vineri, 22 iunie 2012

Despre dragul meu rontzi.ro

Atentie- acesta era un post programat pentru data de 28 iunie, insa m-am decis sa-l public ACUM, nu mai am rabdare! Niciodata nu postez de 2 ori in aceeasi zi, dar acum cred ca este cazul sa trag un semnal de alarma, asa cum pot eu...


Cu totii il stim pe Mircea Badea, om pe care eu il admir, insa altii il huiduie si de ce, oare? Pentru ca are curajul sa zica pe fata si sa fie sincer. Adevarul doare.  Insa astazi vom vorbi despre Naty Badea, sora lui si minunata ei fiica Ana, denumita si Rontzi/Rontzilul.


Naty are un blog pe care scrie constant aventurile micutei. Un blog caruia nu ai nimic sa-i reprosezi, gasesti ce doreste sufletelul tau pe el. In primul rind un scris curat, corect gramatical, idei bine repartizate pe paragrafe astfel incit sa poti citi lejer si cursiv. Umor subtil, fara pic de nesimtire sau rautate, lectii de viata, sfaturi pertinente si asa mai departe. Ca sa va zic de la inceput, blogul il gasiti AICI si chiar va rog s-aruncati o privire la Naty. Este o mama moderna, o mama cu capul pe umeri care a crescut o minunatie de copil care devine din ce in ce mai inteligent si cu bun simt, ceea ce as putea spune cu mahnire ca lipseste cu desavarsire multor...progenituri. Un copil atit de bine educat nu gasesti la toate colturile, din pacate. Acum ca v-am descris cine sunt fetele si cit de simpatice sunt si v-am poftit si pe la ele, am sa deschid subiectul pe care mi l-am propus.


AICI  gasiti o povestire scrisa cu tristete, mahnire si o oarecare confuzie in ton. Blogul acesta a fost de mai multe ori "sabotat" pina la punctul in care serverul a fost aproape de a nu mai putea fi recuperat. Blogul acesta primeste comentarii urite, pline de ura, la adresa cui? La adresa UNUI COPIL, mai fratilor, oameni bolnavi la cap si indobitociti ce sunteti. Comentariile urate si bineinteles anonime nu sunt un secret pentru mine. Da'eu sunt ditamai capra, am 20 de ani acusi, le dau spam si le ignor si sa fiti sanatosi. Plus de asta de multe ori aleg subiecte controversate, care stirnesc damele frustrate sau masculii analfabeti. Dar un copil, mai, nenorocitilor? De ce ai distruge blogul unde sunt relatate aventurile si povestioarele scrise de o mamica? Cu ce va jigneste/raneste/deranjeaza/ataca?


Nu pot sa nu ma intreb: Ce dracu e cu lumea in care traim? Ce fel de minti bolnave ne-nconjoara? Ce e cu ura si cu inversunarea asta? Un blog minunat este aproape de a se inchide. Eu de atitea ori am fost pe punctul de a-mi inchide blogul din cauza unor prosti analfabeti. Pana unde poate sa mai mearga o asemenea atitudine?


Partea numarul doi a povestii: O oarecare doamna, nu-i voi da numele aici, spune asa:
“Refuz   sa dau bani sa citesc bloguri. Sincer cred ca asta ar fi o premiera.
Ba nu, cred ca mai e revista Spy care cere baniCum   tu ai fost o intretinuta de parinti si frate toata viata ta, cere-le bani si   pentru mica ta placere.
Cartea las-o balta. Toata lumea care scriea un blog e si scriitor. Nu esti   singura femeie care trebuie sa-si educe odrasla. Cum nimeni care a slabit 30   de kg nu e mare expert in fitness. Toata familia Badea e innebunita sa fie   bagata in seama. Ciudat clan!

Sau   cere-i lui Badea ca are destui pentru pariuri:)"


De cind om fi devenit noi toti judecatori supremi a vietilor altora? De cind ne intereseaza atat de mult pe noi sa lansam acuzatii fara dovezi? Doamna X nu prea le are nici cu gramatica, asa ca draga doamna (presupun ca va considerati o doamna), va rog frumos sa puneti mana pe o carte de gramatica si apoi sa reveniti cu astfel de comentarii. 


M-am scarbit, m-am uimit si trebuie sa va intreb... mai presus de toate...cum ne aparam??!

De ce teatru si nu film

Intotdeauna am vrut sa dau la facultatea de teatru. Ca nu fusa sa fie, asta e... Scena ramane o parte din viata oricum.

Oricat de banal, stupid, cliseic, absurd, patetic sicummaivretivoi ar suna, niciodata nu mi-am dorit sa fac FILM, ci TEATRU. Da, e banal, cine nu vrea faima? Joci in 2-3 filme cu un buget rezonabil si care sunt in valtoarea mass-media si super promovate si esti ultra-giga faimoasa, esti o diva, fir-ai tu sa fii. Si de-acolo vine faima. Regizori mari suna, tu joci, e mega tare.

Da'ie-te diferenta. Tu cand filmezi la filmul ala, filmezi si o zi intreaga pentru o scena, da? Da, normal. Iese bine? Ok, ramane. Nu iese bine? "Taiati" si dubla "453244234" pana-ti vine acru, printeso, joci de-ti vine amar. Daca iese bine, bine. Daca nu, taiem iar. Boooooon. Iar tu, spectatorul de acasa/sala de cinema/festival de film, vezi rezultatul final. Varianta finalizata, cu cele mai bune...duble. Vezi rezultat a enspe mii de ore de munca.

Mno, nu zic nu. Ador filmele. Ca o doamna domnita cinefila ce ma aflu, vad si eu filme. Multe, am liste imense de filme vazute. Unele mai bune, altele mai proaste, alte ultra-proaste, alte de adormi cu bale la gurita, si asa mai departe. C-asa-i in tenis zisa unu'odata.

La teatru e altceva. Tu ca actor, impreuna cu echipa ta decideti sa jucati piesa X. Ete si hotarati voi ca vreti sa montati impreuna cu nenea/tanti regizor o piesa de cam o ora si jumatate. Se ia scenariul, se face harcea parcea muci, adicatelea se taie in asa fel incit sa aiba totusi un sens si sa nu se piarda din firul povestii. Si incepi prima oara sa dai textu', cum se zice, adica dupa ce s-au impartit rolurile, se citeste textul repartizat pe ele. O data, de doua ori, de tzashpe ori. Dupa care se vede cum arata scena, costumele, decorul, etc etc etc si incepi sa repeti. Ei, dar la momentul premierei ai o SANSA. UNA! Take it or leave it.

Ete ca v-am facut si diferentele, acu'pana una alta mai plec o saptamana. E cald, ma dispera toata lumea si m-am saturat de nesimtire. Hai pa.

duminică, 17 iunie 2012

Cum o sa raman io fara prieteni pe facebook

Sau cum o sa-mi sterg contul, ca suna mai usor de realizat, decit sa m-apuc sa-i sterg pe disperati.

Ba, fir-ar #$#@%@^%#$!@$# sa fie, ce dracu tot share-uiti ma poze cu saracii copii/batrani/femei/animale batuti, bolnavi si plini de sange?

Nu stiu de ce-mi imaginez ca asta multumeste doar o vita proasta care sta acas'toate ziua si se crede contorsionista pentru ca reuseste sa-si roada unghiile de la picioare de sunci. Adica pac pac, ie-te ce sufera ala, dam un share pe Facebook, hopaaaa, uiteeee, mi-am facut fapta buna pe ziua de azi. Ai facut-o pe dracu, proasto. Cica sa nu judecam. Sunt om, am creier, il folosesc deci prin urmare am si judecata. Ce sa fac cu ea, unde sa mi-o bag?

Si apogeul prostiei: ba, pai voi credeti ca Yahoo sau Facebook chiar dau cate un cent pentru de fiecare data cind dati voi cate-un amarit de share? Ete flashing news: SUNTETI PROSTI PANA LA DUMNEZEU SI DE VREO 7 ORI INAPOI.

Ce e de facut? Sa terminati cu datu'share la cacaturi care te oripileaza si daca tot vreti sa fiti eroi, sunt niste chestii care se numesc conturi bancare, in care puteti pune BANI REALI care chiar vor conta pentru cineva.

Pana una alta, cred ca va sterg pe toti.

sâmbătă, 9 iunie 2012

It's ok, I got lost on the way..But I'm a supergirl and supergirls don't cry:)

Titlul se trage de la melodia lui Reamonn-supergirl care e miiiinunataaaaaaaa!


Inca 2 zile pina plec acasa la mine pentru 3 luni. Tic-tac-tic-tac. Ar trebui sa dau edit la postul cu "Un an"si sa mai adaug peripetii si aventuri, insa nu o voi face, ar fi prea mult de scris si cred ca m-ar obosi si mai tare decit sunt deja.


Asa cum vazusem pe undeva(dac-as fi si retinut unde...Daca va regasiti trageti-ma de manecuta si mentionez!!!) atunci cind crezi ca nu te mai poate surprinde nimic, vine viata si-ti arata ca singurul lucru la care te pricepi este sa te inseli... Asa ca presupun ca in tot tumultul de emotii, stari si sentimente trebuie intotdeauna sa fii pregatit pentru orice, pentru ca atunci cind totul se scufunda sa te tina ancorat ceea ce crezi, ceea ce stii si ceea ce simti! Niciodata un om cu principii morale nu are cum sa fie daramat. Sunt si am fost intotdeauna genul de om pe care dac-ai veni sa il impungi cu un ac ar curge nu sange, ci mila si respect. Prietenii pot confirma. Mila, compasiunea, intelegerea sunt sentimente care ma incearca des si de multe ori nu pentru oamenii potriviti. Ma las adeseori "luata de valul intelegerii"si ma auto-cobor pe locul 2, loc pe care ar trebui sa fie ALTII si nu EU pentru propria-mi fiinta. Mi se intampla adeseori de asemeni chiar sa ma simt vinovata tot eu pentru greselile altora (pentru ca le-as fi putut EVITA) si asta e nu nesanatos, ci FOARTE.


D-apai na, stai si te gandesti ca si fumatu-i nesanatos si bautura si dusu'la curve si DORUL.Asa ca hai sa nu ne luam cu d-astea "sanatoase", ca nu ne pricepem la ele oricum. Si acum ce? Daca ne-a dezamagit un om, doi, cinci, saptesprezece nu mai avem incredere in nimeni? Nu mai iubim, nu mai zambim? Ba da, o facem. Poaaaate cu putina precautie dar o facem. Pentru ca INTOTDEAUNA, oricit de greu ar fi, n-ai niciun drept sa zici "Nu mai pot". Ca poti, ohohoho si inca cum! Si stelele se aliniaza. Si apoi iarasi se rasfira...si tot asa. Dar mereu va fi BINE. 


Eu sunt bine. Ma duc acasa la mine si lucrurile s-au aranjat in cel mai bun mod cu putinta. "Coincidentele" placute rasar la totttt pasul..sau o fi..soarta? Am avut tupeu sa zic o data zilele astea "O sa mor", da'-mi revenii repede si-am zis tot in fata oglinzii: "Ei o sa mor pe dracu."


Ete las', c-asa-i in tinerete..mai gresim, mai luam teapa. O data, de doua ori de sapte mii de ori pana imbatranim si vine mintea la cap. Daca mai vine.

luni, 4 iunie 2012

Cred c-avem suficienta poluare

Asa ca hai sa fim VERZI macar astazi, ce spuneti? Va propun o mica incursiune in lumea verde a celor de la http://energie-verde.ro/


In primul rind haideti sa definim termenul de "Energie verde". El se refera la surse de energie regenerabile si care nu polueaza (Cat de minunat suna asta!). In ziua de astazi nu se mai pune problema ca NU EXISTA calea de a nu polua. Deoarece ea exista. 


Recent am devenit interesata de "Gandirea verde"si de panourile solare auzind ca aceste energii sunt cele care ne ajuta pe NOI, oamenii de rind sa ne reducem costurile facturilor deci prin urmare costul traiului de zi cu zi. Avantajul mare este ca Romania dispune de un potential enorm solar si eolian, deci...de ce nu?!


Despre turbinele eoliene am auzit pentru prima oara la scoala. Ce sunt ele? Ei bine, aceste turbine sunt niste masini care transforma energia cinetica a vantului in energie mecanica care poate fi transformata ulterior in energie electrica. Turbinele eoliene au o istorie lunga. Prima a fost folosit in anul 200 inainte de Christos in Persia. Prima turbina eoliana ce producea curent electric a fost realizata in laorator in 1887 de catre James Blyth in Scotia. Prima turbina eoliana pentru energie electrica a fost instalate in Statele Unite ale Americii in anul 1888 iar in 1908 existu deja instalate 72 de astfel de turbine avand puteri de la 5 KW pana la 25 KW. Prima turbina eoliana conectata la reteaua publica de energie electrica a fost in 1954 in Islanda aband o putere de 100KW.
In prezent cea mai mare turbina are capacitatea de 6MW avand o inaltime de 198m si un diametru de 126m. Aceasta turbina a fost produsa de o firma germana renumita dar sunt semnale ca acest record va fi doborat in curand de o alta firma britanica.

Unde gasiti cele mai bune turbine eoliene??? Cu siguranta la cei de la energie verde, AICI. O gama larga de produse din care puteti alege cel mai bun lucru pentru confortul dumneavoastra. 

O alta sursa de energie despre care as dori sa vorbesc este cea a panourilor solare, denumite si fotovoltaice. Ce fac ele? Transforma lumina in energie electrica. Sa va explic putin cum functioneaza: Pentru a primi energie de la soare avem nevoie de un panou solar care este compus fie din una sau mai multe celule solare. Celula solara absoarbe o parte din particulele de lumina ce cad pe aceasta, numite si fotoni. Fiecare foton contine o cantitate mica de energie. Atunci cand un foton este absorbit, acesta elibereaza un electron din materialul celului solare. Deoarece fiecare parte a celulei solare este conectata la un cablu, un curent va trece prin acesta. Celula va produce electricitate ce poate fi folosita instantaneu sau inmagazinata in acumulatori.

Doriti sa configurati un sistem fotovoltaic? Nicio problema, cei de la http://energie-verde.ro va sunt alaturi, oferindu-va un preturi, informatii, formulare si chiar si modele de aplicatie!


Sper sa va fi starnit interesul privitor la Energia Verde si sa va fi facut sa va doriti sa fiti mai "Verzi"chiar de astazi. Puteti incepe prin aruncarea unei priviri pe site-ul profi  http://energie-verde.ro chiar acum! Site-ul este fantastic, are un design simplu dar "eye-catching", va ofera documentare si informatii serioase, oferite de adevarati specialisti! 

duminică, 3 iunie 2012

What do you mean by "Sa lupti pentru cineva"?

Sunt o luptatoare. Mereu am fost si mereu voi fi. Nu-mi place calea cea usoara pentru ca nu-mi aduce niciun fel de satisfactie sufleteasca. Insa inainte de a alege o cale bineinteles ca nu ma gandesc "Let's fuck my life a little more, hai sa aleg cea mai grea cale just for fun".

Trebuie sa recunosc ca-mi place armonia, dar imi place si complicatul. Ei si incerc sa le imbin, adica s-ajung de la complicat la armonios.

Asa ca sa trecem la lupta asta pentru barbati. Toate am facut-o, unele inca o mai fac. Dar ie-te ca gasii eu un citat ieri "Don't try to fix anyone, you can look instead for someone who's not broken". Degeaba faci tu pe super eroul incercind sa schimbi pe cineva. Oamenii nu se schimba pentru alti oameni, oamenii se schimba daca VOR EI. Si si-asa e destul de greu s-atingi alte obiceiuri, alt comportament. In interior ramii acelasi. Octavian Paler spunea ca o relatie care trebuie pazita este inutila. Ei de-aia zic ca cine vrea sa ramina langa tine o face si fara lacrimile tale de sange, uniforma de luptatoare si coiful de metal. Asa ca sariti-mi in cap, dar lupta asta acerba pentru un barbat e pentru femeile care se plictisesc cind ies de la facultate/job. Intotdeauna la urmatorul colt e cineva care chiar poate sa te respecte, iubeasca si sa si dea doi bani pe tine.

Sigur, dai din coate ca o viata ai. Eu militez insa sa nu dai din coate cind nu merita! Nici nu am zis sa dai cu piciorul la tot la primul semn de greu. De cele mai multe ori "a lupta"asta inseamna de fapt sa sezi pe fund si s-astepti sa se gandeasca printul razboinic daca te vrea sau nu te vrea. Eu propun intorsul pe calcaie la primul semn de "Trebuie sa ma gandesc"

Intial am crezut ca daca nu lupti pentru prince charming ceva nu-i in regula cu tine, n-ai spiritu'ala de competitie si esti praf. Ei rahat, daca ai atitudine d-asta de razboinica iesi zgariata, cu vanatai si per total cu o stare de toata mila. Daca nu, ramii zen.

sâmbătă, 2 iunie 2012

Lectie de viata!!

Dupa 12 ore de mutat si aranjat sunt in noul meu pat si-n camera mea cu semineu. Dar astazi mi-am propus sa va impartasesc si voua lectia de viata pe care am primit-o, asa scurt, ca aici e 2 noapte iar eu sunt lesinata dupa 12 ore de munca.

Am avut vreo 10-12 cutii si 9!!! valize. Cutiile le-am dus cu chiu cu vai cu taxiul (era sa nu ne ia, ca cica n-au insurance, mama voastra cu Uk-ul vostru cu tot azi si maine). Iar la valize...cand veni taxiul a zis clar ca nu ne ia si facu cale intoarsa.

Eeeee..Ce ne facem acum, ca trei fraieri-n mijlocu strazii?! Era o duba alaturi de 2 cupluri de studenti de culoare. S-au oferit sa ne duca. Ne-au incarcat cele 9 valize, ne-au dus pana in fata blocului la noul apartament. Cind am ajuns, ne-au descarcat geamantanele iar noi, bineinteles, am intrebat cit le datoram pentru ajutor. Iar raspunsul a venit prompt: "Not everything in life is about money". Am insistat, bineinteles, muream de rusine, insa raspunsul a venit iarasi prompt: "Nici nu ma gandesc, asta este ca de la student la student".Wow! Faith in humanity restored. Sper doar sa pot da fapta buna mai departe la cineva cit de curind. Sa fac si eu un bine atit de mare.

NICIODATA sa nu discriminati! Oamenii sunt oameni TOTI. Oamenii cred in acelasi Dumnezeu si sunt aparati de acelasi Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeste pe toti indiferent de culoarea pielii..Asa ca nimeni nu are vreun drept sa fie rasist. Traim intr-o lume asa frumoasa...

Acum somn. Cateva zile, probabil.

vineri, 1 iunie 2012

Un an


S-a terminat primul an de facultate, incoronat de ultimul examen la franceza. Oboseala, sutele de pagini citite si aproape invatate, sutele de conjugari si texte facute in spaniola si franceza, orele interminabile de audio recordings despre politica, si canile de cafea baute pe ultima suta de metri se resimt in toate oasele. Dar s-a terminat si a doua sesiune din viata mea.

Nu a fost un an usor si nu o spun ca sa ma plang. Chiar glumeam c-ar trebui sa primesc un premiu pe care sa scrie mare "SURVIVOR!"Din ziua de cand mama a plecat cu un taxi negru la aeroport si m-a lasat aici in ploaie. Intr-un an de zile maine ma mut a 3a oara. Viata mea incape in 5 valize, cateva genti si cateva cutii. Asa e viata, pleci, iei cu tine sau lasi in urma. Am petrecut o gramada de timp gandindu-ma ce iau cu mine si ce las, si asta mi-a adus aminte de cand am venit aici prima oara...

Nu pot sa nu-mi aduc aminte de vorbele doamnei profesor de limba si literatura romana din liceu (Un om cu o mare contributie la formarea mea ca si personalitate si cultura), care spunea ca atunci cind vezi ca un an incape in 7 cutii ai revelatia marii desertaciuni umane.

Ma bucura ideea ca FAC ceva, ca AM ce face si cu ce-mi ocupa mintea si timpul. Imi si imaginez deja mutarea de maine asa mica cum sunt cu enspe mii de cutii si valize. Ma si imaginez in anul III cand va trebui sa petrec cate un semestru de studiu in Franta si Spania (Eu sper ca Alicante si Paris/Dijon). Ma bucur ca am avut curajul sa plec la 3000 de km SINGURA. Nu oricine ar face-o desi "Dupa razboi multi viteji s-arata". Nu o sa bat campii aici despre cit de greu este sa pleci singur la 3000 de km. Nu e greu, trebuie sa ITI DORESTI si cel mai bun lucru de facut atunci cind simti ca nu mai poti e sa "suck it up"si sa mergi mai departe. Nu inteleg oamenii care spun ca viata-i grea sau ca lumea-i rea. Nu e adevarat, MEREU va fi cineva acolo sa-ti intinda o mina de ajutor cind nu stii ce sa faci. Si te vei ridica.

Ce pot sa spun cu tarie si siguranta este c-am trecut prin multe anul asta. Bune, foarte bune, rele, foarte rele sau ingrozitoare. Si toate m-au facut OM. Pentru ca uite asa, incet, toate fac. Si peste toate treci daca ai rabdare. Pentru ca sunt FIRELE. Firele de conexiuni intre eventimentele intamplate in viata ta. "Firele sunt totul", asa cum ar spune cineva tare drag mie. Si se leaga, MEREU se leaga! Iar daca nu intelegi acum, vei intelege mai tarziu, totul este trimis cu un scop.

Sigur, mi-e dor de zilele in care nu aveam nicio grija, in care rufele ajungeau ca prin minune din cosul de rufe in dulap mirosind frumos si impachetate, iar mincarea era mereu gata calda, proaspata si buna. Mi-e dor cind rideam la liceu in fiecare pauza. Si acum nu pot decit sa ma mir ca am terminat UN AN DE FACULTATE...Miss Sunshine nu mai e atit de mica. Asa ca a venit ziua de care-mi spunea mama cand zicea "Lasa mama, c-ai sa fii si tu la casa ta". Ei, de maine incolo o sa-mi iau zborul din camin catre apartamentul meu cu semineu. A fost frumos la camin. Asta e inca o dovada ca ma atasez repede de locuri. Sa nu mai zic de oameni, oameni care mi-au castigat iubirea si respectul anul asta.

Imi pare rau. Eu nu traiesc pentru altii, eu nu mai inghit rahatul cu "Viata e grea". Eu imi scot toate gandurile negative din viata sa le fac loc celor pozitive. Eu am INCREDERE. Eu nu pling, plinsul nu-mi va rezolva problemele. Problemele se rezolva ridicandu-te ACUM si ducandu-te sa le rezolvi. Asa ca-n cinstea mea si-n cinstea oamenilor carora le datorez CINE sunt si ca au fost aici in fiecare secunda....

PS-Imi scuzati emotiile.

duminică, 27 mai 2012

Eu ma bucur pentru Romania!

Nu neg ca Elenuta a noastra pierdu firu'melodiei si ca in loc de dejame amarte zisa dejate amarte care nu exista in limba spaniola. Nu neg ca o fi fost emotionata si nu neg ca nu merita locul 1.

Dar eu cred si inca sustin ca locul 12 este mult prea putin pentru prestatia noastra. Apoi, in afara de asta, am o alta problema. Rusia si Serbia. Alea au fost melodii, baieti? Azi o s-o anunt si eu pe mamaia ca la anu'merge la Eurovision, poate ea ia locul 1.

Votam pe vecinatate?! Daaaa, votaaaaam!!! Toate tarile au dat cele 8, 10 respectiv 12 puncte vecinilor lor. Noi, romanasii?!?!! N-am primit de la bulgari NIMIC, de la unguri NIMIC, de la sarbi NIMIC, de la ucrainieni NIMIC. Si an de an le-am dat. In schimb, Moldova?! Bravo Moldova, stiti ce inseamna fratia, cum de altfel am stiut si noi cand v-am dat 12 puncte si i-am votat si pe bulgari si pe unguri si pe ucrainieni. Nu ma asteptam. Am primit puncte inclusiv de la Franta (?!?!?), Spania (10), Irlanda (5), Israel (7), Belgia (3), Turcia (4)si Italia (7). Noi suntem peste tot. Si credeti-ma pe cuvant cand va spun ca suntem mai destepti si mai bine crescuti ca MUUUULTI dintre ei.

Am vazut si eu concursul aici alaturi de alti cativa romani. Cei din UK in mod special ne huiduiau si injurau si am auzit de cateva ori chiar si "Romania, you suck". Si voi ce facurati, amigos? Iesirati pe penultimul loc. Felicitari, macar n-a fost ultimul. E foarte amuzant ca UK-ul ne uraste de parc-am fi raie, dar isi destrabaleaza suncile pe Inna si Alexandra Stan de salta in toate directiile vantului.

Suntem vazuti FOARTE prost. Din pacate. Si totusi eu am tinut cu Romania, de aici de la mama naibii. Eu si inca alti studenti, care am crezut in ea si credem in continuare, trecand peste locul de la Eurovision. Romania, mi-e dor de tine.

sâmbătă, 26 mai 2012

Cand ti-o faci cu mana ta si "Asa se cuvine, mama"

Va scriu in pauza dintre franceza si drept, la care mai am 2 examene marti si miercuri.

M-am decis sa va scriu despre 2 lucruri cunoscute in cultura romaneasca "Omul si-o mai face si cu mana lui", versus "Asa se cuvine, mama"

Voi incepe cu a doua. Cred ca vorbele "Asa se cuvine, mama" nu le-am auzit niciodata propriu-zis din gura mamei mele. Mama nu mi-a tinut discursuri despre "Nu fa aia mama, ca o sa vorbeasca lumea". De asta probabil, acum, la 20 de ani, ma doare-n cot de ce gandesc altii despre actiunile mele. Cine este in dezacord cu ceea ce gandesc, fac si spun este liber sa ma ocoleasca, asa cum fac si eu. Suntem atatia oameni in toata lumea asta, nu ne oprim la unul. Bineinteles ca actionez totusi in conformitate cu intimitatea si libertatea altora, ca doar nu oi veni peste tine-n casa sa-ti spun cele de mai sus. Nietzche spunea ca libertatea ta este nelimitata atit timp cat nu incalca libertatea altora. Ei, dupa asta ma ghidez.

Daca m-as fi gandit la "Asa se cuvine" niciodata nu as fi avut curaj sa-mi dau jos sandalele si sa alerg prin ploaie. Daca m-as fi gandit la "Asa se cuvine"niciodata nu as fi iesit cu fusta scurta si tocuri inalte. Daca m-as fi gandit la "asa se cuvine" niciodata nu as fi dansat asa cum simt eu ca trebuie. Daca m-as fi gandit la "asa se cuvine", niciodata nu as fi avut curajul ies din tipar. Din orice fel de tipar.

Ce usor e sa te conformezi societatii, sa stai in anonimitate in multime, acoperit de o plapuma (imaginara, desigur). Sa spui "Da..." cand iti vine sa urli "NU!", sa te imbraci doar in culori inchise ca sa nu fii remarcat/a, sa spui doar ce trebuie, sa faci alegeri care sa le menajeze pe toate matusile si vecinele sa nu faca vreun infarct, sa nu-ti faci vreun tatuaj sau vreun piercing ca "nu te mai angajeaza nimeni", sa nu scrii pe blog, ca nu e in regula, sa nu ridici NICIODATA glasul, capisci?

Pai daca te adaptezi si joci dupa regulile lui "Asa se cuvine, mama", ajungi la vorba mea.."CAND TI-O FACI CU MANA TA..."

Da, ba, ti-o faci cu mana ta daca tu TRAIESTI, SIMTI SI JOCI dupa "Asa se cuvine". Sigur, ai tot dreptul sa-ti fie frica in loc sa ai curaj, sa te dai doi pasi in spate in loc de doi inainte. Dar de ce?! De ce sa nu spui Pot, Vreau si Merit, deci prin urmare se va intampla? Ai toate armele, oricine ai fi. Mai trebuie doar sa lupti. Oricate arme ai avea, daca nu le folosesti se reduc la zero...

Nu, ce am zis eu mai sus nu inseamna ca trebuie sa faci cu tot dinadinsul sa fii ALTFEL. Atitudinea e biletul spre o viata CUM O VREI TU. Take it or leave it.



vineri, 25 mai 2012

Toate la timpul lor

NOUTATI: Mi-am schimbat numele blogului, cred ca-s un pic cam marisoara pentru "Miss Sunshine", asa ca am decis sa merg pe varianta simpla si profi, cu numele meu real, Cristina Cioba din mai multe motive. Ce anume te poate defini mai bine decit numele propriu? Pe deasupra, eu imi asum perfect ce scriu.

Mi-am facut si eu cont de twitter, ca sa ma las si eu dusa de valul tehnologiei, ca mi se tot reprosa ca nu am twitter. Na, ca am si eu. AICI ma gasiti (sper sa fi dat bine link)

Am scris la Alin un guest post: AICI, despre carti de citit intr-o viata. V-am facut un top de 15, sper s-aruncati o privire si acolo.

SI ACUM LA OILE NOASTRE: Astazi vroiam sa vorbim despre faptul ca unele lucruri care nu sunt facute la timpul lor, ulterior par a nu mai avea niciun sens, sau in orice caz nu sensul scontat.

Inceperea vietii sexuale. Nu pisi mici si dragalase ce sunteti, daca aveti 13-17 ani NU aveti voie sa faceti sex. Nu conteaza ce simtiti sau cum va tropaie hormoneii prin capsoarele alea subdezvoltate.

Examenul de bacalureat. Ala ori il dai la timp, ori poti sa nu-l mai dai, baiete, ca e egal cu 0. Degeaba-ti mai dai BAC-ul la 40 de ani, diploma aia nu mai are nici farmecul celor 18 ani, nici valoarea.

Facultatea. Parerea mea e ca si aia se face la timp, nu la 40 de ani. Sesiunile, studentia, caminele trebuiesc simtite la vremea lor. Cand ai copii de crescut si familie acasa nu-ti mai arde tie de sesiuni si extra-sesiuni. M Mie nu mi-ar arde.

Nu stiu de ce am senzatia ca varsta ideala pentru casatorie e 25 de ani. Asta pare a fi un pattern bine intiparit in capul meu. Dar sigur, asta o voi face si consider ca oricine trebuie sa o faca atunci cind simte, cind gaseste persoana potrivita si momentul potrivit (o cariera, un job stabil, un apartament). Zic si eu.

Facutul de copii. Nu vreau sa fac un copil la 35-40 de ani. Cand ma duc la scoala la el vreau sa fiu vazuta ca mamica, nu bunica. Plus ca astepind multi ani sa il faci (asteptind in sensul de nu vrei, nu ca Doamne fereste nu poti), vei fi cu atit mai ingrijorata si panicata ca habar n-ai ce sa faci cu el.

Iubirea. Iubirea sigur, nu are varsta... Insa anumite momente le poti trai doar la timpul lor. Adolescenta (Of, nu, nu la 13 ani!), tinerete, samd.

Ce alte lucruri credeti ca daca nu se fac la timpul lor nu au farmec?

joi, 24 mai 2012

Bucura-te ca te enervezi

Pentru cacaturi.


Atunci cind un om traieste o adevarata tragedie imi imaginez ca nu mai vede lucrurile marunte, ca te loveste asa ca o durere de ciocan in moalele capului, ca nu mai traiesti, ca simti doar durerea.


Eu cred ca sunt fericita pentru ca MA BUCUR CA SUNT VIE, nu e greu sa te bucuri de fiecare lucru marunt care te inconjoara. Dimineata, cand m-am trezit pentru al doilea examen m-am bucurat de apa, de zambet, de soare, de iepurasii pe care i-am vazut in curtea caminului, de muzica care m-a binedispus si totul a mers foarte bine. 


Asa ca bucura-te cand iti moare motorul masinii, cand nu-ti iese ceva, cand te enerveaza cate-un dobitoc, cand ai pierdut ceva important, cand ploua si tu planuiai sa alergi pe plaja, cand n-ai bani sa-ti iei i phone sa fii si tu in rand cu tot omu'. Bucura-te. Da, bucura-te, nu m-am tampit de tot. Bucura-te pentru orice cacat care ti se intampla. Ca viata asta-i ACUM. Nu MAINE, nu dupa ce termini sesiunea, nu dupa ce te muti in Asia, NU. ACUM. Si pentru fiecare ora pe care-o pierzi, ai sa plangi. Pentru ca nu ti-o da nimeni inapoi. 


 "These are the things we beg for. A root canal, an I.R.S. audit, coffee spilled on our clothes. When the really terrible things happen, we start begging the god we don't believe in to bring back the little horrors, and take away this. It seems quaint now, doesn't it? The flood in the kitchen, the poison oak, the fight that leaves you shaking with rage. Would it've helped if we could see what else was coming? Would we have known that those were the best moments of our lives?"- Meredith Grey.


Alea sa fie problemele noastre. Ca ploua, ca nu ai pantofi, ca ai de invatat, ca uneori nu e asa cum vrem sa fie....


Va rog din suflet s-aveti rabdare 2 minute sa cititi un textulet. L-am gasit pe Facebook si era descris ca "a sweet lesson". It would call it hard, though, sau oricum altcumva, dar nu sweet. Poate bitter. Va rog, merita.



A NYC Taxi driver wrote:

I arrived at the address and honked the horn. After waiting a few minutes I honked again. Since this was going to be my last ride of my shift I thought about just driving away, but instead I put the car in park and walked up to the door and knocked.. 'Just a minute', answered a frail, elderly voice. I could hear something being dragged across the floor.

After a long pause, the door opened. A small woman in her 90's stood before me. She was wearing a print dress and a pillbox hat with a veil pinned on it, like somebody out of a 1940's movie.

By her side was a small nylon suitcase. The apartment looked as if no one had lived in it for years. All the furniture was covered with sheets.

There were no clocks on the walls, no knickknacks or utensils on the counters. In the corner was a cardboard
box filled with photos and glassware.

'Would you carry my bag out to the car?' she said. I took the suitcase to the cab, then returned to assist the woman.

She took my arm and we walked slowly toward the curb.

She kept thanking me for my kindness. 'It's nothing', I told her.. 'I just try to treat my passengers the way I would want my mother to be treated.'

'Oh, you're such a good boy, she said. When we got in the cab, she gave me an address and then asked, 'Could you drive
through downtown?'

'It's not the shortest way,' I answered quickly..

'Oh, I don't mind,' she said. 'I'm in no hurry. I'm on my way to a hospice.

I looked in the rear-view mirror. Her eyes were glistening. 'I don't have any family left,' she continued in a soft voice..'The doctor says I don't have very long.' I quietly reached over and shut off the meter.

'What route would you like me to take?' I asked.

For the next two hours, we drove through the city. She showed me the building where she had once worked as an elevator operator.

We drove through the neighborhood where she and her husband had lived when they were newlyweds She had me pull up in front of a furniture warehouse that had once been a ballroom where she had gone dancing as a girl.

Sometimes she'd ask me to slow in front of a particular building or corner and would sit staring into the darkness, saying nothing.

As the first hint of sun was creasing the horizon, she suddenly said, 'I'm tired.Let's go now'.
We drove in silence to the address she had given me. It was a low building, like a small convalescent home, with a driveway that passed under a portico.

Two orderlies came out to the cab as soon as we pulled up. They were solicitous and intent, watching her every move.
They must have been expecting her.

I opened the trunk and took the small suitcase to the door. The woman was already seated in a wheelchair.

'How much do I owe you?' She asked, reaching into her purse.

'Nothing,' I said

'You have to make a living,' she answered.

'There are other passengers,' I responded.

Almost without thinking, I bent and gave her a hug.She held onto me tightly.

'You gave an old woman a little moment of joy,' she said. 'Thank you.'

I squeezed her hand, and then walked into the dim morning light.. Behind me, a door shut.It was the sound of the closing of a life..

I didn't pick up any more passengers that shift. I drove aimlessly lost in thought. For the rest of that day,I could hardly talk.What if that woman had gotten an angry driver,or one who was impatient to end his shift? What if I had refused to take the run, or had honked once, then driven away?

On a quick review, I don't think that I have done anything more important in my life.

We're conditioned to think that our lives revolve around great moments.

But great moments often catch us unaware-beautifully wrapped in what others may consider a small one.

marți, 22 mai 2012

Quesadilla-simplu si repede

Daca nu aveti chef si rabdare sa gatiti-alegeti quesadilla- clasicul aperitiv mexican.  Simplu, repede, ieftin, bun si mai mult de atat, doar 250 de calorii.

De ce ai nevoie pentru prepararea quesadillei?


-Lipii. Tu decizi cite. (Eu am folosit 4)
- Piept de pui. Tu decizi cite bucatele. Eu am folosit 3 (pentru 2 portii-deci una si jumatate pentru fiecare)
-Ardei (rosu, verde, galben-care iti place)
-Usturoi
-Ceapa
-Branza/cascaval (orice fel, mai putin branzica de vaci. telemea, mozarella, etc)
-Rosii


Cum faci?

Simplu ca Buna ziua, no skills required. Intr-un bol tai ceapa, pisezi usturoiul marunt, tai ardeii si rosiile. Asta va fi salsa de legume.


Apoi: Intr-o cana razi branzica/cascavalul. Toata cana, da.

Pui puiul la cuptor sau il frigi in tigaie (cum iti place mai mult, rezultatul va fi acelasi). Reteta spune ca si lipiile sa fie bagate la cuptor pana devin rigide, insa eu va sfatuiesc sa nu, ca la sfarsit sa puteti rula quesadilla si sa nu se rupa lipia. Daca totusi alegeti sa le bagati si pe dansele la cuptor, lasati-le cam 10-15 minute si este suficient.

Dupa ce puiul este gata, il taiati in fasii mai subtiri sau mai groase, si aici tot voi alegeti.

Va amintiti de amestecul de legume? Bun, acum il puneti intr-o tigaie si caliti un pic ingredientele, pana se inmoaie. Dupa asta, puneti frumusel o lipie in tigaie, FARA ULEI. Peste lipie adaugati branzica rasa, puiul, un pic din amestecul de legume si iarasi branza. Atentie! La foc mare si cu atentie! Ideea este sa se inmoaie putin lipia si sa se topeasca branza/cascavalul. Apoi adaugati o alta lipie si presati. Eu data viitoare voi face cu o singura lipie (reduce caloriile substantial) pe care o voi rula. Apoi intoarceti si repetati procedeul si pe cealalta parte.

La sfarsit, daca ati facut cu o singura lipie asa cum am zis eu mai sus, o rulati, iar daca ati facut cu 2 taiati in 4-6 bucati (depinzand de cat de mare este lipia).

Cu ce sos servim quesadilla?


Eu am ales sa o asesonez cu un sos tsatsiki-specific grecesc. Simplu de facut si el.

Aveti nevoie de: marar, 4-5 linguri iaurt/smantana, sare dupa gust si castraveti. Le amestecati si et voilà! Puteti, daca doriti, atunci cand puneti in tigaie prima lipie, sa o ungeti fie cu acest sos, fie cu o lingurita de ulei de masline.


Usor, asa-i?:) Bon appétit, mes amis.


Voi ce gatiti simplu si de efect?