Va spuneam intr-unul din posturile anterioare ca am ales un curs de comunicare. E extrem extrem de interesant, proful are o tehnica extraordinara de-a ne face sa ne punem mintile la contributie si a gasi explicatii plauzibile.
Nu vreau sa fiu rea, dar scotish si british people suck. I mean, sunt idioti de-a binelea. Noi, romanii suntem de muuuulte ori mai inteligenti ca ei. In primul rand ei habar nu au sa-si exprime un punct de vedere, nu stiu sa-l formuleze, lucru care e groaznic, tinand cont ca limba engleza e limba lor natala, deci sunt native speakers.
Ma rog, that's not my point. Ideea e ca la un moment dat vorbeam despre propozitii care-au sens si care nu. Si la un moment dat zice proful in gura mare: "I love you and I wanna marry you all"si intreaba de ce nu are sens propozitia. Ma, si ma uit in jur. Nimeni, nimic. Ma gandesc zic frate, poate n-au auzit intrebarea. Ma mai uit o data, tot nimic.Si ridic mana si zic ca in primul rand e totally out of context, in al doilea rand are verigheta pe mana si nu se poate insura nici macar cu o alta femeie, daramite cu noi toti. Ramasese ala socat si uimit zicand ca stiu foarte bine sa formulez puncte de vedere.
Dar nici asta nu e my point. My point is: Discutam cu proful despre faptul ca practic vorbitorul da sensul frazei/discutiei. Si a intrebat daca contrazicem afirmatia si am zis da.
Sa va explic: dupa cum o zice si titlul postului, PREFABRICAT e adjectivul lumii de azi. For instance: declaratiile de dragoste. Niciunul dintre voi nu sunteti originali. Tot ce faceti e sa repetati aceleasi clisee care s-au spus si s-au mai ras-spus. Tot ce facem e sa ADOPTAM si sa ADAPTAM in functie de personalitatea noastra.Asta e tot. Nu e nimic in lumea asta care sa nu fi fost spus.
Deci practic traim intr-o lume a cliseelor, prefabricata, zicand lucruri care s-au mai zis de o mie de ori.... Deci punctul meu de vedere i s-a parut extrem de corect, el asteptand sa fie contrazis.
Corect sau ba?!
Despre viata, dragoste, sex, fericire, ponturi, tipsuri si cum sunt eu de fapt.
joi, 13 octombrie 2011
miercuri, 12 octombrie 2011
You are not irreplaceable
Cine ma cunoaste cat de cat, stie ca nu scriu despre mine aproape niciodata. Doar ca azi trebuie sa scriu despre mine, blogul e prietenul meu.
Am o perioada proasta. Si zic perioada, ca nu o pot delimita in timp, habar nu am cand a inceput si cu siguranta stiu ca nu are de gand sa se termine, pana nu voi gasi o solutie, o masura buna, sau pana ma voi obisnui, pur si simplu, cu situatia de cacat. Acum inteleg, problemele vin, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le dai un scaun si sa le pui cu tine la masa. Ori, eu, asta am facut. Ooo, bine ati venit, wanna have a seat?
Sunt incurcata-n teme la franceza, spaniola, eseuri la comunicare, eseuri la istorie (2500 de cuvinte, slabut, stiu), gatit, spalat, aranjat haine (cererea de demisie nu mi-a fost inca aprobata), cursuri, cursuri, cursuri, certuri, cursuri, cursuri, prea putin somn, cursuri cursuri, certuri, nervi.
M-am pus io-n spatele caminului pe-o piatra si m-am gandit la ultimul an din viata mea. Care n-a fost el chiar asa de cacat, da totusi, a fost. Pe plan scolar, whatever, profesional sa-i zicem, a fost genial. Am indeplinit multe chestii din cele pe care mi le-am propus(daca nu cumva chiar toate: BAC, Cambridge, admitere facultate) Pe plan personal? Am fost (si nu stiu de ce folosesc trecutul, cause I still am), o... dobitoaca. Nu-mi place sa ma plang. Adica ba da, mint, imi place. Dar ma plang ca-mi sta parul aiurea, ca m-a enervat x-ulica, ca am de facut aia, ailalta. Dar nu stiu sa cer ajutorul in probleme sentimentale, nu stiu cum sa le pun p-astea pe tava. Habar nu am.
Oricum, probabil par sa fiu foarte bine. Normal. Parul e mereu la locul lui, haine curate, dragute, manichiura frumoasa, machiaj intact, simtul umorului, zambesc, sunt BINE, nu? Ca sa nu fiu bine ar insemna sa ma tavalesc pe jos si sa zbier "Ajutor, ajutor". Pacat ca nu-s Rose in Titanic. Oamenii cred ca daca nu zbieri de durere pe jos, inseamna ca esti ok. Si tu suni si intrebi:"Putem sa iesim putin? Vreau sa vorbesc cu cineva", si el zice "Ma, nu ies azi, da poate poimaine". Daca nu mi-oi taia venele pana atunci...
Si m-am retras in salbaticia mea, incepand sa ma intreb retoric ca idioata ce sunt: Cum aleg eu oamenii din viata mea? Pe ce criterii? Si cum se face ca aleg fie oameni prea lasi ca sa lupte, fie oameni carora nu le pasa atat de multe incat sa lupte, fie oameni carora nici nu le pasa si oricum sunt lasi si daca le-ar pasa? Hm? Ce criterii de selectie am? Ca par idioate rau... Ca si mine. De asemeni: cum se face ca-mi asum pana si greselile altora si incep sa ma intreb "Stai ma, eu am gresit pana la urma?". Nu e corect sa gandesc asa, si nu e sanatos. Si daca totusi imi calc pe orgoliu (a fost si ala candva, dar s-a termenat), de ce nu o pot face si altii? Si revenim la las versus nepasator. Si tot asa. E ca un cerc care nu se mai termina. Un cerc vicios.
Era o poza draguta cu un baietel care tinea un puiut de elefantel in lesa si statea in fata unei usi pe care scria "Strictly no elephants allowed". Cam asa ma simt eu acum.
Imi vine sa-mi dau peste maini sa nu pun mana pe telefon. Dar va veni si dimineata fara ganduri urate. Curand. Promit.
Pam pam.
Am o perioada proasta. Si zic perioada, ca nu o pot delimita in timp, habar nu am cand a inceput si cu siguranta stiu ca nu are de gand sa se termine, pana nu voi gasi o solutie, o masura buna, sau pana ma voi obisnui, pur si simplu, cu situatia de cacat. Acum inteleg, problemele vin, dar asta nu inseamna ca trebuie sa le dai un scaun si sa le pui cu tine la masa. Ori, eu, asta am facut. Ooo, bine ati venit, wanna have a seat?
Sunt incurcata-n teme la franceza, spaniola, eseuri la comunicare, eseuri la istorie (2500 de cuvinte, slabut, stiu), gatit, spalat, aranjat haine (cererea de demisie nu mi-a fost inca aprobata), cursuri, cursuri, cursuri, certuri, cursuri, cursuri, prea putin somn, cursuri cursuri, certuri, nervi.
M-am pus io-n spatele caminului pe-o piatra si m-am gandit la ultimul an din viata mea. Care n-a fost el chiar asa de cacat, da totusi, a fost. Pe plan scolar, whatever, profesional sa-i zicem, a fost genial. Am indeplinit multe chestii din cele pe care mi le-am propus(daca nu cumva chiar toate: BAC, Cambridge, admitere facultate) Pe plan personal? Am fost (si nu stiu de ce folosesc trecutul, cause I still am), o... dobitoaca. Nu-mi place sa ma plang. Adica ba da, mint, imi place. Dar ma plang ca-mi sta parul aiurea, ca m-a enervat x-ulica, ca am de facut aia, ailalta. Dar nu stiu sa cer ajutorul in probleme sentimentale, nu stiu cum sa le pun p-astea pe tava. Habar nu am.
Oricum, probabil par sa fiu foarte bine. Normal. Parul e mereu la locul lui, haine curate, dragute, manichiura frumoasa, machiaj intact, simtul umorului, zambesc, sunt BINE, nu? Ca sa nu fiu bine ar insemna sa ma tavalesc pe jos si sa zbier "Ajutor, ajutor". Pacat ca nu-s Rose in Titanic. Oamenii cred ca daca nu zbieri de durere pe jos, inseamna ca esti ok. Si tu suni si intrebi:"Putem sa iesim putin? Vreau sa vorbesc cu cineva", si el zice "Ma, nu ies azi, da poate poimaine". Daca nu mi-oi taia venele pana atunci...
Si m-am retras in salbaticia mea, incepand sa ma intreb retoric ca idioata ce sunt: Cum aleg eu oamenii din viata mea? Pe ce criterii? Si cum se face ca aleg fie oameni prea lasi ca sa lupte, fie oameni carora nu le pasa atat de multe incat sa lupte, fie oameni carora nici nu le pasa si oricum sunt lasi si daca le-ar pasa? Hm? Ce criterii de selectie am? Ca par idioate rau... Ca si mine. De asemeni: cum se face ca-mi asum pana si greselile altora si incep sa ma intreb "Stai ma, eu am gresit pana la urma?". Nu e corect sa gandesc asa, si nu e sanatos. Si daca totusi imi calc pe orgoliu (a fost si ala candva, dar s-a termenat), de ce nu o pot face si altii? Si revenim la las versus nepasator. Si tot asa. E ca un cerc care nu se mai termina. Un cerc vicios.
Era o poza draguta cu un baietel care tinea un puiut de elefantel in lesa si statea in fata unei usi pe care scria "Strictly no elephants allowed". Cam asa ma simt eu acum.
Imi vine sa-mi dau peste maini sa nu pun mana pe telefon. Dar va veni si dimineata fara ganduri urate. Curand. Promit.
Pam pam.
marți, 11 octombrie 2011
Subsemnata, io,
...Miss Sanshain,
Vreau sa repet INSISTENT pana se va lua in calcul de catre un organ capabil sa faca asta, DEMISIONEZ din functia de om, cica, matur.
Refuz sa mai indeplinesc vreo sarcina a acestui job, si le voi si mentiona, ca sa n-avem probleme dupa, da? Deci, doua puncte NU MAI GATESC, NU MAI SPAL RUFE, NU MAI SPAL VASE, NU MAI STERG PRAFUL, NU MAI DAU CU ASPIRATORUL, NU MAI ARANJEZ LUCRURI/IMPACHETEZ HAINE, NU MAI MERG LA CUMPARAT MANCARE, NU MAI DUC GUNOIUL, NU MAI RASPUND LA "Ce vrei sa faci cand vei fi mare?"Acu sunt mare si vreau sa fiu copil.
Deocamdata atit, dar daca imi mai amintesc imi rezerv dreptul de a modifica aceasta lista dupa bunul meu plac, cand, cum si daca am EU chef.
Lucrurile pe care accept sa le fac: Sa stau in pat, sa ma joc cu ursuletii, sa fiu servita la pat, sa desenez, sa alerg, sa joc fotbal, sa joc biliard, sa dansez, sa ies in cluburi, sa mananc lapte cu cereale, sa citesc reviste, sa ascult muzica, sa merg la shopping (NO FOOD) si alte activitati asemenea. De asemeni, imi rezerv dreptul de a modifica si aceasta lista, of course, tot dupa bunu meu plac.
Bineinteles, refuz sa ascult barfe, refuz sa ma trezesc dimineata, refuz si mai tare sa ma plictisesc la cursuri si sa am eseuri de 2500 de cuvinte.
STOP, pana acilea. Fiti voi ocupati, stresati, casatoriti, sau cum mai vreti voi.
Va rog INSISTENT sa-mi aprobati cererea. Multumesc anticipat,
Miss Sanshain.
Vreau sa repet INSISTENT pana se va lua in calcul de catre un organ capabil sa faca asta, DEMISIONEZ din functia de om, cica, matur.
Refuz sa mai indeplinesc vreo sarcina a acestui job, si le voi si mentiona, ca sa n-avem probleme dupa, da? Deci, doua puncte NU MAI GATESC, NU MAI SPAL RUFE, NU MAI SPAL VASE, NU MAI STERG PRAFUL, NU MAI DAU CU ASPIRATORUL, NU MAI ARANJEZ LUCRURI/IMPACHETEZ HAINE, NU MAI MERG LA CUMPARAT MANCARE, NU MAI DUC GUNOIUL, NU MAI RASPUND LA "Ce vrei sa faci cand vei fi mare?"Acu sunt mare si vreau sa fiu copil.
Deocamdata atit, dar daca imi mai amintesc imi rezerv dreptul de a modifica aceasta lista dupa bunul meu plac, cand, cum si daca am EU chef.
Lucrurile pe care accept sa le fac: Sa stau in pat, sa ma joc cu ursuletii, sa fiu servita la pat, sa desenez, sa alerg, sa joc fotbal, sa joc biliard, sa dansez, sa ies in cluburi, sa mananc lapte cu cereale, sa citesc reviste, sa ascult muzica, sa merg la shopping (NO FOOD) si alte activitati asemenea. De asemeni, imi rezerv dreptul de a modifica si aceasta lista, of course, tot dupa bunu meu plac.
Bineinteles, refuz sa ascult barfe, refuz sa ma trezesc dimineata, refuz si mai tare sa ma plictisesc la cursuri si sa am eseuri de 2500 de cuvinte.
STOP, pana acilea. Fiti voi ocupati, stresati, casatoriti, sau cum mai vreti voi.
Va rog INSISTENT sa-mi aprobati cererea. Multumesc anticipat,
Miss Sanshain.
luni, 10 octombrie 2011
Prieten, prieteni, prietenul meu/prietena mea
Am impresia ca termenul prieten a devenit over-rated.
"Cu cine iesi?
A, cu un prieten/o prietena/"
Si la fiecare intrebare legata de altcineva, raspunzi asta. Un prieten, o prietena. Foarte rar auzi "o cunostinta", "o amica", "o tipa", "un tip", sau whatever, orice alt apelativ, in afara de prieten.
Ce inseamna prieten pentru mine? Cel care stie TOT, isi aminteste lucruri despre mine pe care pana si eu le uitasem."Prieten"nu e cel cu care poti sa vorbesti intr-una, ci cel cu care poti sa taci fara sa apara momentul ala stanjenitor in care nimeni nu mai spune nimic si you run out of words. Prieten e ala pe care poti sa-l suni la 3 noaptea ca ai nevoie de ajutor si se incalta si fuge spre tine. Si asa mai departe, cred ca nu e cazul sa definesc notiunea asta (sau e?!)
Singurele persoane pe care le pot numi PRIETENI sunt mama, iubitul meu si prietena mea cea mai buna. Nu pot numi "prieten pe oricine". Stiu, "prieten"a devenit un termen "generic", dar...totusi...
Voi ce parere aveti despre asta?!
"Cu cine iesi?
A, cu un prieten/o prietena/"
Si la fiecare intrebare legata de altcineva, raspunzi asta. Un prieten, o prietena. Foarte rar auzi "o cunostinta", "o amica", "o tipa", "un tip", sau whatever, orice alt apelativ, in afara de prieten.
Ce inseamna prieten pentru mine? Cel care stie TOT, isi aminteste lucruri despre mine pe care pana si eu le uitasem."Prieten"nu e cel cu care poti sa vorbesti intr-una, ci cel cu care poti sa taci fara sa apara momentul ala stanjenitor in care nimeni nu mai spune nimic si you run out of words. Prieten e ala pe care poti sa-l suni la 3 noaptea ca ai nevoie de ajutor si se incalta si fuge spre tine. Si asa mai departe, cred ca nu e cazul sa definesc notiunea asta (sau e?!)
Singurele persoane pe care le pot numi PRIETENI sunt mama, iubitul meu si prietena mea cea mai buna. Nu pot numi "prieten pe oricine". Stiu, "prieten"a devenit un termen "generic", dar...totusi...
Voi ce parere aveti despre asta?!
vineri, 7 octombrie 2011
Cum sunt vazuti romanii in afara& Viata in UK
In primul si-n primul rand imi cer scuze ca n-am mai scris.Promit sa revin pe calea "a dreapta"zilele astea.Ce mai fac eu?Am avut niste zile destul de incarcate, dar intr-un final am reusit sa-mi pun orarul la punct, am schimbat cursul de literatura in context mondial cu Abilitati de comunicare in modernitate (Communication skills), care e super-super misto. Profii sunt super ok si super haiosi, poti pune oricate intrebari vrei tu fara sa simti ca esti cretin sau sa primesti priviri urate. Mai pe scurt, toata lumea-i politicoasa si so on. M-am mobilizat in sfarsit si-am inceput sa gatesc, am facut o curatenie brici si asa mai departe.
Acum revenind la subiectul pe care mi-am propus: CUM SUNT VAZUTI ROMANII IN AFARA?
Ideea postului mi-a venit de la Andra, care a scris si ea un post despre asta. Fara suparare, dar voi veni cu contra-argumente.
Ea zice asa: In strainatate, majoritatea barbatilor romani care vin pe meleag strain sunt considerati, din start, hoti.
Iar femeile, ma scuzati, usoare.
Si apoi nu te poti incadra, esti privit intr-un fel anume, ai un "renume" numai din cauza nationalitatii.
Trecand peste faptul ca aici, in UK, singurii studenti care trebuie sa-si obtina work permit (permis de munca) suntem noi si bulgarii, nimeni nu se uita urat cand aude Romania, nimeni nu te da la o parte pentru asta, nimeni nu devine brusc mai nesocial cand aude asta. Nimeni nu se intoarce cu spatele, si cu atat mai mult, nimeni nu te considera curva! Pentru ca ei nu au treaba asta cu etichetatul, cu pusul stampilelor: "Gata, esti o curva, ca esti romanca".
Intr-adevar, perfect de-acord cu ea ca avem o imagine proasta ca si popor, dar ei nu te catalogheaza ca popor, ci ca individ, cum esti TU, in particular, la singular.
Chestiile care nu m-au uimit a fost ca in centru, pe Union Street, era unul la cersit. Si i-am zis Salut si m-a intrebat in romana de unde sunt... Deci na, sunt si din astia.Dar extrem de putini. Din fericire.
MANCAREA
Sunt produse muuuuult mai ieftine ca la noi. O lira=5 ron. Am cumparat 10 oua cu 87 de pence. Deci mai putin de 5 lei. Painea e ieftina, si in general mancarea tip fast-food e ieftina (nu degeaba au reputatie de obeze). Carnea e scumpa. Dulciurile, iarasi, sunt ieftine.
HAINELE
Hainele sunt scumpicele. Intr-adevar, exista Primarkurile care sunt rezonabile ca pret. Camasi cam 10 lire, genti 7-8 lire, bluze 10 lire. Incaltamintea e scumpa, H&M-ul e ieftin, Zara iarasi e ok, dar sunt si magazine unde o rochie costa 55 de lire. Preturi si preturi, firme si firme.
CLUBURILE&BARURILE
Ca sa zic de la inceput: tigarile sunt scumpe. Pall mall-ul si Winston-ul sunt cele mai ieftine: 5,30 lire. Restul de la 7 lire in sus. Alcoolul, la fel, e extrem de scump. Au taxe mari pe vicii, dar totusi cel putin scotienii au o problema ENORMA cu alcoolul. Atat femeile cat si barbatii. Umbla bete muci pe strada, desculte, si asa mai departe. Problema asta se datoreaza faptului ca la ei daca nu ai buletin, e simplu: nu iei tigari, nu iei alcool pana la 18 ani. Nu e ca la Romanica. Si totusi nu e bine nici asa. Sa va zic de ce: acum, ajunsi la facultate, majori, they're totally out of control! Beau de rup.
Cluburile nu sunt nici ele cum sunt la noi. Tot asa, bautura e pe primul loc, am vazut pana acum oameni lati pe jos de la bautura, habar n-au sa se distreze. Muzica? Horror. Apropo, Adele se aude foarte foarte mult pe-aici, e populara rau de tot. (Am impresia ca e din UK, oricum, dupa accent)
VREMEA
Vremea nu e nici pe departe atit de urata pe cat se spune ca e. De fapt am avut niste zile superbe de cand am venit aici, cred ca au fost si 20 si ceva de grade. Azi dimineata a plouat de eu asa ploaie n-am vazut niciodata, iar acum e soare.Deci vremea chiar nu mi se pare un impediment.
Si acum..problema mea cea mai mare:
ALARMELE DE INCENDIU
Astia obisnuiesc sa mai faca teste. Si ideea e ca nu stii ca e un test, pentru ca nu suna altfel decat atunci cand ar fi un incendiu real. Bun, da ideea nu-i asta. Ideea e ca saptamana trecuta cand eram si eu ca tot omu in dus, ma udasem deja, parul ud, aproape si cu sampon pus pe cap..suna alarma!! Bine frate, nu stiam: "Arde pe bune, sau iar a fumat careva si-a detectat alarma?"Si ideea e ca ne duce pana la cladirea centrala, c-asa-i procedura. Si ma duc eu frumos, cu un prosop Hello Kitty care-mi acopera juma de sani si fundul pana acolo. Funny, nu? Buuuun, am depasit momentul. Ma culc eu azi-noapte, mai devreme, la 2 adica(5 era ora mea de fapt) si ma trezesc cu alarma sunand. Bineinteles ca m-am speriat super tare, eram luata pe sus din somn. Si cand m-am prins ca nu arde, mi-am luat frumos patura si m-am dus spre central building. Ah, fiv-ar alarmele.
Atat. Promit sa revin in curand.
Acum revenind la subiectul pe care mi-am propus: CUM SUNT VAZUTI ROMANII IN AFARA?
Ideea postului mi-a venit de la Andra, care a scris si ea un post despre asta. Fara suparare, dar voi veni cu contra-argumente.
Ea zice asa: In strainatate, majoritatea barbatilor romani care vin pe meleag strain sunt considerati, din start, hoti.
Iar femeile, ma scuzati, usoare.
Si apoi nu te poti incadra, esti privit intr-un fel anume, ai un "renume" numai din cauza nationalitatii.
Trecand peste faptul ca aici, in UK, singurii studenti care trebuie sa-si obtina work permit (permis de munca) suntem noi si bulgarii, nimeni nu se uita urat cand aude Romania, nimeni nu te da la o parte pentru asta, nimeni nu devine brusc mai nesocial cand aude asta. Nimeni nu se intoarce cu spatele, si cu atat mai mult, nimeni nu te considera curva! Pentru ca ei nu au treaba asta cu etichetatul, cu pusul stampilelor: "Gata, esti o curva, ca esti romanca".
Intr-adevar, perfect de-acord cu ea ca avem o imagine proasta ca si popor, dar ei nu te catalogheaza ca popor, ci ca individ, cum esti TU, in particular, la singular.
Chestiile care nu m-au uimit a fost ca in centru, pe Union Street, era unul la cersit. Si i-am zis Salut si m-a intrebat in romana de unde sunt... Deci na, sunt si din astia.Dar extrem de putini. Din fericire.
MANCAREA
Sunt produse muuuuult mai ieftine ca la noi. O lira=5 ron. Am cumparat 10 oua cu 87 de pence. Deci mai putin de 5 lei. Painea e ieftina, si in general mancarea tip fast-food e ieftina (nu degeaba au reputatie de obeze). Carnea e scumpa. Dulciurile, iarasi, sunt ieftine.
HAINELE
Hainele sunt scumpicele. Intr-adevar, exista Primarkurile care sunt rezonabile ca pret. Camasi cam 10 lire, genti 7-8 lire, bluze 10 lire. Incaltamintea e scumpa, H&M-ul e ieftin, Zara iarasi e ok, dar sunt si magazine unde o rochie costa 55 de lire. Preturi si preturi, firme si firme.
CLUBURILE&BARURILE
Ca sa zic de la inceput: tigarile sunt scumpe. Pall mall-ul si Winston-ul sunt cele mai ieftine: 5,30 lire. Restul de la 7 lire in sus. Alcoolul, la fel, e extrem de scump. Au taxe mari pe vicii, dar totusi cel putin scotienii au o problema ENORMA cu alcoolul. Atat femeile cat si barbatii. Umbla bete muci pe strada, desculte, si asa mai departe. Problema asta se datoreaza faptului ca la ei daca nu ai buletin, e simplu: nu iei tigari, nu iei alcool pana la 18 ani. Nu e ca la Romanica. Si totusi nu e bine nici asa. Sa va zic de ce: acum, ajunsi la facultate, majori, they're totally out of control! Beau de rup.
Cluburile nu sunt nici ele cum sunt la noi. Tot asa, bautura e pe primul loc, am vazut pana acum oameni lati pe jos de la bautura, habar n-au sa se distreze. Muzica? Horror. Apropo, Adele se aude foarte foarte mult pe-aici, e populara rau de tot. (Am impresia ca e din UK, oricum, dupa accent)
VREMEA
Vremea nu e nici pe departe atit de urata pe cat se spune ca e. De fapt am avut niste zile superbe de cand am venit aici, cred ca au fost si 20 si ceva de grade. Azi dimineata a plouat de eu asa ploaie n-am vazut niciodata, iar acum e soare.Deci vremea chiar nu mi se pare un impediment.
Si acum..problema mea cea mai mare:
ALARMELE DE INCENDIU
Astia obisnuiesc sa mai faca teste. Si ideea e ca nu stii ca e un test, pentru ca nu suna altfel decat atunci cand ar fi un incendiu real. Bun, da ideea nu-i asta. Ideea e ca saptamana trecuta cand eram si eu ca tot omu in dus, ma udasem deja, parul ud, aproape si cu sampon pus pe cap..suna alarma!! Bine frate, nu stiam: "Arde pe bune, sau iar a fumat careva si-a detectat alarma?"Si ideea e ca ne duce pana la cladirea centrala, c-asa-i procedura. Si ma duc eu frumos, cu un prosop Hello Kitty care-mi acopera juma de sani si fundul pana acolo. Funny, nu? Buuuun, am depasit momentul. Ma culc eu azi-noapte, mai devreme, la 2 adica(5 era ora mea de fapt) si ma trezesc cu alarma sunand. Bineinteles ca m-am speriat super tare, eram luata pe sus din somn. Si cand m-am prins ca nu arde, mi-am luat frumos patura si m-am dus spre central building. Ah, fiv-ar alarmele.
Atat. Promit sa revin in curand.
duminică, 2 octombrie 2011
Da'daca esti prost, de ce sa mai traiesti?!
Intru azi pe un blog (de fapt am dat click dintr-un blogroll al cuiva pe mai multe link-uri, in speranta ca gasesc ceva interesant). Nu-i fac reclama, ci doar va dau copy/paste la un post de-al ei, sa ne distram impreuna putintel:)
"Trista...m-am saturat de parintii astia de moda veche...dupa ei noi ar trebui sa avem prieten pe la 20 de ani....mda...
Asa a pățit cea mai buna prietena a mea din cauza ca are și ea o relație cu un băiat...maica-sa a pus-o sa se tundă scurt zici ca e un băiat...M-AM SATURAT!! Acum a zis ca mai bine se omoară decât sa fie în starea asta...am implorat-o sa nu facă asa ceva altfel o mai omor și eu încă o data...Nu se știe dacă relația ei va mai continua după faza asta..Eu sper ca da! De acum în colo ma voi ruga ca ea sa nu facă ceva prostesc...Maine nu se stie daca va veni la scoala..sper ca da..nu vreau sa raman singura...Am nevoie de ea..vreau sa o stiu ca este la scoala si ca in pauza ma vad cu ea! Te rog Gabriela vin-o maine la scoala!! "
Nu ma leg de faptul ca habar nu are sa scrie si e vai si amar de ea. Ma leg de faptul: care-i faza cu adolescenta suicidal si whatsoever?!
Fetele mele dragi,
In loc sa va ganditi la sinucidere mai bine sa va stea putin gandul la scoala. Nu sunt sigura cati ani au, dar presupun ca vreo 14. Pisi, parul creste. Parintii adeseori aleg sa-si arate intr-un mod ciudat grijile. Crede-ma, serios, pe cuvant, ca NU ai nevoie de relatii la 14 ani. Chiar nu ai.
Si acum problema asteia e ca "nu se stie daca relatia ei va mai continua dupa faza asta. Eu sper ca da." Eu sper ca nu, honestly. Ca e clar ca fetita asta are probleme la cap, daca terorizeaza baiatu', ramane neinsurat naibii, forever and ever.
Io inteleg ca adolescenta-i tumultoasa, da parca tre sa te controlezi putintel asa, sa hold your horses, cum s-ar zice. Ma intreb daca de la asta vrei sa te sinucizi, la urmatoarele probleme ce faci?Te vei..dublu sinucide?!
Si-apoi si tu, astalalta de-ai postat ca vita se sinucide..Halal prietenie! Nu tre sa stie toata blogosfera, seriously..Amu mai si facem misto de fata!
Voi ce parere aveti?Sa se sinucida fata, sau nu?!
Fetele mele dragi,
In loc sa va ganditi la sinucidere mai bine sa va stea putin gandul la scoala. Nu sunt sigura cati ani au, dar presupun ca vreo 14. Pisi, parul creste. Parintii adeseori aleg sa-si arate intr-un mod ciudat grijile. Crede-ma, serios, pe cuvant, ca NU ai nevoie de relatii la 14 ani. Chiar nu ai.
Si acum problema asteia e ca "nu se stie daca relatia ei va mai continua dupa faza asta. Eu sper ca da." Eu sper ca nu, honestly. Ca e clar ca fetita asta are probleme la cap, daca terorizeaza baiatu', ramane neinsurat naibii, forever and ever.
Io inteleg ca adolescenta-i tumultoasa, da parca tre sa te controlezi putintel asa, sa hold your horses, cum s-ar zice. Ma intreb daca de la asta vrei sa te sinucizi, la urmatoarele probleme ce faci?Te vei..dublu sinucide?!
Si-apoi si tu, astalalta de-ai postat ca vita se sinucide..Halal prietenie! Nu tre sa stie toata blogosfera, seriously..Amu mai si facem misto de fata!
Voi ce parere aveti?Sa se sinucida fata, sau nu?!
joi, 29 septembrie 2011
I wanna play a game
La fel ca si pe draga de Camelia, m-a izbit si pe mine dilema: UNDE SUNTETI?
Stiu, la voi e inca vara, dar gata, vine toamna, ceaiurile calde si blogurile bune, sau mai putin bune.
Asa ca va rog, semnati condica! Sa vad si eu ca sunteti aici, sunt curioasa cati va adunati...Sper sa reusesc sa va scot din anonimat si pe cei care ma citesc din umbra!
Stiu, la voi e inca vara, dar gata, vine toamna, ceaiurile calde si blogurile bune, sau mai putin bune.
Asa ca va rog, semnati condica! Sa vad si eu ca sunteti aici, sunt curioasa cati va adunati...Sper sa reusesc sa va scot din anonimat si pe cei care ma citesc din umbra!
luni, 26 septembrie 2011
Noutati
Hello dearest ones!
Mi-e dor tare de casa, dar imi place tare de tot aici (trecand peste faptul c-am prins o raceala oribila de mi-a venit sa ma dau cu capul de pereti, dar mi-era ca le dau foc cu febra pe care-o aveam). Acum sunt mai bine, ceea ce nu poate decat sa ma bucure.
Mi-am ales cursurile. Am ales franceza, spaniola, literatura in context mondial, Europa in secolul XX (asta o aveam obligatorie). Si cam atat. Stiu, fata de sistemul romanesc pare foarte putin... ca sa va oftic si mai tare azi am doar o lectura la spaniola, de la 12 la 1. Hihi. Da, stiu, probabil va intrebati ce caut treaza la ora 8 jumatate dimi. Habar n-am nici eu.
Vremea? Vremea a fost urata doar pana am racit eu. De cateva zile incoace e absolut superb afara, e un soare de zici ca nu esti in UK si ca-ti scapa memoria.
Am vazut capitala Scotiei! La 2 noaptea, racita moarta, si pe strazi suiera un vant ca-n filmelecu prosti de groaza. Ma, am vazut-o? Am vazut-o, ce mai conteaza?
Ah da. Am dat 43 de lire!!pe-o ....carte. Whatever. O sa mor singura, trista si de foame intr-un colt...Dar e ok pana si asta, nu ma face pe mine-o carte. Asta zic pana dupa-masa cand tre sa ma duc sa-mi iau si cartea de franceza pe care tre sa dau 60 de lire daca n-o gasesc second hand.
In alta ordine de idei, imi place. Si as putea trai cu ideea ca-mi gatesc/spal whatever singura. Sau macar ma chinui sa nu ma intoxic. Si-mi iese deocamdata.
PS-Pozele cu marea promise
Mi-e dor tare de casa, dar imi place tare de tot aici (trecand peste faptul c-am prins o raceala oribila de mi-a venit sa ma dau cu capul de pereti, dar mi-era ca le dau foc cu febra pe care-o aveam). Acum sunt mai bine, ceea ce nu poate decat sa ma bucure.
Mi-am ales cursurile. Am ales franceza, spaniola, literatura in context mondial, Europa in secolul XX (asta o aveam obligatorie). Si cam atat. Stiu, fata de sistemul romanesc pare foarte putin... ca sa va oftic si mai tare azi am doar o lectura la spaniola, de la 12 la 1. Hihi. Da, stiu, probabil va intrebati ce caut treaza la ora 8 jumatate dimi. Habar n-am nici eu.
Vremea? Vremea a fost urata doar pana am racit eu. De cateva zile incoace e absolut superb afara, e un soare de zici ca nu esti in UK si ca-ti scapa memoria.
Am vazut capitala Scotiei! La 2 noaptea, racita moarta, si pe strazi suiera un vant ca-n filmele
Ah da. Am dat 43 de lire!!pe-o ....carte. Whatever. O sa mor singura, trista si de foame intr-un colt...Dar e ok pana si asta, nu ma face pe mine-o carte. Asta zic pana dupa-masa cand tre sa ma duc sa-mi iau si cartea de franceza pe care tre sa dau 60 de lire daca n-o gasesc second hand.
In alta ordine de idei, imi place. Si as putea trai cu ideea ca-mi gatesc/spal whatever singura. Sau macar ma chinui sa nu ma intoxic. Si-mi iese deocamdata.
PS-Pozele cu marea promise
luni, 19 septembrie 2011
Aberdeen. City of Hello, I m sorry
Am ajuns. O sa iau pe trepte asa, sa explic cam prin ce trec.
Drumul
A trebuit sa merg Bucuresti-Londra (Heathrow), Londra-Aberdeen. Primul drum a fost..lung. In avion e un ecran pe care se afiseaza viteza vantului, temperatura aerului, distanta care mai e si asa mai departe, ma rog. Am ajuns pe Heathrow (complicat aeroport, Dumnezeule mare!) si zborul spre Aberdeen a avut intarziere de 25 de minute (pe care-a recuperat-o in zbor).
Ajunsul in Aberdeen
Eu, mama, cele 3 trollere mari si bagajele noastre de mana, am iesit cu chiu cu vai din aeroport si...english weather was there. Ploua ca dracu de tare si trebuia sa stam LA COADA pentru taxi. Super mega benga mi-am zis in gandul meu. Ce mai? Am prins si taxi si am ajuns la hotel.
Ziua cazarii (sambata)
English breakfast, 15 lire. Minunat, mi-am zis din nou. Bine, fie, na 15 lire, da-te-n basca mea. Am ajuns cu chiu cu vai cu un taxi la campus. Am reusit sa ma cazez, am despachetat ce-am despachetat, cica hai sa plecam si noi la cumparaturi, ca romanu. Mai un castron, mai o perna, mai o lenjerie de pat, d-astea, stiti voi, nu detaliez, ca n-are rost.
Duminica
Am facut muuuulte cumparaturi, am stat in sfarsit mai mult timp cu romanca mea (:*). In fine, ideea e ca-mi vine mie ideea sa fac curat putin in camera. Cobor 3 etaje (stau la etajul 3, camera T), ma duc sa cer cheie pentru camera unde sunt aspiratoarele. Primesc o cheie, nu era cea buna. Ma intorc inapoi, vine ala cu mine, imi deschide usa. Iau aspiratorul, ma duc cu el in camera, punga lui era MURDARA si cu...gandacei. Great. L-am carat inapoi 3 etaje pe scari, m-am dus la tip afara si l-am avertizat ca avem prieteni cu multe picioare.
Nu m-am enervat asa rau. Inca. Se putea totusi si mai rau. Si s-a putut.
Am iesit din camera, ferm convinsa ca nu se poate mai rau de atat. S-a putut. Mi-am dat seama ca ...cheia e-n camera, iar usa se blocheaza automat. Great. I just managed to lock myself OUTSIDE of the door. M-am dus inapoi la nene si i-am zis isprava. Nu si-a dat ochii peste cap, desi m-asteptam s-o faca (am trait 19 ani in Romania).A venit cu cheie si mi-a deschis.
Apoi, ce-mi vine mie si noii mele prietene: sa mergem la plaja. Nu era decit 8 seara (decit!). Bun. Zis si facut. Am iesit din campus, nici nu era intuneric bezna, si ne-am urcat in buzul 1. Trebuia sa coboram la o statie numita..ceva cu castle, whatver. Si mergem noi 10, 15, 20, 25 de minute si intrebam soferul. RATASEM STATIA!!! Am mers TOT drumul inapoi tot in autobuz, si am coborit la statia la care trebuie. Am mers ca fraierele pe jos de ni s-a acrit, si nu ne-am mai dus pe plaja, ca era intuneric rau. Am mancat la Burger King, din seria macar atat. Bun. Apoi trebuia sa luam tot busul 1 ca sa ne intoarcem in campus. Mergem, ne uitam pe orarul busurilor, in jumatate de ora aveam. Bun. Partea proasta era ca faceam literalmente pe mine. Vedem un casino, intram in el, "Hello, sorry, may we use your bathroom?"Rahat, trebuia sa ne inregistram. Ne-au cerut buletine, ne-au facut poza, si ne-au facut CARD DE MEMBRU. Just to pee. Great. Ne-am urcat apoi in bus, si practic am facut cu el un ocol si ne-a dus...de unde am plecat.
Ne-am plans la sofer, ca trebuie sa ajungem la campus (Hillhead halls) si a zis ca ne lasa cat de aproape poate. Si ne-a lasat. La 20 de minute de mers pe jos. N-ar fi fost asa trist daca nu ne era frica ca ne hackuie careva sau daca n-am fi trecut pe langa un CIMITIR cu usile LARG deschise.
Ma rog, we finally got back to the campus si am petrecut cu un tip din Danemarca, unul din Franta, si doi romani de-ai nostri. It was a great night finally.
Azi
Fiecare elev are un adviser, un profesor cu care trebuie sa se intalneasca maine. So, am cautat cladirea (Macrobert:-??) prin toottt campusul, si am gasit-o.Cu hartile-n mana, of course. Apoi, ne vine IAR ideea foaarte stralucita sa mergem pe plaja. Si ne-au ghidat niste cretini de-am trecut IN TOCURI pe un teren de fotbal, pe unul de golf si finally am ajuns pe plaja. Prima reactie a fost SOC. E..Dumnezeule, minunat... E socant de frumos. Marea Nordului....
Bine, bine, si acu unde gasim bus sa ne intoarcem?Am intrebat 2 batranei, iar ei s-au oferit sa ne duca cu masina:D Si ne-au dus...
So...our light motiv: TOTO, WE RE NOT IN KANSAS ANYMORE!
Cum e acasa? Mi-e dor de tara.......Spre surprinderea mea, am plans doar o data pana acum. So...I rule, right?
Si acum cateva poze..promit sa pun si cu marea!
Drumul
A trebuit sa merg Bucuresti-Londra (Heathrow), Londra-Aberdeen. Primul drum a fost..lung. In avion e un ecran pe care se afiseaza viteza vantului, temperatura aerului, distanta care mai e si asa mai departe, ma rog. Am ajuns pe Heathrow (complicat aeroport, Dumnezeule mare!) si zborul spre Aberdeen a avut intarziere de 25 de minute (pe care-a recuperat-o in zbor).
Ajunsul in Aberdeen
Eu, mama, cele 3 trollere mari si bagajele noastre de mana, am iesit cu chiu cu vai din aeroport si...english weather was there. Ploua ca dracu de tare si trebuia sa stam LA COADA pentru taxi. Super mega benga mi-am zis in gandul meu. Ce mai? Am prins si taxi si am ajuns la hotel.
Ziua cazarii (sambata)
English breakfast, 15 lire. Minunat, mi-am zis din nou. Bine, fie, na 15 lire, da-te-n basca mea. Am ajuns cu chiu cu vai cu un taxi la campus. Am reusit sa ma cazez, am despachetat ce-am despachetat, cica hai sa plecam si noi la cumparaturi, ca romanu. Mai un castron, mai o perna, mai o lenjerie de pat, d-astea, stiti voi, nu detaliez, ca n-are rost.
Duminica
Am facut muuuulte cumparaturi, am stat in sfarsit mai mult timp cu romanca mea (:*). In fine, ideea e ca-mi vine mie ideea sa fac curat putin in camera. Cobor 3 etaje (stau la etajul 3, camera T), ma duc sa cer cheie pentru camera unde sunt aspiratoarele. Primesc o cheie, nu era cea buna. Ma intorc inapoi, vine ala cu mine, imi deschide usa. Iau aspiratorul, ma duc cu el in camera, punga lui era MURDARA si cu...gandacei. Great. L-am carat inapoi 3 etaje pe scari, m-am dus la tip afara si l-am avertizat ca avem prieteni cu multe picioare.
Nu m-am enervat asa rau. Inca. Se putea totusi si mai rau. Si s-a putut.
Am iesit din camera, ferm convinsa ca nu se poate mai rau de atat. S-a putut. Mi-am dat seama ca ...cheia e-n camera, iar usa se blocheaza automat. Great. I just managed to lock myself OUTSIDE of the door. M-am dus inapoi la nene si i-am zis isprava. Nu si-a dat ochii peste cap, desi m-asteptam s-o faca (am trait 19 ani in Romania).A venit cu cheie si mi-a deschis.
Apoi, ce-mi vine mie si noii mele prietene: sa mergem la plaja. Nu era decit 8 seara (decit!). Bun. Zis si facut. Am iesit din campus, nici nu era intuneric bezna, si ne-am urcat in buzul 1. Trebuia sa coboram la o statie numita..ceva cu castle, whatver. Si mergem noi 10, 15, 20, 25 de minute si intrebam soferul. RATASEM STATIA!!! Am mers TOT drumul inapoi tot in autobuz, si am coborit la statia la care trebuie. Am mers ca fraierele pe jos de ni s-a acrit, si nu ne-am mai dus pe plaja, ca era intuneric rau. Am mancat la Burger King, din seria macar atat. Bun. Apoi trebuia sa luam tot busul 1 ca sa ne intoarcem in campus. Mergem, ne uitam pe orarul busurilor, in jumatate de ora aveam. Bun. Partea proasta era ca faceam literalmente pe mine. Vedem un casino, intram in el, "Hello, sorry, may we use your bathroom?"Rahat, trebuia sa ne inregistram. Ne-au cerut buletine, ne-au facut poza, si ne-au facut CARD DE MEMBRU. Just to pee. Great. Ne-am urcat apoi in bus, si practic am facut cu el un ocol si ne-a dus...de unde am plecat.
Ne-am plans la sofer, ca trebuie sa ajungem la campus (Hillhead halls) si a zis ca ne lasa cat de aproape poate. Si ne-a lasat. La 20 de minute de mers pe jos. N-ar fi fost asa trist daca nu ne era frica ca ne hackuie careva sau daca n-am fi trecut pe langa un CIMITIR cu usile LARG deschise.
Ma rog, we finally got back to the campus si am petrecut cu un tip din Danemarca, unul din Franta, si doi romani de-ai nostri. It was a great night finally.
Azi
Fiecare elev are un adviser, un profesor cu care trebuie sa se intalneasca maine. So, am cautat cladirea (Macrobert:-??) prin toottt campusul, si am gasit-o.Cu hartile-n mana, of course. Apoi, ne vine IAR ideea foaarte stralucita sa mergem pe plaja. Si ne-au ghidat niste cretini de-am trecut IN TOCURI pe un teren de fotbal, pe unul de golf si finally am ajuns pe plaja. Prima reactie a fost SOC. E..Dumnezeule, minunat... E socant de frumos. Marea Nordului....
Bine, bine, si acu unde gasim bus sa ne intoarcem?Am intrebat 2 batranei, iar ei s-au oferit sa ne duca cu masina:D Si ne-au dus...
So...our light motiv: TOTO, WE RE NOT IN KANSAS ANYMORE!
Cum e acasa? Mi-e dor de tara.......Spre surprinderea mea, am plans doar o data pana acum. So...I rule, right?
Si acum cateva poze..promit sa pun si cu marea!
vineri, 16 septembrie 2011
Bye bye Romania- cine pleaca ultimul, sa stinga lumina
..Cum zicea Paunescu. Atentie, acesta este un post scris aseara, dar programat sa apara pe ecranele si-n blogroll-urile voastre astazi. La ora asta deja probabil sunt in Bucuresti, la aeroport.
Sunt pe cale de a pleca. Mai am mai putin de 24 de ore, bagajele sunt facute, ramanand sa impachetez mici detalii, mici obiecte de care mai am nevoie maine dimineata si asa mai departe. Incarcatoare, mp3, aparat foto si mici minuni de care-as putea avea nevoie pe drum.
Am sufletul facut bucati si inima ghem de emotii. Stiu, bla bla, "a whole new world", "te invidiez", "cati ar vrea sa aiba sansa de a studia in strainatate si nu o au, iar tu o ai", "cat de greu poate sa fie???"
Asta ultima, cu cat de greu poate sa fie? Sa fii la 3000 de km de cei dragi? A, o floare la ureche. Chiar e usor. Acum sa nu se inteleaga ca sunt o nerecunoscatoare care nu aprecieaza sansa. Pentru ca o apreciez si o voi fructifica la maxim, fie cat de greu ar fi.
Dar ma controlez, pentru ca oricine stie cat de putina psihologie, STIE cat de puternice sunt gandurile noastre, iar eu stiu asta, si de-asta incerc sa evit gandurile negative, si sa apelez la prietena mea, auto-sugestia (cu care ma inteleg de minune)sa ma scoata din rahat.
Asa ca va las, cu drag, si cum dau de net, promit sa va dau un semn, sa va scriu daca-mi e usor sau greu. Sa nu plecati, revin cu forte noi!
Va urez fericire... Iar mie-mi urez tarie de caracter...
Sunt pe cale de a pleca. Mai am mai putin de 24 de ore, bagajele sunt facute, ramanand sa impachetez mici detalii, mici obiecte de care mai am nevoie maine dimineata si asa mai departe. Incarcatoare, mp3, aparat foto si mici minuni de care-as putea avea nevoie pe drum.
Am sufletul facut bucati si inima ghem de emotii. Stiu, bla bla, "a whole new world", "te invidiez", "cati ar vrea sa aiba sansa de a studia in strainatate si nu o au, iar tu o ai", "cat de greu poate sa fie???"
Asta ultima, cu cat de greu poate sa fie? Sa fii la 3000 de km de cei dragi? A, o floare la ureche. Chiar e usor. Acum sa nu se inteleaga ca sunt o nerecunoscatoare care nu aprecieaza sansa. Pentru ca o apreciez si o voi fructifica la maxim, fie cat de greu ar fi.
Dar ma controlez, pentru ca oricine stie cat de putina psihologie, STIE cat de puternice sunt gandurile noastre, iar eu stiu asta, si de-asta incerc sa evit gandurile negative, si sa apelez la prietena mea, auto-sugestia (cu care ma inteleg de minune)sa ma scoata din rahat.
Asa ca va las, cu drag, si cum dau de net, promit sa va dau un semn, sa va scriu daca-mi e usor sau greu. Sa nu plecati, revin cu forte noi!
Va urez fericire... Iar mie-mi urez tarie de caracter...
joi, 15 septembrie 2011
Despre monogamie: nu mai exista si...gata?!
La postul in care am scris ca femeile care inseala-s proaste primesc comment-ul urmator:
Bullshit, intr-o relatie normala, un barbat inseala mai mult decit daca ar fi singur, asta cu iubirea vesnica pina la adinci batrineti se cam rasufla in ultima vreme. daca esti desteapta si te prinzi cum stau lucrurile nici nu se mai pune problema cu inselatul, nu sintem fiinte monogame, punct! de ce sa pretindem ca noi, femeile sintem sfinte?
Papusica draga,
Tin sa-ti dau o lamurire (gratuit, bineinteles, am un acces de amabilitate brusca): cand nu e intr-o relatie, barbatul NU inseala, ca nu are pe cine. Iubirea vesnica pana la adanci batraneti nu exista. Iubirea exista un an, doi, trei, cinci, zece, apoi ramane RESPECTUL si iubirea aia tacita, molcoma, platonica. Care conteaza mai mult decat orice pe lume.
Nu a pretins nimeni ca femeile sunt sfinte. Nu are nicio legatura. Textul meu se poate transpune cu usurinta si la masculin si e exact acelasi lucru. La fel de prost e si un barbat care se lasa calcat in picioare, terfelit, batjocorit. Ca asta e cea mai mare jignire pe care i-o poti aduce unui om: sa-l inseli. Pentru ca asta spune multe. Cum ar fi ca el nu a fost suficient de bun pentru tine, ca nu ai avut macar curajul si sange-n tine sa te desparti de persoana respectiva inainte de-a iti gasi pe altcineva sau ma rog, a avea o aventura. Si tot asa, insa nu detaliez asta acum, ca nu despre asta-i vorba.
Asa ca sa-mi fie iertat, ca eu, ca femeie nu accept sa fiu inselata. Cum poti sa spui ca daca ne prindem cum sta treaba nici nu se mai pune problema cu inselatul? Tu te-ai prins sa inteleg, si de-asta accepti sa fii inselata si ras-inselata...ca e ok, NU SUNTEM FIINTE MONOGAME! Si chiar si asa, as fi curioasa sa stiu de cate ori ai iertat fiind inselata... Presimt ca de multe ori.
Asa ca, draga Cristina (incepe sa-mi fie rusine ca ma cheama asa), succes la a fi asa. Poate o sa gasesti pe cineva cu care chiar vei fi monogama. Dar el nu. Mai discutam atunci.
Un al doilea comment care m-a lasat masca:
Niciodata sa nu spui niciodata. E cea mai adevarata zicala care exista. Si daca te deranjeaza atata de mult atitudinea acestor fete de ce trebuie sa le dedici un post? ignora-le! de ce atata inversunare? Cui si ce vrei sa demonstrezi? citeste iubi tau blogul si vrei sa-i zici prin asta sa nu te insele ca ia liber? :))
As fi spus ca sunteti una mai proasta ca alta, dar sunt o doamna. Habar nu am cum ai ajuns tu la concluzia ca am iubit. Eu nu-mi spal"rufele"pe blog, nu imi afisez relatiile, nu vorbesc despre iubi-n sus, iubi-n jos.
Daca tot esti tu asa insistenta si hotarata, da, am pe cineva, care stie conceptiile mele, si culmea..mi le si impartaseste.
N-are nicio relevanta, te-ai decis tu asa, sa bati campii. Intr-adevar, ma deranjeaza atitudinea acestor fete, dar TOCMAI DE ASTA am decis sa scriu postul asta. Poate macar o persoana realizeaza ca monogamia nu e un lucru atit de greu de indeplinit. Poate macar o persoana da cu capul de sus. Da, stiu, e greu sa te convinga cineva pe un blog, o persoana pe care nu o cunosti, nu stii cine e, habar nu ai. E greu sa iesi din tiparele tale de femeie care se lasa umilita. Dar poate cineva, undeva, mi-a auzit strigatul disperat...Poate. Am incercat si eu. Si daca nu am reusit, tot am dreptul sa-mi spun parerea fara a fi contestata de nimeni si nimic..
Si acum va intreb pe voi, restul cititorilor: In lumea asta de rahat, intoarsa pe dos, cretina, in care traim...nu mai putem avea pretentia sa gasim "persoana noastra" (nu zic soulmate, ca iar se trezesc vreo 2-3 destepte)? Chiar nu putem avea pretentia sa nu fim umilite, calcate-n picioare? Bineinteles, intrebarea se adreseaza si barbatilor(celor cateva exemplare fidele din nascare). Intreb si io...
PS-Niciunul dintre noi nu stie de fapt cum sta treaba, sau sa raspunda la intrebari cum ar fi: Cate iubiri avem intr-o viata?Care e cea reala? Cand stii ca el e the one? Dar asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam..diverse.
Bullshit, intr-o relatie normala, un barbat inseala mai mult decit daca ar fi singur, asta cu iubirea vesnica pina la adinci batrineti se cam rasufla in ultima vreme. daca esti desteapta si te prinzi cum stau lucrurile nici nu se mai pune problema cu inselatul, nu sintem fiinte monogame, punct! de ce sa pretindem ca noi, femeile sintem sfinte?
Papusica draga,
Tin sa-ti dau o lamurire (gratuit, bineinteles, am un acces de amabilitate brusca): cand nu e intr-o relatie, barbatul NU inseala, ca nu are pe cine. Iubirea vesnica pana la adanci batraneti nu exista. Iubirea exista un an, doi, trei, cinci, zece, apoi ramane RESPECTUL si iubirea aia tacita, molcoma, platonica. Care conteaza mai mult decat orice pe lume.
Nu a pretins nimeni ca femeile sunt sfinte. Nu are nicio legatura. Textul meu se poate transpune cu usurinta si la masculin si e exact acelasi lucru. La fel de prost e si un barbat care se lasa calcat in picioare, terfelit, batjocorit. Ca asta e cea mai mare jignire pe care i-o poti aduce unui om: sa-l inseli. Pentru ca asta spune multe. Cum ar fi ca el nu a fost suficient de bun pentru tine, ca nu ai avut macar curajul si sange-n tine sa te desparti de persoana respectiva inainte de-a iti gasi pe altcineva sau ma rog, a avea o aventura. Si tot asa, insa nu detaliez asta acum, ca nu despre asta-i vorba.
Asa ca sa-mi fie iertat, ca eu, ca femeie nu accept sa fiu inselata. Cum poti sa spui ca daca ne prindem cum sta treaba nici nu se mai pune problema cu inselatul? Tu te-ai prins sa inteleg, si de-asta accepti sa fii inselata si ras-inselata...ca e ok, NU SUNTEM FIINTE MONOGAME! Si chiar si asa, as fi curioasa sa stiu de cate ori ai iertat fiind inselata... Presimt ca de multe ori.
Asa ca, draga Cristina (incepe sa-mi fie rusine ca ma cheama asa), succes la a fi asa. Poate o sa gasesti pe cineva cu care chiar vei fi monogama. Dar el nu. Mai discutam atunci.
Un al doilea comment care m-a lasat masca:
Niciodata sa nu spui niciodata. E cea mai adevarata zicala care exista. Si daca te deranjeaza atata de mult atitudinea acestor fete de ce trebuie sa le dedici un post? ignora-le! de ce atata inversunare? Cui si ce vrei sa demonstrezi? citeste iubi tau blogul si vrei sa-i zici prin asta sa nu te insele ca ia liber? :))
As fi spus ca sunteti una mai proasta ca alta, dar sunt o doamna. Habar nu am cum ai ajuns tu la concluzia ca am iubit. Eu nu-mi spal"rufele"pe blog, nu imi afisez relatiile, nu vorbesc despre iubi-n sus, iubi-n jos.
Daca tot esti tu asa insistenta si hotarata, da, am pe cineva, care stie conceptiile mele, si culmea..mi le si impartaseste.
N-are nicio relevanta, te-ai decis tu asa, sa bati campii. Intr-adevar, ma deranjeaza atitudinea acestor fete, dar TOCMAI DE ASTA am decis sa scriu postul asta. Poate macar o persoana realizeaza ca monogamia nu e un lucru atit de greu de indeplinit. Poate macar o persoana da cu capul de sus. Da, stiu, e greu sa te convinga cineva pe un blog, o persoana pe care nu o cunosti, nu stii cine e, habar nu ai. E greu sa iesi din tiparele tale de femeie care se lasa umilita. Dar poate cineva, undeva, mi-a auzit strigatul disperat...Poate. Am incercat si eu. Si daca nu am reusit, tot am dreptul sa-mi spun parerea fara a fi contestata de nimeni si nimic..
Si acum va intreb pe voi, restul cititorilor: In lumea asta de rahat, intoarsa pe dos, cretina, in care traim...nu mai putem avea pretentia sa gasim "persoana noastra" (nu zic soulmate, ca iar se trezesc vreo 2-3 destepte)? Chiar nu putem avea pretentia sa nu fim umilite, calcate-n picioare? Bineinteles, intrebarea se adreseaza si barbatilor(celor cateva exemplare fidele din nascare). Intreb si io...
PS-Niciunul dintre noi nu stie de fapt cum sta treaba, sau sa raspunda la intrebari cum ar fi: Cate iubiri avem intr-o viata?Care e cea reala? Cand stii ca el e the one? Dar asta nu inseamna ca trebuie sa acceptam..diverse.
Iarta-ma, te-am inselat....
Se spune asa: "Cand un om te insala o data, sa-i fie rusine. Cand te inseala si a doua oara..sa-TI fie rusine."
Inteleg, iertarea e buna, nobila, te ajuta sa-ti eliberezi sufletul. Dar ceea ce trebuie sa intelegeti voi, fete, femei, domnisoare, doamne,curve, e ca una e sa-l ierti pe dobitoc ca a calcat pe langa, si alta e sa te IMPACI cu el si ca va continuati relatia, casnicia, aventura, whateveeeer. Procesul de "a ierta", implica automat si o greseala.Iar noi..noi folosim "scuza-ma", "iarta-ma"aproape la fel de des ca "Mi-e foame", "Buna ziua", "La revedere"
Totusi, lucrul cu care se confrunta multe femei, des, este "Te-am inselat, iarta-ma". Inselatul nu este o greseala, dragelor. Tipa cu care te-a inselat nu i-a tinut pistolul la tampla, nu l-a amenintat, nu l-a legat si i-a pus-o. Asta ca sa ne lamurim din start.
Am citit pe-un blog, pacat ca nu-mi adc aminte unde,ca s-o fac de rahat public, ceva ce m-a intristat si totodata amuzat. Zicea asa: "Si chiar daca te va insela, tot la tine se intoarce daca te iubeste. Si daca te iubeste si esti fericita cu el, nici nu mai conteaza ce face-n orele in care nu e cu tine. Bineinteles, daca-l mai primesti". Hai sa facem analiza pe text. Textul asta are de 4 ori cuvantul"daca". Deci hai sa vedem.."daca te va insela": Daca ma va insela, din punctul meu de vedere e pa. "Daca te iubeste": Daca ma iubeste nu ma insala. "Daca il iubesti si esti fericita cu el": Mor de fericire ca iubitul meu ma inseala. E o fericire paroxistica, aproape de extaz. "Daca-l mai primesti": ....sunt proasta!
"Te-am inselat dar tot pe tine te iubesc", "Eram beat", "M-am culcat cu alta sa vad daca te iubesc pe tine", "A fost o scapare, nu se va mai repeta". Abureli ieftine. E simplu: cine iubeste, nu insala. Daca insala, "iubirea"respectiva e de-a dreptul indoielnica, fara doar si poate.
N-are nicio importanta DE CE te-a inselat. Nu-i cauta scuze. Am auzit femei spunand..."L-am neglijat in ultimul timp", "Stiu ca ma iubeste", "A avut o scapare", "Ma iubeste enorm, dar tipa l-a atras fizic". Say whaaat??!
Si tu-l ierti. Ca deh, ai suflet bun si vrei sa-i demonstrezi ca esti matura si-l iubesti. Pacat ca esti doar proasta, ca maturitatea ta mie-mi cam scapa, iarta-ma! E ca un tipar: te-a inselat o data, te va insela si a doua oara. Daca ulciorul merge la apa....Pacat ca dup-aia te vei gandi unde merge, cu cine merge, ce face, si incredere nu vei mai avea NICIODATA! Fie ca o recunosti, fie ca te faci ca tuna...
Alta dovada pura de prostie: luati amanta la pumni. Da domle!!! Ea-i de vina, l-a obligat, l-a maltratat de-a binelea. Nu el a vrut! Credeti ca daca dispare amanta, dispare problema?Nu, va aparea o alta "problema". Ca de n-ar fi fost ea, ar fi fost...alta.
Iertati-i pe principiul ca "Desi m-a inselat s-a intors la mine, deci ma iubeste", sau pe principiul de "Nu vreau sa raman singura". Aveti dreptate. S-a intors pentru ca va iubeste, nu pentru ca e comod ca-i gatit si ii spalati chilotii. O sa ramaneti singure, daca-i dati papucii. Nu mai sunt vreo 4 milarde de barbti in toata lumea.
Zambiti, in timp ce va taiati propria craca de sub...picioare! Pam pam. Si daca va intrebati, acriturilor, daca am iertat sau o sa iert asa ceva vreodata... NU! Voi iertati pentru ca iubiti, eu NU iert...tocmai de-aia!
Inteleg, iertarea e buna, nobila, te ajuta sa-ti eliberezi sufletul. Dar ceea ce trebuie sa intelegeti voi, fete, femei, domnisoare, doamne,
Totusi, lucrul cu care se confrunta multe femei, des, este "Te-am inselat, iarta-ma". Inselatul nu este o greseala, dragelor. Tipa cu care te-a inselat nu i-a tinut pistolul la tampla, nu l-a amenintat, nu l-a legat si i-a pus-o. Asta ca sa ne lamurim din start.
Am citit pe-un blog, pacat ca nu-mi adc aminte unde,
"Te-am inselat dar tot pe tine te iubesc", "Eram beat", "M-am culcat cu alta sa vad daca te iubesc pe tine", "A fost o scapare, nu se va mai repeta". Abureli ieftine. E simplu: cine iubeste, nu insala. Daca insala, "iubirea"respectiva e de-a dreptul indoielnica, fara doar si poate.
N-are nicio importanta DE CE te-a inselat. Nu-i cauta scuze. Am auzit femei spunand..."L-am neglijat in ultimul timp", "Stiu ca ma iubeste", "A avut o scapare", "Ma iubeste enorm, dar tipa l-a atras fizic". Say whaaat??!
Si tu-l ierti. Ca deh, ai suflet bun si vrei sa-i demonstrezi ca esti matura si-l iubesti. Pacat ca esti doar proasta, ca maturitatea ta mie-mi cam scapa, iarta-ma! E ca un tipar: te-a inselat o data, te va insela si a doua oara. Daca ulciorul merge la apa....Pacat ca dup-aia te vei gandi unde merge, cu cine merge, ce face, si incredere nu vei mai avea NICIODATA! Fie ca o recunosti, fie ca te faci ca tuna...
Alta dovada pura de prostie: luati amanta la pumni. Da domle!!! Ea-i de vina, l-a obligat, l-a maltratat de-a binelea. Nu el a vrut! Credeti ca daca dispare amanta, dispare problema?Nu, va aparea o alta "problema". Ca de n-ar fi fost ea, ar fi fost...alta.
Iertati-i pe principiul ca "Desi m-a inselat s-a intors la mine, deci ma iubeste", sau pe principiul de "Nu vreau sa raman singura". Aveti dreptate. S-a intors pentru ca va iubeste, nu pentru ca e comod ca-i gatit si ii spalati chilotii. O sa ramaneti singure, daca-i dati papucii. Nu mai sunt vreo 4 milarde de barbti in toata lumea.
Zambiti, in timp ce va taiati propria craca de sub...picioare! Pam pam. Si daca va intrebati, acriturilor, daca am iertat sau o sa iert asa ceva vreodata... NU! Voi iertati pentru ca iubiti, eu NU iert...tocmai de-aia!
miercuri, 14 septembrie 2011
Despre avort
Ca sa va mai dau (inca)un motiv, anonimi dragi ca sa aruncati cu pietre, astazi vorbim despre avort.
Aud ieri, alaltaieri la stiri (ma mai uit la stiri cand mananc, in lipsa de altceva...) ca vor sa interzica aflarea sexului copilului prin ecografie. Cica afli la nastere si daca are vagin e fetita, daca are penis e baietel (asta ca o mica mare paranteza, era bancu ala: Cum afli daca un catelus e mascul sau femela?Ii pui ceva de mancare in farfuriuta si daca da din coada bucuros e mascul, daca da din coada e bucuroasa.). Ba, pana aici no comment. Dar cum s-a ajuns la concluzia asta?!Pai ie-te asa... niste "dive"inteligente si pline de respect fata de copilul lor, cand afla ca e fetita, AVORTEAZA. Bre nene, pe ce considerente habar nu am. Le e frica ca gagica ajunge curva. Nu vor sa dea bani pe farduri/genti/accesorii/haine/pantofi. Ma rog, treaba lor.
Dar nu despre asta-i vorba. Intrebarea mea e, voi ultra-mega-credinciosilor care spuneti ca cel mai mare pacat e avortul: indraznesc si eu sa intreb (si daca dati cu pietre, stiu sa ma feresc): Ce e mai bine?Ca inconstienta de 15 ani care-a ramas gravida ca s-a culcat cu primul licurici de i-a iesit in cale la ghena cand ducea gunoiul(deh, mama ei a vrut s-o faca mai responsabilasi uite ce-a facut) sa faca avort, sau sa fie o mama inconstienta, cu un copil cu mari sanse de malformatii, un copil chinuit, eventual batut, neingrijit, fara hainute, mancare, educatie???
Cum e mai bine?Hai ziceti voi. Nu vorbim despre metode de contraceptie, ca unora le lipseste grija cu desarvarsire...Cu riscul de-a mai lua vreo doua pietre-n cap: Decat o viata amara si chinuita a unui copil fara sanse din start, mai bine avort...
Hai va rog, toti cei ce ma cititi, sa facem un sondaj sa ne lamurim!
VA REAMINTESC DESPRE CONCURSUL DE AICI UNDE PUTETI CASTIGA BESTSELLER-UL MANANCA, ROAGA-TE, IUBESTE!
Aud ieri, alaltaieri la stiri (ma mai uit la stiri cand mananc, in lipsa de altceva...) ca vor sa interzica aflarea sexului copilului prin ecografie. Cica afli la nastere si daca are vagin e fetita, daca are penis e baietel (asta ca o mica mare paranteza, era bancu ala: Cum afli daca un catelus e mascul sau femela?Ii pui ceva de mancare in farfuriuta si daca da din coada bucuros e mascul, daca da din coada e bucuroasa.). Ba, pana aici no comment. Dar cum s-a ajuns la concluzia asta?!Pai ie-te asa... niste "dive"inteligente si pline de respect fata de copilul lor, cand afla ca e fetita, AVORTEAZA. Bre nene, pe ce considerente habar nu am. Le e frica ca gagica ajunge curva. Nu vor sa dea bani pe farduri/genti/accesorii/haine/pantofi. Ma rog, treaba lor.
Dar nu despre asta-i vorba. Intrebarea mea e, voi ultra-mega-credinciosilor care spuneti ca cel mai mare pacat e avortul: indraznesc si eu sa intreb (si daca dati cu pietre, stiu sa ma feresc): Ce e mai bine?Ca inconstienta de 15 ani care-a ramas gravida ca s-a culcat cu primul licurici de i-a iesit in cale la ghena cand ducea gunoiul(deh, mama ei a vrut s-o faca mai responsabilasi uite ce-a facut) sa faca avort, sau sa fie o mama inconstienta, cu un copil cu mari sanse de malformatii, un copil chinuit, eventual batut, neingrijit, fara hainute, mancare, educatie???
Cum e mai bine?Hai ziceti voi. Nu vorbim despre metode de contraceptie, ca unora le lipseste grija cu desarvarsire...Cu riscul de-a mai lua vreo doua pietre-n cap: Decat o viata amara si chinuita a unui copil fara sanse din start, mai bine avort...
Hai va rog, toti cei ce ma cititi, sa facem un sondaj sa ne lamurim!
VA REAMINTESC DESPRE CONCURSUL DE AICI UNDE PUTETI CASTIGA BESTSELLER-UL MANANCA, ROAGA-TE, IUBESTE!
marți, 13 septembrie 2011
Ghid- cum sa fii un hater adevarat
Vad ca va place la nebunie sa fiti hateri, asa ca m-am gandit sa va fac un ghid...Apropo de ghiduri, am adaugat o eticheta noua, numita "ghid". Unele ghiduri vor fi serioase, altele ironice, cum va fi asta.
In primul rand: CINE ESTE HATERUL?
Fiecare blog are sau a avut macar cate un astfel de specimen. Este de obicei obositul care n-are job, nu face scoala, iubit/a nu are oricum, bani nu prea, ca daca n-are job, sex nu face ca n-are cu cine, dar stie si el sa faca un lucru: sta la calculator! Nu cred ca e cazul totusi sa va faceti griji pentru el. E frustrat..si...singur!Si bineinteles: asta-l face perfect i-n-o-f-e-n-s-i-v.
1. Identitatea
NICIODATA, asculta aici, NICIODATA, nu iti dai identitatea. Trebuie sa comentezi, sa urasti, sa faci figuri DIN UMBRA! Nu te apuci sa-ti dai numele, la fiecare blog exista optiunea de "Anonim". Numai vezi ca si-au bagat astia platforme de comentarii Disqus, si acolo nu prea poti comenta pe "Anonim":( Too bad, dar gasesti tu o cale sa fii idiot.
2. Comentariile pe care le faci
Trebuie sa te alegi in primul rand de aspectul fizic al persoanei respective. E urata, e nasoala, nu are o mana, un picior, un deget, haha cit fond de ten, esti o stramba si din astea, la care cu siguranta te pricepi. Apoi te legi de postul respectiv si spui ca e o proasta, ca habar n-ai cine-i comenteaza aberatiile, ca e o cretina si din astea. A, da, trebuie neaparat sa mentionezi ca nu vei mai reveni niciodata, NICIODATA, pe blog-ul respectiv.
3. FII CONSECVENT
Adica stalkuie si ataca cel putin la fiecare post. Daca nu poti la fiecare post (ca e greu sa tii pasul cu toate blog-urile unde ataci ca muia), macar la doua posturi. Nu pierde ritmul!
4. Scrie posturi despre persoana respectiva
Dar tot asa, fa-ti un blog anonim de unde sa ataci.Doar n-ai innebunit sa iti asumi identitatea!!!
5.Ameninta
Pretinde ca ai cunoaste persoana respectiva si amenint-o. Cand o prinzi pe strada ii rupi picioarele!!!
Ceea ce nu intelegeti voi, dragi hateri e ca ne distrati, ne amuzati, iar noi va iubim pentru ca ne faceti viata mai frumoasa!Multumim!
In primul rand: CINE ESTE HATERUL?
Fiecare blog are sau a avut macar cate un astfel de specimen. Este de obicei obositul care n-are job, nu face scoala, iubit/a nu are oricum, bani nu prea, ca daca n-are job, sex nu face ca n-are cu cine, dar stie si el sa faca un lucru: sta la calculator! Nu cred ca e cazul totusi sa va faceti griji pentru el. E frustrat..si...singur!Si bineinteles: asta-l face perfect i-n-o-f-e-n-s-i-v.
1. Identitatea
NICIODATA, asculta aici, NICIODATA, nu iti dai identitatea. Trebuie sa comentezi, sa urasti, sa faci figuri DIN UMBRA! Nu te apuci sa-ti dai numele, la fiecare blog exista optiunea de "Anonim". Numai vezi ca si-au bagat astia platforme de comentarii Disqus, si acolo nu prea poti comenta pe "Anonim":( Too bad, dar gasesti tu o cale sa fii idiot.
2. Comentariile pe care le faci
Trebuie sa te alegi in primul rand de aspectul fizic al persoanei respective. E urata, e nasoala, nu are o mana, un picior, un deget, haha cit fond de ten, esti o stramba si din astea, la care cu siguranta te pricepi. Apoi te legi de postul respectiv si spui ca e o proasta, ca habar n-ai cine-i comenteaza aberatiile, ca e o cretina si din astea. A, da, trebuie neaparat sa mentionezi ca nu vei mai reveni niciodata, NICIODATA, pe blog-ul respectiv.
3. FII CONSECVENT
Adica stalkuie si ataca cel putin la fiecare post. Daca nu poti la fiecare post (ca e greu sa tii pasul cu toate blog-urile unde ataci ca muia), macar la doua posturi. Nu pierde ritmul!
4. Scrie posturi despre persoana respectiva
Dar tot asa, fa-ti un blog anonim de unde sa ataci.Doar n-ai innebunit sa iti asumi identitatea!!!
5.Ameninta
Pretinde ca ai cunoaste persoana respectiva si amenint-o. Cand o prinzi pe strada ii rupi picioarele!!!
Ceea ce nu intelegeti voi, dragi hateri e ca ne distrati, ne amuzati, iar noi va iubim pentru ca ne faceti viata mai frumoasa!Multumim!
luni, 12 septembrie 2011
Primul concurs la mine pe blog!
Ma plang de mult timp ca acum, de cand cu plecarea as dori sa-mi schimb aspectul blog-ului, in mod special titlul. V-am rugat AICI sa votati titlul care va place cel mai mult, voi ati votat, iar eu imi doresc un nou header.
Indicatii privitoare la ce doresc de la voi:
Dimensiuni: 960 x 200
Culori: Alb, gri (si variatii), teal (si variatii), peach (si variatii), cyan (si variatii), sau orice vi se pare ca arata glamour.
Cum vreau sa arate: chic&glamorous
Pozele pe care le puteti folosi: ORICE poza care vi se pare ca reprezinta blog-ul, sau pe mine, sau orice poza/poze care va plac de pe facebook-ul meu: AICI (daca nu merge link-ul, pot fi gasita sub numele Cioba Christina).
Titluri pe care le puteti folosi (in urma voturilor din post):
- Miss S and Aberdeen City,
- Aventurile unei raze de soare emigrante,
- Aventurile domnisoarei S in Scotia
Texte pe care le puteti folosi ca sub titlu (langa, dedesubt, deasupra titlului):
- "Un amestec de tarfa si inger"
- "How fairytales can come true"
- "Always winning, never satisfied"
- "Hell of a woman"
- "Sunt aiurita dar imi place"
DEADLINE: 1 OCTOMBRIE 2011!!!
Premiu-bestseller-ul"Mananca, roaga-te, iubeste"-Elizabeth Gilbert
AM UITAT SA ZIC: POZELE LE TRIMITETI LA MAIL-UL misssandthecity@yahoo.com.Nu uitati sa va semnati, sa stiu sub ce nume afisez headerele:) Mersi!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





