorabile decat o frica continua, permanenta, care sa ma distruga.

 Sunt oameni care cad si-acolo au ramas. Pai de ce?C-a curs putin sange?Pai si...?Mai ai sange-n vene?Curge?Da???Atunci MERGI INAINTE...

 Ti-e frica de apa?Du-te la cursuri de inot. Ti-e frica de inaltime?Fa bungee-jumping. Ti-e frica de intuneric? Stai numai pe intuneric o noapte intreaga. Iti va trece.

 Viata e prea scurta pentru frica!

We really could have it all????

Suntem asa de rasfatati de optiuni, ca nu suntem in stare sa facem una. Problema cu alegerile AZI e faptul ca sunt foarte usor de facut si usor de indeplinit.

 Absolut tot ce-ti doresti iti poate fi adus la usa in mai putin de o ora! Pizza, mancare, haine, aparate foto, electrocasnice, tot ce vrei. Ba chiar vazusem un site (ce-i drept, din UK) de pe care poti sa-ti inchiriezi un prieten care sa te insoteasca unde naiba vrei tu sa fii vazuta cu el, ca sa nu zica matusa Tamara ca iar esti singura la 29 de ani.

 Poate de-asta, azi cand totul e asa de usor, ne blocam la deciziile importante.Poate de-asta nu mai vedem ce-avem langa noi, poate de-asta realizam doar cand pierdem.

Poate de-asta...

 Poate ca iar habar n-am de ce m-am apucat sa scriu, cert e ca blogul asta nu mai e ce-a fost si am senzatia ca m-am ..(ah pauza, e a 5a oara azi cand ma uit la ora fixa la ceas, ce naiba?) m-am tampit. M-a parasit ironia. Si mi-e frica sa mai scriu. Mi-e frica ca daca scriu trebuie ulterior sa-mi infrunt demonii.

 Sunt bine. Si mi-e frica de starea asta de bine... ca n-o mai inteleg. Sau m-am prefacut atat de bine incat si eu am ajuns sa cred? E ca si cum uiti gazul deschis si apoi verifici daca l-ai lasat...cu bricheta! Blogul asta nu mai e citit de mult, hohoho. Pentru ca m-a parasit ironia. Pentru ca am doar indoieli. Asa ca scriu pentru mine. Daca-mi face bine?Habar n-am, vedem daca maine dimineata iar sunt la 7 in picioare cu tigara-n mana si cu parul strans in varful capului.

Am probleme cu concentrarea si cu stiutul ce vreau. Ca-n niste desene cretine in care era una de zicea doar 2 expresii: "Aici miroase"si "Nu-mi pasa". I m gonna stick to "Nu-mi pasa". De fapt nu ca nu pot sa ma concentrez. N-am chef. Am inceput sa sufar de delasare, de lasa ca fac io mai incolo..Si gata.

 De azi nu mai exista "ce-o sa fie maine"...Exista "ce e azi, acum":) Si-asa viata mea-i un haos. Habar nu mai am ce-i aia sa mananci la ore regulate, sa dormi la ore regulate (sau macar sa dormi). Si daca tu nu stii ce vrei, acum nu mai stiu si eu. Pleaca, te rog.

Nici Roma n-a fost construita intr-o zi

Am realizat ca am fost prea bitchy. Post sters.

Despre suferința-n dragoste

No bine, amu...oamenii pleacă, oamenii se despart și bla bla. Iar eu cred c-am luat cea mai bună decizie care mi-a demonstrat că sunt capabilă să renunț la lucrurile pe care le iubesc, dacă acestea-mi fac rău !Dar nu despre deciziile mele vorbim acum, sau despre cât m-am maturizat eu din lecțiile pe care le-am primit.

Bineînțeles, toți le pățim. Ce mai atâta vrăjeală? Toate am fost în postura penibilo-jalnică de a plânge, boci, urla, suna, fi disperată, penibilă, cicălitoare, sunat prietene din 5 în 5 minute. Așa că hai să nu discutăm despre asta.

Numai că: de ce pana mea să suferi și să plângi când poți fi FABULOASĂ? Iar eu..sunt fabuloasă. Nu prea merită să te consumi și să bocești și să încerci în permanență să suni, să cauți? You dont love me? Goodbye then, no matter how much I do love you. 

E firesc să doară. E firesc să suferi. N-a zis nimeni că da, ok, ieși dintr-o rutină și e greu. Nah. Dar nu mai e firesc să te baricadezi în casă sau să bocești toată ziua. Let s face it: alții mănâncă din gunoaie și nu bocesc. Știu că atunci când suferi chiar nu-ți pasă din ce gunoaie mai mănâcă x sau y. E firesc. Nu a zis nimeni că nu. Nu avem buton de ”Delete”ca să ștergem tot ce ne leagă de cineva. Nici nu am vrea să avem, credeți-mă(o mică mare paranteză: filmul Eternal sunshine of a spotless mind- despre asta-i vorba. Dacă ai putea să uiți tot legat de ex bf/gf ai face-o? Mă îndoiesc.)

Nu mi-e ciudă și nu sunt furioasă pe copilul din mine care acum 2 ani a suferit, de-a lungul timpului, după o relație, care mă rog...atunci consideram că merită. Acum...mă rog, consider că a fost pierdere de timp și energie pentru NIMIC. Atunci mi se înecaseră toate corăbiile. Și mi-e RUȘINE. Mi-e rușine că plângeam ca o vită nerușinată. Mi-e rușine că eu mă loveam într-una. Nu, nu EL. Pentru el era gata. Eu încă mă târam în noroi. Eu nu mai aveam demnitate.

 No așa că scuzați-mă doamnelor. Mai bine vă faceți griji să nu vă rupeți toacele, să nu vă împiedicați, să stea paru întins. Că suntem penibile și de căcat când bocim după un tip de ne speriem și-n oglindă și una de alta când ne vedem pe stradă de la cearcăne și alte minuni. Scutiți-vă de drame inutile! Eu asta fac!

A, da. Și un citat: Still, they say you don’t kick the habit until you hit rock bottom, but how do you know when you’re there? Because no matter how badly a thing is hurting us, sometimes letting it go hurts even worse

Talking about life

Știu, știu, iar am fost o trădătoare ordinară și voi niște drăguți care-ați mai intrat pe blogul meu chiar dacă n-am mai scris nimic.

 Observ la mine în ultimul timp că am avut tendința de a dramatiza, de a face lucrurile să pară muuuult mai grave decât sunt ele-n realitate. Oricum, cu cât te zbați mai tare, cu atât mai tare vei cădea. Cu cât țipi mai tare, cu atât mai mult nu vei fi auzit de nimeni. Dar de asta sunt prietenii, ca să te prindă atunci când cazi...

 ”Mai mult”nu e mereu bun. Mai multă iubire poate dăuna. Mai multe lacrimi pot dăuna. Mai multă tequila va face să fii alt om. Și probabil goana asta de a ”fi cel mai bun”de ”a zâmbi mai mult”, ”de a fi iubit”, duce la... și mai multă tequila.

 Ne mințim că e ok, că suntem bine, că data viitoare va fi altfel, că oamenii se schimbă. Crezi că ai cunoscut pe cineva, și realizezi într-un moment că nu-i cunoști. Împarți vise, amintiri, iubire, lacrimi și te trezești într-o zi și întrebi ”Cine naiba ești tu de fapt?”.

Îmi pare rău când văd oameni dramatizând.Îmi pare rău când văd oameni care se comportă ca și cum toată viața lor se termină într-un punct. Eu cred că e vorba despre cum alegi tu să-ți faci viața. Nici el, nici ea, nici nimeni altcineva. Nu pot să nu-mi aduc aminte ce auzisem o dată: Dacă Julieta s-a îndrăgostit de inamic, a băut o sticlă întreagă de otravă și apoi a adormit într-un mausoleu...a cam meritat ce-a primit.

 Și până la urmă, ce înseamnă ”normal”? Ce înseamnă să fii ”fericit”? Poate nici măcar nu trebuie să fim fericiți. Poate nu trebuie să fim bright and shiny. Poate realizezi că trăiești când doare atât de tare că te sufoci. Viața e ciudată. Stăm cu oameni pe care nu-i iubim, iar cu cei pe care-i iubim..nu vrem să stăm. Motivele?Multe.

 Mâine poate o să vreau să fiu ironică...Azi am vorbit serios!

Întreb și io..

Îmi permit și eu să apelez la experiența voastră proprie și personală: ce faceți când simțiți că totul merge prost?Cum vă auto-încurajați?Sau cum procedați?

Că așa mă simt. Și parcă e din ce-n ce mai rău...

Exagerat de amabili și comunicativi

Eu sunt sociable, friendly, out-going, îmi fac repede prieteni, însă nu mă grăbesc cu povestirea vieții mele, destăinuiri personale și so on, pentru că mi se pare deplasat.

 Însă văd că alții nu au nicio problemă cu a avea discuții de genul cu mine sau cu oricine altcineva. Știți voi, discuțiile de genul (se știu de-o săptămână):

 X: Vai fată, știi ce-am pățit? Mărioara m-a tradat.
Y: Care Mărioara?
 X: Cuuuuum fată care Mărioara?Aia de umbla cu Gicuță, a fost 5 ani cu el!
 X: Mhm...care Gicuță?
 Y: Hai fată, fratele lu Aglaia, aia blondă
X: Nu prea știu cine e Aglaia...
Y: Fată, aia care era prietenă cu Ioana, vecina lu Sorina, aia de la 3...

 Și tu rămâi Paf!!Cine dracu-s toți ăștia? Așa că încetați a vă comporta ca și cum vă știți de-o viață!

Despre tipare

Am auzit o chestie foarte interesantă azi, revăzând episoade din Sex and the City. Se pun niște probleme foarte interesante sometimes, în unele episoade.

 Deci: întrebarea mea acum este: avem tendința de a repeta aceleași greșeli? Avem un TIPAR când ne alegem relațiile? For instance(ca să mă și explic): avem tendința de a avea un tipar în tipii (sau tipele)of course pe care le alegem să ne fie parteneri?

Spre exemplu, gagica X l-a ales pe Y să fie partenerul ei. Y avea probleme grave (sau nu, nevermind)cu ...băutura(of course, poate fi și dependența de orice altceva, probleme de comunicare, adaptare, indiferență, so on, orice considerați voi defect). Se desparte de el și următorul se dovedește a fi la fel. De ce?

Deci, fără să dau detalii care oricum sunt irelevante, eu văd același lucru la mine. Mi se întâmplă. Avem deci un tipar...? E evident că nu vom alege tipi/e total diferiți/e...dar?

 PS-știu că viața nu-i ca-n Sex and the fucking city, dar tot ...I couldn t help but wonder...

Alintă-mă frumos!

Băi, ori sunt eu ”sooo last season”, ori chiar sunt penibile alinturile de genul: ”puișor”, ”pisicuță”, ”purceluș”(???), ”scrofiță”, ”vacă mică” (adică vițică?). Sau mai avem ”Ioooobi”, ”Îngeraș”, ”prințul meu”, ”viața mea”, ”inima mea”, ”lumina ochilor mei”.

 Astea ca astea, hai că... trecem peste, că-s io fată simpatică! Dar mai avem și seria: ”Gibonel”- adică arată ca o maimuțică păroasă?

 ”Mami”- duci lipsa părinților, pisi?

 Sau avem cele care întrec orice limită: ”jegosule”, ”împuțitule”, ”nesuferitule”.

 Sunt eu last season? Sau...?

Cu si despre rabdare fara diactritice!

ATENTIE! Acest post nu va contine diactritice, deoarece si pentru ca ma mutai oarecum si relativ de la al meu laptop si nu mai stau eu sa setez p-acilea. Ma intelegeti voi, oricum. Plus ca asta e PC, nu laptop si ardeam de nerabdare sa mai scriu la o tastatura normala:D (Dont ask!)

 Asa..Azi vorbim despre rabdare!

 Eu nu-s o fire prea rabdatoare. Mie daca-mi zici ca vii la 5, sa fie 5. Nu 5 si 10, nu si 15, nu 6! Ci 5, asa cum ai zis. Daca intervine ceva urgent, no problem (doar ca si urgentele astea-s relative!). Dar daca tu vii la 5 si 20 ca ti-ai schimbat 3 tricouri...Neee! Trebuia sa faci asta la 5 FARA 20!

 In aceasi ordine de idei: daca m-ai programat la 12 (fie tu ce-oi fi: manichiurista, pedichiurista, coafeza, cosmeticiana sau ce mai vrei tu) si eu vin acolo la 12 fix ca sa-mi zici tu ca eram de fapt la 11 jumate, ori iei lecitina, te apuci iti notezi, sau iti aduci aminte ce-ai zis! Ca n-am timp de prostiile tale, sa ma chemi maine de parca as dispune de timp nelimitat, divo! Ca pana la urma, tu-mi faci unghiile mie, nu io tie! Si-a doua oara, mai apeleze Allah la tine, sa-i faci ghearele mov.

 Tot asa, daca-mi spui ca taxiul vine in 3 minute, te rog, nu le fa 10, ca nu-mi sade bine-n fata blocului asteptand dupa un jaf de masina care-mi ia 5 lei pt 2 minute de condus! Spune-mi 10, si voi cobori in 10 minute. Ca doar nu joc sudoku, in restu de 7.

 Ascult oamenii. Sa mor io de nu-mi place sa aud povesti, sa mor de nu te voi asculta daca plangi daca-mi esti prieten! Dar mor cand vad oameni care suna alti oamenii doar sa se laude! Din seria: "Fata, vai fata, stii ce masina misto mi-am luat fataaah???" sau isi lauda relatiile fericite la toata lumea, all day long! Te inteleg ca esti fericita, da sa mor daca-mi pasa ca ti-ai luat lenjerie mov, gri, portocalie de a zis "iubi"ca se urca pe pereti!

 De altfel, cand ne intalnim pentru prima oara sau ne stim de putin timp, te implor, nu te plange la mine! E de prost gust si e posibil sa nici nu te inteleg.

 Pentru ca nu-mi pasa!Selfish me:D
 c

Am venit înapoi!

Am revenit! Am avut o stare...hai să nu-i zicem depresivă, că nu știu dacă-i chiar așa, dar ceva pe-aproape, anyway. Totul legat de plecarea-n Scoția, de persoanele pe care le las aici...și așa mai departe. Dar am avut o revelație: o viață am! Și aia trebuie trăită. Am așa un stil de a mă îndoi, de a avea vise urâte și de a mă comporta mereu de parcă it s the worst case scenarium.

 Așa că gata: am plâns 2 zile pe motive pe care nici eu nu le știu, se pare că nu găsesc sursa rănii, dar e una. Și poate dac-o ignor, va trece.

Așa că de azi...revin la postări zilnice, vă promit!Și la...gânduri mai bune, să sperăm....

Ce puteți să faceți voi?Să-mi urați să se facă fericire și la mine...că eu sunt veselă, vă jur!

Despre goluri

Întrebarea care e cotată ca având cel mai greu răspuns e ”Ești fericit?”, pentru că de fiecare dată auzi ”Da, DAR...”. Vă întreb: Regretați ceva din ce-ați făcut?”Nu, nu e bine să trăiești cu regrete”. Eu am regrete, câteva, dar am.

 Și așa apare tam paamapamamamma GOLUL. Lipsurile nasc golurile astea. Cum le umplem? Relații eșuate, sex, muncă, bani, pipițe, plimbări cu oameni cu care n-avem nimic în comun și d-astea. Știți voi, banalități. Și tot nu se schimbă nimic. Ce să-i faci, viața-i crudă.

 Și apar tot mai multe goluri. Pereții pică pe noi-îi tencuim. Se rupe un fermoar-îl înlocuim. S-a rupt bluzița-o coși, să nu se mai vadă găurica. Suntem triști-zâmbim fals. Ne e greu acasă-plecăm din oraș. Cum numesc eu lucrurile astea? FUGA DE RĂSPUNDERE...

 Degeaba am nevoie de pereți noi, dacă aleg să-i tencuiesc pe cei vechi. Degeaba am nevoie de-o bluză nouă, dacă tot ce fac e s-o cos pe cea ruptă. Degeaba am probleme și FUG dacă ele nu se vor rezolva doar înfruntându-le. Degeaba iubesc dacă nu primesc același lucru înapoi.

 Poate-ar trebui să mă gândesc de ce pică pereții, de ce bluzele se rup... Și poate o să închid blogul, mă simt ca și cum nu mai am nimic să vă zic...Îmi pare rău! Până și ironia m-a părăsit...

Despe jocurile pe Facebook

Până azi în viața mea nu m-am jucat pe Facebook. Și ce-mi vine mie azi(aiaiaiaiia, plictiseală!!!), să mă joc nițel. Intru, dau search, găsesc niște joculețe printre care și Mall world. Zic hai să joc. Mă pune cu niște bănuți (foaaarte puțini)să-mi mobilez magazinul și să-mi aduc marfa. Un tapet de perete costa vreo 14,900 de...ce-or fi fost ăia. Bleah, și mă întreabă cum cumpăr credite?Pay pal, sms???

 Ce mă, am înnebunit? Mă gândeam io că nu te joci moca. S-a terminat.

Interzicerea fumatului în baruri ar aduce mai mulţi clienţi localurilor?

Eu sunt o viitoare fostă fumătoare. Și asta pentru că și prin urmare în faimoasa țară unde mă deportează ăștia, Scoția, țigările costă-n jur de 7-8 lire. Nu mai e nevoie de alte explicații.

 Hai s-o luăm puțin statistic despre interzicerea fumatului în baruri, all over the world:

•  32%dintre spanioli spun că ar merge mai des în baruri dacă s-ar aplica această lege
•  doar 16%din populația spaniolă spune că ar merge mult mai rar dacă s-ar aplica
•  16.4%spun că ar merge mult mai rar dacă nu ar avea posibilitatea de-a fuma
•  deputatul nostru PSD, Mariana Mitrea, susține că ar avea efecte pozitive o astfel de lege, că previne îmbolnăvirea copiilor (PS-parcă spuneam AICI că nu au ce căuta copii în baruri, doamna Mariana Mitrea)

Părerea mea?

• E o lege proastă (și nu zic asta pentru că-s fumătoare în momentul ăsta)
•  Dacă tu nu mă lași să fumez în bar, e în regulă: voi ieși ÎN FAȚA barului tău propriu și personal și ghici unde se vor arunca mucurile! Da, bravo, pe jos! Așa că-n 15 minute, toți fumătorii frustrați vor fuma acolo. Sau nu vor călca-n barul tău.
•  Mulți dintre voi spuneți că vă deranjează fumul de țigară.Perfect normal și perfect de-acord, de altfel. Însă: ce vină am eu, ca fumător când într-un bar spațiul pentru fumători și cel pentru nefumători e delimitat de...o perdea-n cel mai bun caz???
•  Există n localuri, bărulețe, restaurante frumoase, chiar superbe în care se fumează. Frecventează-le pe alea. Nu mi se pare normal să vii să mă rogi să sting în țigara într-un spațiu pentru fumători
• De asemeni, fumatul e o alegere personală, așa că nu încerca tu să-mi salvezi plămânii prin legea asta. Poți să încerci să faci asta prin CAMPANII SERIOASE, nu vrăjeli cu ”zile anti-fumat.”

 Voi ce părere aveți?Pro/contra?

O lecție bună

Câteodată îți trebuie o căzătură bună, măcar șă știi pe unde te afli.

 Și dacă realitatea doare prea tare... poți evada oricând în visul tău preferat!Dar ai grijă să te întorci repede...:)

Și încă una, tot pe proprie experiență: Când accepți mai puțin decât meriți, aia vei primi. Mereu.