Am avut si eu o revelatie. Intrand pe blogul Denisei, cum fac de obicei sa vad ce-a mai scris nou, gasesc un post in care ea spune ca a avut o revelatie. Editorialul poate fi gasit AICI, Denisa Stamate avand un stil minunat de a scrie, un mod foarte frumos de a aranja cuvintele si un talent special prin care aduce oamenilor lacrimi in ochi:)
M-a lovit si mi-a umplut ochii de lacrimi si mi-am dat seama cit sunt de proasta. Da'proasta rau. Si indraznesc a crede ca nu sunt singura. De cate ori ne-am plans? Ca nu ne sta parul, ca ne-am ingrasat 3 kilograme, ca, ca, ca si...cate si mai cate!
Da, ne plangem! Cel putin eu ma plang mult de tot in ultima perioada. De cam tot. Ca aia, ca ailalta, ca e bine da'se putea si mai bine... Desigur, ne sta in fire, noua, pamantenilor sa ne plangem si sa aspiram la mai mult. Si mai mult. Si mai mult. Iar in goana asta de a aspira la mult, mult si mai mult...ei bine...ne pierdem. Pierdem lucrurile cu adevarat importante, momentele simple dar perfecte, calcam pe cadavre sa ajungem SUS. Sus inseamna altceva pentru fiecare persoana. Dar sa spunem ca ajungi SUS. Si cand ajungi sus, te opresti putin. Iei un loc si te uiti la tine si la gandurile tale. Si te intrebi "Ei bine, am ajuns sus...acum?" Desigur, textul acesta poate parea putin fantasmagoric.
Sa va spun si despre cum ne intoxicam corpul cu tigari, cafele, sucuri, fast food? Poate intr-o zi o boala necrutatoare ne va rapune si ne vom uita in spate. Ne vom uita in spate cu neputinta gandindu-ne cate am fi putut sa facem ca sa nu fie asa. Si nimic nu e mai rau decit atunci cind te uiti in spate si zici: Doamne, cate as face diferit acum...
Dar...Carpe Diem, nu? "Carpe diem, how annoying is carpe diem? How are you supposed to plan a life, a career, a family, if you’re always carpe-ing the diem? If we all ceased every moment of every day, there wouldn’t be doctors who would sit through med school. We’d all be too busy living in the now. Whatever that means.
…
I’ll admit the Romans had a point. You gotta live life and living means that every morning when you wake up you have to choice. Between ceasing what life offers in moment and forging ahead no matter the weather or closing the curtains and shutting out the day"
Citatul este din Grey's anatomy, serialul meu preferat, serial care m-a invatat multe chestii si care mi-a adus emotie in suflet de la primul episod pana la ultimul, astept cu nerabdare sezonul 9. Nu stiu sa mai scriu, stau cu pagina asta deschisa de cateva...zile si evit sa incep a scrie postul propriu zis. Nu mi se mai leaga cuvintele, nu mai stiu despre ce sa scriu desi am un amalgam de idei, de subiecte, de cuvinte in cap. Asa ca voi incerca, in urmatoarele zile, sa le pun pe toate pe "foaie".
Am ales sa vorbesc despre Carpe Diem pentru ca este ultra folosit. Am vazut 23948209348 de tatuaje cu aceste 2 cuvinte sau cu YOLO (You only live once). Carpe diem inseamna "Traieste clipa". Ma iertati, va rog, dar imi vine sa vomit cand vad tatuaje din astea. Nu ca as avea ceva personal cu posesorii acestor tatuaje, doar mi se intoarce stomacul din motive doar de el stiute.
Cred ca nimeni nu traieste de fapt clipa. Nu fara a se gandi la ziua de maine. Pentru ca suntem prea ocupati sa ajungem sus, prea ocupati sa facem averi, prea ocupati sa mai zambim.
Deci Carpe diem sau nu?
ps- Cred ca am fost gretos de emotionala.
Nu s-a văzut în oglindă în ziua nunţii
Ideea i-a venit după ce a citit din cartea "Naşterea lui Venus". Un pasaj din respectivul volum aminteşte despre un ordin de călugăriţe din Italia care nu aveau oglinzi pentru a nu-şi hrăni vanitatea.
Decizia a fost cu atât mai îndrăzneaţă cu cât, la mijlocul experimentului avea să aibă loc nunta mult aşteptată.
Însă, amintirile legate de adolescenţă şi amprenta puternică pe care anorexia şi-a pus-o pe psihicul şi pe trupul tinerei a determinat-o să ducă la capăt acest proiect inedit. "Eram obsedată de cât cântăream. Am avut pietre la rinichi de cinci ori şi lipsa grăsimii corporale a ajuns să-mi afecteze densitatea osoasă", şi-a amintit Kjerstin din adolescenţa ei.
Provocarea de a petrece un an fără a se uita în oglindă i-a lăsat şi amintiri amuzante. Ea recunoaşte că, la început, i-a fost greu să se abţină să nu se uite în vitrine sau în oglinzile din magazine. "În prima lună a proiectului, când ieşeam pe uşa erau 50% şanse să am mascara pe nas". Treptat, a învăţat să se machieze şi să se aranjeze fără ajutorul oglinzii. Şi-a pus toată încredere în stilistul ei, atunci când a mers la salon, iar în prietene - pentru zilele când trebuia să meargă la cumpărături de haine.
În octombrie, în ziua nunţii, domnişoarele de onoare s-au asigurat că în preajma miresei nu se află oglinzi, iar primul dans al mirilor a fost pe melodia "You’ll Be My Mirror". În luna martie a acestui an, experimentul a luat final. Într-o petrecere organizată de prieteni şi de familiei, Kjerstin Gruys s-a uitat în oglindă, pentru prima oară în 12 luni.
"Am avut o stare ambivalentăa, dar, în acelaşi timp am fost încântată. Pentru că mi-a plăcut ceea ce am văzut. Nu e nimic în neregulă dacă îţi place să te uiţi la tine în oglindă, dar cred că e important pentru fiecare femeie să se gândească dacă acest obicei nu are şi o parte negative. Pentru că avem să oferim lumii mult mai mult decât aspectul nostru", povesteşte tânăra pe blogul său, "Mirror, Mirror Off the Wall", special creat pentru acest proiect inedit.
