Obiective..de data asta 2011

“If you think back and replay your year, if it doesn’t bring you tears either of joy or sadness, consider it wasted.”

 A venit şi penultima zi a anului. Iaca aşa, încetişor s-a mai terminat un an. Care pentru mine a fost plin, şi cu oarece realizări(s-ar fi putut şi mai bine, dar e tot timpul înainte, avem şi un 2011 şi un 2012- şi apoi naiba mai ştie, că cică crăpăm în 2012)

A fost un an în care am pierdut multe, dar am şi câştigat de asemeni (desigur, acum am impresia că pierderile sunt mai mari..). Am iubit şi nu am fost iubită, am fost iubită şi nu am iubit. Am ştiut ce e durerea dar şi fericirea. Am fost şi tristă şi fericită...
De asemeni am avut alături oameni pe care i-am iubit enorm şi m-au dezamăgit, iar la polul opus oameni în care n-am avut încredere şi mi-au căştigat-o

 Iar acum sper că 2011 va fi altfel...

Voi începe să povestesc despre realizările blogului în 2010
 1. A atins 1000 de vizitatori unici undeva prin iulie
 2. Îl plac 45 de persoane pe facebook (deocamdată)
 3. Am 102 persoane interesate
 4.Sunt pe locul 760 în zelist cu 13 linkuri care fac trimitere la mine şi 69 care mă au în blogroll
 5.Din iulie 2010 am avut 25532 de vizualizări

 6. În iunie a împlinit un anişor
 7.Tot prin intermediul lui am cunoscut oameni care acum mi-s dragi şi sper să-i văd şi live

 Iar pe 2011 sper să crească considerabil atât numărul de vizitatori cât şi calitatea posturilor.Vă mulţumesc pentru 2010!

 A venit tot aşa încetişor timpul să ne propunem lucruri (pe care le vom duce sau nu-la capăt). Apropos de asta-citeam în ziar azi că obiectivele care ni le propunem la sfârşit de an, adesea ajung să fie neîmplinite datorită "volumului "mare al acestora. Şi anume, ne propunem atât de multe chestii (spre exemplu-lăsat de fumat, băut, femei, etc, slăbit enşpe mii de kile şi tot aşa) şi atât de dificile încât asta ne copleşeşte şi ne lăsăm pe tânjeală. Wrong! Ideea ar fi să ne stabilim scopuri realizabile şi luate treptat. Un alt lucru foarte important. Să vă dau un exemplu concret. Să zicem că ne propunem să slăbim. Dacă într-o zi am călcat pe bec şi am mâncat în plus, asta nu ar trebui să ne descurajeze şi să renunţăm, gândindu-ne că momentul de slăbiciune a ruinat tot, pentru că nu este aşa.

 Şi acum obiectivele mele:

  

 1. Trebuie să ascult mai mult şi să vorbesc mai puţin (pentru a înţelege mai mult şi a învăţa lucruri)

 2. Fumatul trebuie să dispară. Nu o să-mi promit că de la 1 ianuarie pentru că m-aş dezamăgi. Dar undeva în decursul anului trebuie să se întâmple.

 3.Sport, alergat, plimbări pe jos, abdomene.

 4.Nu am mereu dreptate, cu asta trebuie să mă obişnuiesc.

 5.Citesc mult, îmi propun cel puţin!!! 60-70 de cărţi pentru 2011.

 6.O să învăţ să renunţ. Uneori totul constă în a renunţa la ceea ce nu te face fericit. Deci o să renunţ la cauze pierdute

 7. Bacul cu peste 9!!! şi admitere unde vrea sufleţelu meu.

 8.P-e-r-s-e-v-e-r-e-n-ţ-ă!!! Atât la învăţătură cât şi la lucrurile bune pentru sufletul meu

 9.Să învăţ să gătesc câteva lucruri noi

 10. Să renunţ la a visa la lucruri TRECUTE şi să îngrop securea amintirilor forever

 11.Nu o să mai pierd vremea cu oameni care nu merită. Valabil şi pentru lucruri care nu merită

 12.O vacanţă undeva frumos, în afara ţării

 13.Fall in love with someone who worth it!!! Şi să iubesc din suflet şi să fiu iubită

 14.Să fiu mai atentă şi la nevoile celorlalţi

 15.Să pun ceva bănuţi deoparte pentru propriile plăceri personale

 16. Să fac un curs specializat de make-up

 17.Să-mi exersez cât mai des engleza

 18.Să nu caut niciun om (fără telefon, mess, live etc) căruia nu-i pasă de mine.

 19.Să am grijă de toate obiectivele astea ca la sfârşitul lui 2011 să le bifez pe toate

 20.Să am grijă cu teatrul şi să merg după visul meu

 21.Să nu mă mai enervez din prostii

 22.Să nu pierd nopţi aiurea şi să mănânc cât mai sănătos

 23. Să vizionez filme şi seriale bune

24.Fă poze, zâmbeşte, iubeşte

 25. Niciodată nu te lăsa călcată în picioare!

 Care e dorinţa voastră cea mai arzătoare pentru 2011? Hai, fără ruşine, spune-mi!

SURSA POZEI: aici

Lies

Yes, each new day brings with it a new set of lies. The worst are the ones we tell ourselves right before we fall asleep. We whisper them in the dark, telling ourselves we're happy, or that he's happy. That we can change, or that he will change his mind. We persuade ourselves that we can live with our sins, or that we can live without him. Yes, each night before we fall asleep we lie to ourselves in a desperate, desperate hope that come morning -- it will all be true.

Da, fiecare zi aduce cu ea un nou set de minciuni. Cele mai rele sunt cele care ni le spunem nouă exact înainte de a adormi. Le şoptim în întuneric, spunându-ne nouă că suntem fericiţi, sau că el e fericit. Că ne putem schimba, sau că el se va răzgândi. Încercăm să convingem pe noi înşine că putem trăi cu păcatele noastre, sau că putem trăi fără ele. Da, Da, în fiecare noapte înainte să adormim ne minţim într-o disperată, disperată speranţă că odată cu dimineaţa va fi adevărat.

 Desperate housewives

Am pus citatul acesta(pe care l-am şi tradus, să vă fie mai uşor) pentru că mi-am dat seama că aşa e. Nu e nici un pic de minciună în citat (care, culmea, este despre minciună). Ne minţim cu neruşinare. Uneori doar pentru a adormi noaptea mai repede şi să nu ne mai zvârcolim în pat, alteori pentru că ne omoară stresul şi încercăm să îngânăm mantre optimiste. Alteori doar pentru că aşa ne-am obişnuit. Hai să ne oprim, credinţa oarbă dezamăgeşte mereu...

Şi oare merită să te pierzi pe tine din cauza minciunilor ..sau până la urmă, din cauza oricărui alt motiv? Să fim serioşi, viaţa asta e prea scurtă, iar eu acum ştiu prea bine că demnitatea şi mândria mea sunt mai presus de orice şi de asemeni ştiu că pentru fiecare 60 de secunde în care nu zâmbesc, am pierdut un minut din viaţă care nimeni nu mi-l dă înapoi...

18!

Azi am făcut 18 ani. Nu s-a dat niciun verdict, nu s-a schimbat nimic de ieri, sau de alaltăieri. Nu sunt mai matură sau mai deşteaptă, dar încerc să cresc frumos şi să mă auto disciplinez. Încerc să ofer ceea ce primesc de la oamenii de lângă mine. Mă lupt să ştiu când să fiu egoistă şi când să fiu darnică. Zâmbesc, visez, acum ca la 18 ani (pot să beau legal, da?! ). Mă bucur că sunt EU şi că am prietenii aproape, asta contează. Mă bucur că şi-au adus aminte să mă sune la 12 noaptea iar când am ajuns acasă am găsit facebook-ul plin de mesaje simpatice de la mulţi ani, de la oameni care nici nu credeam că o să-şi aducă aminte.

 Nu îmi găsesc cuvintele, probabil pentru că e 3 şi 20 dimineaţa, iar eu vin de la un alt majorat, unde deşi nu era cheful meu mi s-a urat la mulţi ani de către toată lumea şi mi s-au făcut dedicaţii. 

 Pe de altă parte... oameni care încă mi-s dragi, au şi uitat de mine... dar its not a drama. E printre puţinele dăţi când îmi pierd cuvintele şi mă uit la un post aproape gol, în care de fapt nu am zis nimic. E printre puţinele dăţi când aş vrea să plâng de fericire doar că m-am dezobişnuit de plâns în aşa fel încât nu mai ştiu cum se face...

 Şi până una alta..hai să-mi trăiesc! 

Cum a fost zilele astea..

 Zilele astea au fost liniştite, pline de zâmbete, ieşiri in club şi la suc, colindat, atmosferă de Sărbători. Am primit mesaje de la oameni de la care nu mă aşteptam să primesc, oameni pe care îi iubesc cu toate că am pierdut legătura.

 Sunt seri în care adorm gândindu-mă la chestii optimiste, cu televizorul deschis şi dorm ca un bebeluş. Sunt alte seri când mâ învârt în pat şi mă gândesc la prostii. It s all about the mood. Câteodată mă simt goală pe interior, dar asta compensează când sunt atât de plină de prietenele şi prietenii mei şi de iubirea pe care o primesc, încât aş putea încărca spiritual un sat întreg din India.

Mi-am propus ca până la finele acestui an să termin cele 3 cărţi pe care le-am început (Marin Preda- Viaţa ca o pradă, John Steinbeck-Of man and mice şi Elizabeth Gilbert- Mănâncă, roagă-te, iubeşte) ca apoi să pot citi o listă pe care mi-am propus-o pe anul 2011. Sunt plină de planuri pe care am de gând să le împlinesc cu brio.

 M-am schimbat atât de mult şi toate sunt atât de bune acum, încât mă uit în oglindă şi rânjesc veselă.

 Voi cum v-aţi petrecut zilele de Crăciun?

Merry Xmas

          Eu n-o să vă urez cum se face pe la noi adică sărbători fericite, împlinirea tuturor dorinţelor, bla bla.

 Eu vă urez să aveţi putere să le faceţi faţă atunci când se vor împlini. Vă urez linişte şi găsirea bucurii în lucrurile mici. Şi vă doresc puterea să puteţi schimba tot ce nu aţi putut până acum şi să luptaţi pentru ce vă aparţine şi de asemeni să treceţi peste dezamăgiri (chiar dacă vor fi, trebuiesc primite şi ele cu zâmbetul pe buze, pentru că e vorba de atitudine, problemele vin oricum)

 Nu în ultimul rând, să aveţi sănătate că de aici pleacă tot (inclusiv banii ăia, asta aşa că ni se tot urează să fim plini de bani). Dar să nu uităm că atunci când copacii se vor ofili, râurile vor seca, pădurile se vor usca, atunci nu vom putea mânca bani!

Acum e târziu şi mă simt cam ciudat (probabil pentru că am colindat 8-9 ore cu ai mei colegi, a fost foarte amuzant), dar evit să cred că anul trecut de Crăciun a fost special. Vreau să cred că fiecare an e special şi mai vreau să cred că nu-s aşa tâmpită să fiu nostalgică. Greşesc uneori, pentru că sunt om şi m-am săturat să fug după perfecţiune...

Vă mai doresc să fiţi mai buni şi să zâmbiţi permanent, lucruri pe care vi le doresc şi pentru cei dragi!

 Crăciun fericit, dragii mei!

Rezumat si contor

Un lucru care mi-ar prii zilele astea ar fi să-mi fac ordine în gânduri. Să ştiu ce trebuie să păstrez, ce trebuie să arunc. În camera mi-am făcut curat, în suflet încă nu. Va trebui touşi să arunc şi de pe acolo nişte lucruri care nu-şi mai găsesc locul printre altele noi. 

Va trebui să-mi demonstrez încă odată că auto-controlul e totuşi o calitate de-a mea. Şi nu doar asta. Ar trebui să o şi pun în aplicare ca să pot să nu mă mai las prinsă de fel şi fel de amintiri şi prostii care nu merită niciun colţ de suflet, iar până acum au primit prea mult suflet. 

M-am decis ca de acum înainte să nu mai ofer fără să primesc. Poate sună egoist, dar mă gândesc că egoismul asta va fi în favoarea mea. Vreau să fac o mie de schimbări la mine şi nu vreau să rămân goală şi incapabilă de orice sentiment din cauza datului aiurea. Când tot dai şi dai şi dai, ajungi să fii gol. Să nu mai ai nimic de oferit. Aşa că zic pas. 

 Nu ştiu să răspund la întrebarea "Eşti fericită?", pentru că mi-e frică să mă întreb dacă sunt. Oricum, se spune că în clipa în care începi să te întrebi dacă eşti fericit, nu vei mai fi. Eu nu vreau să mă întreb. Vreau doar să trăiesc clipa în virtutea ei, şi nu pentru amintire. Vreau să termin de citit cele 3 cărţi pe care mi-am propus că le voi termina până la finele anului 2010, pentru că lista de aproximativ 50 de cărţi pentru 2011 mă aşteaptă. Vreau să fiu un om mai organizat... 

 Să vă arat cam ce-mi propuneam eu la finele anului 2010 şi cam ce am realizat din lista aia...

 Primul obiectiv suna aşa- Primul pe lista ar fi relatia cu el.E o relatie care dupa 9 luni, inca nu ma plictiseste, inca nu e obisnuinta, rutina cum ar putea spune altii.E o relatie pe care vreau sa o pastrez vie, vreau sa nu existe nici macar certurile minore, si sa ne iubim la fel de mult, poate chiar mai mult.

Ce zic eu acum: Ete ne-am iubit o lae. Sau două, în funcţie de perioadă. A fost un rahat cu perje şi am ieşit ciopârţită dintr-o relaţie în care n-am primit mai nimic. Deci nu-mi pare rău

Al doilea zice aşa: Al doilea pe lista ar fi sa merg in continuare cu teatrul, sa pun tot sufletul si toate sentimentele acolo, in ceea ce fac si imi place.Vreau sa imi dezvolt personajele, sa le dau o noua fateta, mai incarcata, mai ampla, mai reala, mai cu suflet.Sa ma concentrez si sa fiu mereu acolo, cu energia 100%, sa dau tot din mine.Vreau sa incep pregatirea ptr IATC (facultatea de teatru.)

Ce zic eu acum: Asta da! Asta am făcut-o, cu toate că am avut momente în care îmi venea să urlu şi să zic STOP. Dar merge 

Al 3lea ar fi: Al treilea pe lista ar fi relatia cu oamenii dragi.Vreau sa fiu mai calda, mai iubitoare, sa imi arat mai des sentimentele, si sa evit sa ii ranesc sau sa ii jignesc.Sa mai las din orgoliu si alte lucruri prostesti, si sa invat sa las de la mine.

Ce zic eu acum: Da, am lăsat de la mine, da am iubit (şi până prin mai n-am fost iubită), da mi-am arătat sentimentele şi uneori am luat-o-n freză dar c est la vie. Am rănit şi am jignit, uneori n-am lăsat din orgoliu, dar a meritat.

Al 4lea zice aşa:Al patrulea pe lista ar fi relatia cu oamenii din jur, oameni pe care chiar daca'i placi sau nu, orice ai face, tot in jurul tau sunt.N'ai ce sa le faci.Unii trebuiesc ignorati, altii trebuiesc respectati, si cam atat.Nu prea vreau sa'mi bat eu capul cu chestii de genul.Ah, da.Note to self: sa fiu mai calma, si sa nu mai fiu rea gratuit.

 Ce zic eu acum: Da, şi în anul ăsta mi-am bătut capu cu fel şi fel de indivizi care nu merită doi bani. Promit că it wont happen again. Ia-uite totuşi cum făceam io pe buna samariteană. De apreciat!

 Al 5lea (iar făceam pe buna samariteană): Al cincilea pe lista ar fi sa nu ma mai enervez de fiecare data cand nu imi convine ceva, si sa analizez situatia cu sange rece.Am foarte repede tendinta sa ma enervez pe orice idiot care spune ceva deplasat, si in secunda 2 sa am impresia ca o sa il si pocnesc.

Ce zic eu: Actually chiar nu prea mă mai enervez, eu tai şi spintec din vorbe. Deci pot să zic că am împlinit-o?

Al saselea pe lista ar fi scoala.Orice ar fi, scoala trebuie sa fie pe un loc destul de ridicat, si sa incerc sa'mi pastrez notele cat de sus se poate.Note to self: Sa nu ma mai enervez pe orice idiot care are facultate, si are impresia ca e profesor.

Ce zic io acuş: Da, asta aşa a fost. Dovadă că acum, în a 12a, până la momentul actual, media pe primul semestru e 9,45. 

Al saptelea pe lista ar fi ca inainte sa implinesc 18 ani, cu 3 luni inainte, sa ma apuc frumos de scoala de soferi

Ce zic io acum: Nu prea s-a întâmplat asta, dar din fericire am ca scuza şcoala plus Cambridge-ul care mi-au mâncat zilele.

 Şi ultimele chestii: Al optelea pe lista ar fi sa am grija de mine.Sa ma las de fumat, la un moment dat, demachiatul in fiecare seara sa ramana regula si alte obiceiuri din seria "cosmeticale" sa ramana ritualuri.
Al noulea pe lista ar fi sa mai vad cel putin o tara straina in vara asta, si sa ma plimb cat pot de mult.
Al zecelea pe lista ar fi sa zambesc cat pot de des, sa dorm bine, sa nu mai mananc tampenii si sa fiu calma.
Al unsprezecelea pe lista ar fi sa privesc si sa stiu clar care sunt obiectivele MELE si sa fac TOT ce imi propun fara sa mai las pe "una din zilele astea"....

De fumat nu m-am lăsat, o ţară străina n-am mai văzut vara asta (însă am trăit cea mai tare vară posibilă), de zâmbit am zâmbit, tâmpenii am mâncat, de dormit am dormit, şi ştiu care mi-s obiectivele... 

Se poate spune că am dat-o în bară niţel cu obiectivele. Dar să vedem totuşi ce-am făcut şi io bun anu ăsta.

Ianuarie- superbă luna, trăiam, iubeam, eram fericită.

Februarie- în relaţia de atunci lucrurile începeau să se strice, deci nu pot să zic că era ok

Martie- n-am primit mărţişor de la cine trebuia

Aprilie- făcusem 1 an cu el, şi cât de curând s-a dus dracu

Mai- auto-control, auto-control, auto-control, mă despărţisem de el şi începusem să-mi testez limitele

Iunie- liniştea se aşternea încet, încetişor...

Iulie- Târgu Mureş, distracţie, soare, viaţă, dans

August-Festival teatru Alexandria, zâmbete, oameni noi, workshop-uri, lucruri realizate şi schimbate la propria persoană, auto-control

Septembrie- Seminar Sinaia- împotriva discriminării- oameni noi, săptămână nedormită, prietenii legate, bestial!!!

Octombrie-Începusem să mă pregătesc serios de tot pentru Cambridge, lucrurile mergeau incet dar sigur

Noiembrie- Un gest făcut pentru o persoană pe care încă o iubeam, neapreciat

Decembrie-Încă nu e gata..dar am dat Cambridge-ul cu brio, am iubit, am dansat, m-am distrat

Anului ăsta îi pot spune anul extremelor. Ca asta a fost. Ba am plâns, ba am râs... Voi reveni cu lista mea proprie de obiective pentru anul 2011, pe 31 decembrie...

 PS- A citit cineva postul ăsta kilometric??

"Si apoi ii multumesti lui Dumnezeu ca s-a intamplat asa"

Uneori mă gândesc că n-am ştiut să-ţi aduc fericirea necesară unui om pentru a iubi pe cineva (eeeeei, aici nu e vorba de tine, ci despre eventuala mea incapacitate de a face pe cineva fericit)

 Şi cât aş vrea uneori să mă mai mângâi un pic, pic, pic, pic, pic prin păr...

Iar pe partea cealaltă, Doamne Dumnezeule, cât mă bucur că l-ai scos din viaţa mea...

Intrebari scurte de tot

Am si io intrebari. 4, da scurte: 

  1. Cum ati dat de blogul meu?

  2. De ce-l cititi?

  3. Ce va place cel mai mult la el?

  4.Dati-mi un motiv pentru care n-ar trebui sa-l sterg.

 
 Sper si cred ca va veti rupe 1 minutel sa-mi raspundeti. Multumesc anticipat!

De ce sa te agiti?

De ce naiba sa fortezi lucrurile, sa le grabesti, sa le/te agiti cand poti astepta cumintica sa se intample? Pentru ca oricum se vor intampla... De ce sa te obosesti sa le dai un alt curs?

 Asa ca hai liniste, curgi prin venele mele...

 PS-scuzati lipsa diactricelor, dar tocmai mi-am reformatat laptopul si inca nu am toate setarile in regula.

Iarna asta se poarta romanele de dragoste, rosul si zambetele...

Sâmbătă mi-am ţinut majoratul (cu toate că ziua mea e pe 28 ). Am realizat că am prieteni pe care pot să-i sun la orice oră din zi şi din noapte şi ei mă vor ajuta. A fost o atmosferă demnă de invidiat şi plină de zâmbete...

 În altă ordine de idei, mă surprinde până şi pe mine cum am crescut şi ce mândră sunt de mine. Iar zilele astea sunt fericită, m-am detaşat definitiv de trecut şi de lucrurile care mă trăgeau înapoi. Nu aveam de gând să fac nimic de Revelion, dar până la urmă am zis "Hey, ce naiba? Eu aia party animal caredanseazăpetoateboxele stau acasă?", ca într-un final să decid că merg la distracţie. 

Nu am reuşit toate lucrurile pe care mi le-am propus la finalul lui 2009, dar am realizat multe altele pe care nici măcar nu mi le propusesem...

 Îmi place să ies seara afară, cu toate că e frig (căciula, fular, şosete groase, mănuşi), să mă plimb şi să trag în piept frigul înţepător... La pol opus îmi plac şi serile cu prietenii, Desperate Housewives, ceai cald şi linişte...

Pentru că am învăţat bine de tot, că pentru nimeni şi nimic nu trebuie şi NU MERITĂ să te sufoci în tine... Toate lucrurile se întâmplă cu un scop. 

Nu trebuie să-ţi umpli golurile cu lucruri artificiale doar ca să fie umplute. Lasă-le goale şi aşteapta să fie pline de cuvinte... Chiar dacă stomacul ţi se mai goleşte din când în când...

Sunt recunoscătoare pentru liniştea care o trăiesc, pentru prietenii pe care-i am, pentru părinţii care mă susţin şi pentru tot ce trăiesc...

Sper că şi voi sunteţi la fel de liniştiţi şi fericiţi.. ce faceţi de sărbători?

 PS- O să pun pozele de la majorat atunci când scriu postul de ziua mea...

Unde cauti tu...

Cred că suntem prea ocupaţi să-i dăm o definiţie fericirii ca să avem timp să o trăim.

:)

Ea e Alexandra. O persoană cu care nu aş fi zis că am atât de multe în comun(bat la pariu că aşa ar fi crezut şi ea), dar ni s-a demonstrat contrariul. Avem prea multe lucruri în comun, prea multe fraze zise deodată, urmate de lacrimi de la râs şi "baftă prietene."

 E stângace la fel ca mine(ştiţi deja că stângacii sunt deştepţi, nu?), şi scrie nişte poezii absolut fantastice. A intrat cu brio la mine în suflet şi-n categoria "cele mai bune prietene".

 Câteva din poeziile ei... (care apropo, sunt fabuloase)

 Preferata mea: Philadelphia Carol

 

vine o vreme când îţi aduci aminte că

brazii nu se nasc în pădure ci la spitale de oncologie

moş crăciun există şi chiar şi vitrinele

au dorinţe

ce o să ne facem atunci dragul meu/ ce o să facem când

o să ni se spună că toată viaţa am scris despre

foi goale/ că n-am descoperit nimic/ că tot ce-a fost

cu adevărat important încă nu s-a întâmplat

ştii

dacă tot veni vorba de chestii importante şi dacă tot e să

ne încălzim mâinile la o inimă de vioară

făcută praf

când o să vină vremurile astea/  n-o să ne mai rămână decât

străzile din philadeplphia/ cu câinii care păzesc poarta spre

ieşirea din viaţă/ trupurile o să ni se piardă în trăsuri pline cu

gratuităţi dogmatice/ o să iubim alături de aviatorii bolnavi mintal/

lumea o să-şi spargă singură bolta de sticlă când n-o să mai fie nimeni

pe aici/

pe noi o să ne prindă treaba asta la coadă pentru

câteva globuri de sticlă personalizate/ suferinţa e mai dulce

când donezi ultima tură de sânge de dragul vremurilor când

încă mai credeam

 Pe locul 2 intră Cântec de dimineaţă 

 Uite, s-a deschis magazinul
din colţul străzii
şi înseamnă că e ora şapte deja.
Nu mai am ceas de ceva vreme,
l-am aruncat odată cu toate celelalte
şi le-am dat drumul în afară,
pentru că mă săturasem
să-mi calculez viaţa.
Oricum, spune-mi c-am ţipat destul de tare
să m-auzi,
sau cel puţin să simţi că m-am trezit din visare,
că am deschis geamul şi că l-am trântit
şi pe el pe undeva,
cam tot pe-acolo pe unde am aruncat
şi telefonul şi creioanele şi pixurile
şi toate scrisorile
pe care nu le-am scris
şi pe care nu le-am trimis.

P.S. asta pentru că nu mai avem nevoie de niciun cuvânt.

Apoi încă una care mi-e dragă tare: Pronumele secolului XXI

 

Mi-a spus necontrolat,

grăbit şi melancolic

că toate pronumele personale

din cărţile de limba şi literatura

română,

vor fi de-acuma doar pe foaie.

Că niciun „noi” n-o să mai zboare

şi niciun „tu” sau „eu”

n-o să mai aibă picioare

s-alerge câmpurile bătute de soare,

să fâlfâie din aripi sub cerul cel moale.

Şi nicio „ea” n-o să mai fie decât

un pronume amărât

pe o foaie mâzgălită,

într-o carte ruptă şi murdară,

lângă un roman de dragoste

şi-atât.

Şi „el” n-o să mai aibă armuri şi

cai înaripaţi la purtător,

va fi de-acuma nici carne, nici oase,

nici cuvinte, nici săruturi,

ci numai vânt

prin ploaie. 

...Cabotinaj

Plouă cu bucăţi de asfalt

de când ne-am cunoscut..

Plouă din ce în ce mai mărunt

şi gropi se-adâncesc între noi

ca atriul pe cord.

Plouă pe stradă,

plouă în casă,

plouă în sufletul meu

şi pe masă,

plouă a gol.

Plouă şi-i frig şi e ceaţă,

gură de frasin

şi ochi de cabotin,

plouaţi-mă-n casă,

plouaţi-mă lin…

Ea e Alexandra Onofrei. O găsiţi şi pe deviantart: AICI

Mulţumesc că-mi eşti prietenă. 

Scrisoare catre mine/ coulda, woulda, shoulda

Dragă eu, (o formula mai de rahat nu ştiu dacă exista. Whatever, să continuăm )

 M-am uitat azi la tine, în oglindă şi îmi place de tine. Ochii ăia mari sunt tot acolo (da, ăsta e un atu, toţi sunt în limbă după ochii tăi), buzele la fel. Dar tu parcă te-ai schimbat. 

 Nu mai accepţi jumătăţi de măsură, spui (uneori cam brutal) tot ce-ţi trece prin cap, fără să te intereseze cât de tare ar putea durea adevărul. Şi asta pentru că odată te-a durut şi pe tine adevărul. Eşti diplomată atunci când trebuie (adică atunci când tre să obţii ceva. Şi partea bună e că obţii).  

 Eşti norocoasă că ai oamenii pe care-i ai lângă tine. Şi eşti şi mai norocoasă că ai reuşit să-i îndepărtezi pe cei cărora nu le pasă. Şi că oamenii de lângă tine te acceptă aşa cum eşti, chiar dacă uneori eşti nesuferită şi n-ai chef, chiar dacă uneori eşti dificilă. Iar tu poate nu-i apreciezi atât de mult pe cât ar merita. Schimbă asta, până nu pierzi.

 Nu contează că uneori te simţi singură şi URĂŞTI să-ţi umpli golul cu ...resturi şi vrei doar oamenii pe care-i iubeşti. Încearcă să ai răbdare să cunoşti oamenii... toţi merită o şansă şi de la toţi ai ceva bun de învăţat.

 Da, Cristina, tu nu ai răbdare!!! Nu aştepţi. Eu credeam că până la vârsta asta ai învăţat că lucrurile bune vin când nu te aştepţi. Nu le forţa!

Cu toate astea, cred că ai dat de suficiente ori cu capul de sus ca să realizezi că oamenii care vor să fie lângă tine vor veni la geam dacă-i goneşti de la uşă (la figurat, proasto!). Şi nu le mai căuta scuze. Un om care te iubeşte nu poate avea nicio scuză că n-a luptat. 

 Ai încredere în tine şi cască bine ochii, fraiero, când alegi oamenii de lângă tine. E bine să avem grija de ceea ce luăm cu noi în viaţă. Nu avem timp pentru minciuni, sentimente rănite, bocete şi lacrimi. Nu e timp...

 Nu obosi niciodată, rămâi aşa cum eşti, cu zâmbetul pe buze... Ochii mari nu arată frumos în lacrimi... Şi crede în oameni...

 Tot aia (dar schimbată niţel),

 Cristina.

Iar cauti pe google? Si eu care credeam ca te-ai saturat...

Şi pam pam. Căutări noi.

 Seria I- "Dar eu ce mă fac acum?" (Cred că aştia care-au căutat asta mi-au citit postul despre despărţiri şi au citit că nu suport expresia asta. No las că v-aranjez io.)

 Pe locul 1, intră cu brio: ce ma fac fara el  şi despărţire ce fac- no..păi io-ţi propun să te spânzuri...

Pe locul II intră l-am prins în pat cu prietena mea- şi vrei un sfat, sau doar ai anunţat google-ul să ştie şi el? Uite ce faci. De fapt ce trebuia să faci. Pe el îl luai la pumni şi ei îi aruncai toate hainele pe geam. Sounds pretty, ha?

 Pe locul III, o avem pe domnişoara cum ştiu dacă mă iubeşte?- Te uiţi la el, deşteapto.

 Pe locul IV, domnişorul- Caut prietenă da nu găsesc- Da Cipriane, te rog io iartă-mă că am scris un post naşpa despre tine.. chiar eşti o adevărată vedetă!

 Seria II- "Avem telefon şi mai bine n-am avea"

 Pe locul I- alo, am numărul tău-păi sună-ma, să-l am şi io p-al tău

 Pe locul II- ne-am despărţit, să-l sun? - Sigur o să-ţi zică google să-l suni, dar io zic să stai pe curu tău, că-i un fraier. Ihi.

 Pe locul III- alo, alo, te-am sunat să-ţi spun- Aia-i manea sau mi se pare mie?! Hai poate ai treabă...

  Seria III- "Sex şi alte relaţii"

 Pe locul I- am 12 ani, pot să fac sex? - Bineînţeles că poţi, doar nu eşti handicapată. 

 Pe locul II- m-am culcat cu el şi m-a părăsit- Ce să zic...tzapă.Casca ochii next time, dolly. 

 Seria IV- "N-au nicio treaba cu mine"

 Intj dezvoltare- Aşa o fi...

 Andreea Marin moartă?- Surprrizeeeee....

  Whats wrong with you, guys??? 

iiii...Biscuitiiii...

Când îţi cumperi un pachet din biscuiţii tăi preferaţi, iar pachetul are 20 de biscuiţi, iar tu îţi propui să mănânci doar 3, ghici câţi vei mânca?

 Aha...20...

Eu nu stiu d-astea, sau ce se promoveaza in tara asta

Primesc azi un comment de la o domnişorică tare revoltată, cu privire la un comment care-l dădusem pe un alt blog cu privire la:

 

şi la:

 

 Voi ce părere aveţi despre ăsta? Greşesc undeva când spun că toti retarzii sunt promovaţi în ţara asta? Sau greşesc când zic că prostia e pe prim plan? Sau şi vouă v-o fi milă că vai, aşa s-a născut el, nu are nicio vină. Bineînţeles, e ok să ne fie milă, când el spune că e bine să fii vedetă. Că doar îl opreşte lumea să dea autografe.

Da, aşa o fi. La fel de proşti sunt şi ăia care promovează asta. Nu zic nu. Dar dacă asta vinde, care-i problema? În ţara asta trăim toţi.

 Sigur, hai să ne fie milă şi îi promovăm în continuare. Într-adevăr e ok să nu ştii care-i pluralu la telecomandă sau să nu fii în stare să pronunţi TVM. Ştie cineva dintre voi că mai bine de 6% din populaţia ţării e analfabetă??? Dar până una alta hai să ne fie milă de ei...

Vă e milă măcar şi de ăia care nu au un acoperiş deasupra capului? Sau doar de ăia care nu ştiu să lege 3 cuvinte? Din ce cauză? Poate ignoranţă, ce ziceţi?


Astea-s valorile unora şi astea-s vedetele din ţara asta. Punct. Back off.

 Pam pam!

I m tough, ambitious, and I always know what I want. If that makes me a bitch, okay

Azi e una din zilele alea cu biscuiţi şi ceai de fructe. Azi nu am chef de porcării şi tâmpenii, de vorbe aruncate în vânt sau de amintiri.

 Azi e zi cu seriale şi puţină istorie (că deh, trebuie...)

Sunt fericită cu ce am. Sunt printre oamenii care au înţeles că sunetul plecării, al despărţirii poate fi mai tare decât orice zgomot de tobe, chitări sau viori. Dar tot categoria asta de oameni a înţeles şi că omul care vrea să rămână lângă tine, poţi să-i dai şi enşpe mii de şuturi în cur că tot nu pleacă.

 Şi oricum, simţurile omului nu sunt prea exacte. Spui că n-ai nimic şi-n următorul moment te prăbuşeşti. Iar eu sunt într-o perioadă în care sunt fericită. Bine, poate nu ăsta e cuvântul. Dar apreciez ce am, dau la o parte de ce nu am nevoie, fac doar lucruri care-mi plac, iar până şi pe cele care nu-mi plac le fac să-mi placă. Nu pun întrebări, nu caut răspunsuri. Ele vin singure.

Există un nucleu emoţional în fiecare amintire, Iar când acest nucleu este eradicat, amintirea intră într-un proces de degradare.

Nu mai las de la mine aşa cum o făceam înainte.Când tot dai de la tine, ajungi în finalul finalului să nu mai ai ce oferi. 

Şi ce dacă ai iubit? Ce contează dacă x sau y au plecat? Tu ai rămas, şi trebuie să te ţii pe drumul drept. Că dacă n-o faci tu... nimeni n-o face.

Pe lânga asta, deşi nu meriţi să fii menţionat aici, să ştii că nu am glumit nicio clipă în sms-ul în care ţi-am zis că nu aş mai putea iubi un om ca tine, deci as a result, am renunţat de mult la a te iubi sau a îmi păsa de tine. Fii realist.

 Aşa că ai grijă de propria ta persoană. Ţine lângă tine doar lucrurile care merită...eu asta fac... şi acum e linişte.. zilele astea e atât de linişte încât sunt fericită...

Doar că trebuie să am grijă. Că de multe ori liniştea nu aduce nimic...

Eu...

Tocmai am observat cât m-am schimbat în ultimul timp. Nu mai sunt nici pe departe atât de delăsătoare, nu pot să las lucrurile nefăcute, iar atunci când le fac, le fac perfect şi cu suflet.

 Sunt uneori egoistă. Şi nu mi-e frică să recunosc. Atunci când sunt, sunt pentru binele meu propriu, nu pentru că mi-ar face o plăcere deosebită să rănesc oamenii. Iar atunci când îi rănesc o fac pentru că aşa o să-mi fie mai bine. Dar asta nu înseamnă că rănesc intenţionat.

 Nu mai accept jumătăţi de măsură tot pentru binele propriu şi personal. Şi nu accept jumătăţile de măsură nu doar atunci când primesc, ci şi când dau. Sunt iubita dedicată complet, iubesc mult. Prietena loială.

Sunt persoana pe care nu o uiţi uşor. Am o predispoziţie la a rămâne fixată în minţile oamenilor.

Accept şi refuz ce vreau, când vreau, pe cine vreau. Nu accept ce nu o să-mi placă niciodată. Nu spun "Da" doar pentru a mulţumi oamenii (atunci când vine vorba de cei dragi pot face compromisuri). Nu spun "Nu " doar ca să rănesc pe cineva.

 Uneori sunt geloasă, dar îmi revin repede.

Recunosc de asemeni şi că mă bazez adeseori pe intuiţie. Renunţ cu uşurinţă la gândirea logico-matematică, doar pentru ca am învăţat că uneori logica nu îţi explică nimic. Ci sufletul.

 Eu sunt Cristina. Şi în ultimul timp nu mă mai recunosc. Îmi place ce sunt..

Revelatie

Azi am avut o revelaţie. 

Nu înţeleg fiinţele umane. Adică nu ne înţeleg pe noi. Adeseori ne complicăm vieţile în aşa hal încât ni se face scârbă şi groază. În loc să ne simplificăm vieţile noi preferăm să continuăm cu relaţii care nu merită, oameni care nu ne merită şi nu ne vor, oameni cu care nu ne înţelegem dar preferăm să credem că se vor schimba.

 Nu...oamenii nu se schimbă. Un bărbat sau un oarecare om care te tratează ca pe un rahat (pardon moi) aşa te va trata, pentru că asta eşti în ochii lui. Un rahat. Aşa că pleacă. Du-te tare şi nu rămâne lângă un om care te tratează ca pe un gunoi. Că nu meriţi!

 Eu am învăţat deja că nu merită să îţi complici viaţa, că trebuie să fie "foarte bine" şi nu doar "bine" şi nu merită să te complaci, să zaci în mizerie, să te mulţumeşti jumătăţi de măsură, cu resturi. 

Aşa că daţi-o dracu de dramă, că e prea scurtă viaţa asta să facem o dramă din ea. Te-a părăsit iubitu? Dă-l naibii, el a pierdut. Şi tot aşa...

 Am I right?

Nu exista titlu pentru asta

De ceva timp am scris doar tâmpenii şi nici măcar un post cel puţin la fel de bun ca cele pe care obişnuiam să le scriu înainte. De fapt cred că m-am ferit, ascuns sau cum vrei tu, ăla care citeşti să-i spui, de a îmi mai lăsa sentimentele libere aici.

Uneori e penibil când un om pe care l-ai cunoscut ca pe palma ta stângă se schimbă atât de mult încât nu-l mai recunoşti şi nu ştii cum dracu l-ai iubit tocmai pe el. Sau ce ai iubit în tot timpul ăsta? Ce era de fapt sau ce ai crezut că e?

 Nu-mi place să mă prefac. Şi dacă am chef să fiu nervoasă-aşa cum sunt zilele astea, vreau să fiu aşa. Şi dacă am chef să plâng dincineştieceprostie, sau că aşaîmivinemieacu, atunci vreau să o fac. Dacă vreau să trântesc eu uşa că am io chef acu să aud cum se loveşte de perete, atunci am s-o trântesc. 

 Nici nu vreau să par ceea ce nu sunt. Sau să încerc să par altfel. Vreau să fiu cunoscută pentru ceea ce sunt şi dacă sunt iubită, sa fiu pentru asta şi nu pentru altceva.

Mă lasă rece zilele astea. Mă lasă la fel de rece zilele astea şi cică sărbătorile care vin. În alţi ani aş fi fost cu zâmbetul până la urechi în perioada asta. Acum nu. Vorba cântecului: "azi nu!"

 Mint. Am fost cu zâmbetul până la urechi, da a ţinut puţin. Iar eu m-am întors la ale mele...

 Am nevoie de o pauză.

 Şi sper că voi sunteţi mai fericiţi.

Am terminat una, am inceput alta

Am terminat şi cu Cambridge-ul. Da, m-am descurcat de 10 ori mai bine decât credeam că o să o fac. Se pare că am probleme cu self esteem-ul. Destul de grave.

 În altă ordine de idei(fără nicio legătură cu examenul), cred că sunt cam naivă pentru vârsta mea.

Funny stuff

Iată o selecţie de întrebări care au fost puse în realitate de către unii avocaţi unor martori în timpul unor procese ce au avut loc în Statele Unite. În unele cazuri, este redat şi răspunsul dat de unii martori mai ascuţiţi la minte. Replicile au fost extrase dintr-o carte intitulată "Disorder the Court".

Avocat: Domnule doctor, inainte de a incepe autopsia ati verificat pulsul?

Martor: Nu.

A: Ati verificat tensiunea arteriala?

M: Nu.

A: Ati verificat daca respira?

M: Nu.

A: Atunci este posibil ca pacientul dumneavoastra sa fi fost in viata in momentul cand ati inceput autopsia?

M: Nu.

A: Cum puteti fi atat de sigur de asta, domnule doctor?

M: Deoarece creierul sau era intr-un borcan pe biroul meu.

A: Dar pacientul nu putea, totusi, sa fie in viata?

M: Acum daca stau sa ma gandesc, este posibil sa traiasca exact in momentul acesta indeplinind o functie de avocat pe cine stie unde...

====================================

Avocat: Ce a rezultat din mostra de tesut vaginal?

Martor: Urme de sperma.

A: Sperma masculina?

M: E singurul tip pe care-l cunosc.

====================================

Avocat: Ati intretinut relatii sexuale cu el la New York ?

Martor: Refuz sa raspund la aceasta intrebare.

A: Ati intretinut relatii sexuale cu el la Chicago ?

M: Refuz sa raspund la aceasta intrebare.

A: Ati intretinut relatii sexuale cu el la Miami ?

M: Nu.

====================================

Avocat: Pe ce data este aniversarea dumneavoastra?

Martor: 15 iulie.

A: Ce an?

M: In fiecare an.

====================================

Avocat: Aceasta boala va afecteaza memoria?

Martor: Da.

A: In ce mod va afecteaza memoria?

M: Am uitat.

A: Ati uitat... Puteti sa ne dati un exemplu de ceea ce ati uitat?

====================================

Avocat: Care a fost primul lucru pe care vi l-a spus sotul dumneavoastra?

Martor: A spus "Unde sunt, Cathy?".

A: Si de ce v-a enervat chestia asta?

M: Pentru ca pe mine ma cheama Susan.

====================================

Avocat: Si unde a avut loc accidentul?

Martor: Pe la kilometrul 499.

A: Si unde se gaseste kilometrul 499?

M: Probabil intre kilometrii 498 si 500.

====================================

Avocat: La ce distanta se aflau vehiculele in momentul coliziunii?

====================================

Avocat: Si ati ramas acolo pana in momentul in care ati plecat?

====================================

Avocat: Domnule doctor, cate autopsii ati efectuat pe cadavre?

Martor: Toate autopsiile mele le-am efectuat pe cadavre.

====================================

Avocat: Va mai amintiti la ce ora ati examinat cadavrul?

Martor: Autopsia a inceput la ora 20:30 .

A: Si domnul Dennington era mort la acea ora?

M: Nu, statea intins pe masa intrebandu-se de ce-i fac autopsie.

via Vlad

Unde cauti tu...

   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Emotii?

Mâine am cambridge-ul partea de speaking. Poimâine restu. Ok, I freaked out!!!

Decembrie drag,

Bine ai venit, Decembrie.

 Cu prima ta ninsoare, de care mă bucur la fel ca şi în fiecare an. Sunt mai veselă, mai fericită, chiar dacă afară e frig şi trebuie să-mi înfăşor fel şi fel de fulare colorate la gât şi să-mi pun mănuşile de catifea. Chiar dacă anul acesta m-am bucurat singură de prima ta ninsoare.

 La mine nu s-au pierdut tradiţiile, mă bucur la fel de mult de brad, de oameni, de ninsoare, de ziua mea. Doar că, iartă-mă, Decembrie, că anul ăsta nu sunt la fel de entuziastă ca anul trecut când eram fericită. Nu mă înţelege greşit, şi anul ăsta sunt fericită, doar că viaţa se schimbă, la fel cum m-am schimbat şi eu...

Uite,  mâine şi poimâine am examenul Cambridge şi sunt mai încrezătoare ca niciodată. Nu mi-e frică, pentru că ştiu că am muncit pentru asta (chiar dacă nu atât de mult pe cât aş putea eu de fapt) şi o să fie bine.

Şi mai ştiu şi că nu o să las pe nimeni să-mi strice frumuseţea  lunii ăsteia. Exact aşa cum o să fie ea.

Iar anul asta o să-mi propun idealuri mai măreţe decât mi-am propus la Revelionul trecut...pe care o să le şi îndeplinesc...

 Disney Anastasia-Once Upon A December
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Alo, cine esti?- Un baiat!!

Partea I- messenger

Add pe mess: id necunoscut, evident. Id gen: barosanu, dinamovistu, stelistu şi alte microbisme (aşa se zice??), sau dacă nu: bossul, gigică jmecheru, Ionică plăcintaru şi ma rog..ştiţi voi, d-alea de e cul.

Şi na, normal, cum omu ţi-a dat add şi mai e şi idiot şi nu zice nimic, intri tu spăşit şi umil şi întrebi "auzi prietene...dar tu cine pălăria mea eşti?". Iar el...că de obicei e un el (oare şi fetele fac treaba asta?) zice foarte calm şi pe un ton foaaarte firesc "cine să fiu fă? un băiat, nu vezi avataru???"

Şi te uiţi tu ca viţica la poartă nouă la avatarul omului şi zici "mă, poate-l cunosc şi m-am înfipt în el degeaba."...Da de unde. Vezi la avatar poze gen super mega jmecher (aveţi tipologiile pozelor de avatar AICI) şi te gândeşti "da de unde naiba să-l ştiu eu p-ăsta??"

Urmează partea în care-l intrebi (civilizat, bineînţeles, să nu se supere să-ţi trăznească şi vreo doi pălmi peste ochi) "Auzi, io nu te cunosc, de unde ai totuşi id-ul meu?" Armăsarul nostru o să te ia cu texte gen "eeee...nu pot să zic", ca tu fiind curioasă să insişti. Şi ai să o faci iar el o să-ţi zică "schimb de liste". Normal, rămâi iar ca tablourile lu Rembrandt şi zici în gând "Aoleo, în 2010 încă se mai fac schimburi de liste?"şi oftezi. Sau îţi zice că-l are de la unu Alex. Care Alex mă? Aaaaa, unu de te cunoaşte. Da, bine. Super!


Normal, văzând că o discuţie civilizată n-ai cum să ai cu ăla de ţi-a dat add zici şi tu "bine, hai lasă asta, dar totuşi , de ce mi-ai dat add?". Iar îţi răspunde foarte calm "Să vorbiiiim."Asta e punctul în care nu ştii dacă să râzi sau să plângi. Şi apăi na, îi zici: "Şi cam ce vrei să vorbim?". Şi vine el care te întreabă "Auzi...da ai prieten?". Maaaamă şi atunci te tăvăleşti de râs, că nu ştie cum arăţi da te întreabă dacă ai prieten sau dacă vrei să ieşi la un suc.



Şi atunci îi zici..."Auzi prietenaş...hai ignore mamică.Pupici"

Partea II-telefon 
 Cazul I
Eventual noaptea, când dormi. Sună telefonul. Număr privat. Somnoros. 

-Alo, cu cine vorbesc?
-Cu un băiat.
-Hai zi să mori tu, nu m-aş fi prins.
-Ce faci?
-E ora X, tu ce zici că fac?
-Am nr.tău de la un prieten.
-Aaaaaa da? Ce prieten?
-Eeeee, nu contează, ei bine hai, mai vorbim. Te puuup

Rămâi mut. Ce măăăăă?!



Cazul II


Tot nr privat, voce de muiere. Pitzipoancă.

-Alo, cu cine vorbesc?
-Auzi făăă, că dacă te prind te baaaat, că eu sunt mare tare jmecheră.
-Hai serioooos? Da? Şi cam de ce o să mă baţi tu?
-Eeeee, lasă că ştii tu.
-Dacă tot eşti aşa deşteaptă ştiai că dacă ştiam nu te mai întrebam
-Lasssăăă făăă că vezi tu.
-O să văd eu când suni de pe numărul tău şi te prezinţi. Abia atunci o să fii jmecheră. Pa pa.


Beeep beeep, tocmai ţi-am închis în nas.


The end.Pam Pam. 


OFFTOPIC- O nouă cunoştinţă de a mea, cu un blog fantastic, Raluxa,  a avut câteva probleme cu cei de la RDS, RCS. Ştiind şi eu pe propria experienţă cum sunt şi ce fel de servicii "excelente"au, aş dori să promovez articolul ei, ca să se facă cunoscută povestea. AICI aveţi articolul-un click vă rog. Haideţi să facem cunoscute tâmpeniile care se întâmpla în ţara asta.

Ce gandesti si ce scrii ca gandesti...

Citeam un articol în revista Zile şi Nopţi, scris de Mihail Valukovski şi am decis să-mi spun şi eu părerea. 

 În acel articol se vorbea despre Choi Yoon-Hee, o faimoasă scriitoare sud-coreeană care a scris mai bine de 20 de cărţi despre speranţă, fericire şi armonie interioară. A fost numită şi "propovăduitoarea fericirii"-datorita sfaturilor pe care ea le dădea oamenilor, să fie fericiţi şi în permanentă armonie atât cu ei cât şi cu cei din jur-. Mă rog, avea şi un Tv show de succes şi aşa mai departe.

La fel ca şi autorul acelui articol am folosit timpul trecut pentru că... femeia s-a sinucis cu tot cu soţul ei, spânzurându-se într-un hotel. 

 Şocant sau nu prea? Nu mă mai miră nimic, e exact despre ce vorbeam eu de falsitate şi de aparenţa de perfecţiune. Şi oamenii care par extraordinar de fericiţi (sau încearcă să pară ) pot fi foarte nefericiţi în esenţa lor. Şi oricum, femeia asta scria despre fericire. Una e să ştii ce e aia fericirea şi alta e să fii fericit. Una e să dai sfaturi altora şi alta e să-ţi poţi coordona viaţa TA. Să dai sfaturi altora e uşor. Şi poate fi uşor chiar şi să-i ajuţi pe ceilalţi. Chiar dacă cu o vorbă bună sau material sau whatever. Dar când vine vorba de tine nu mai e aşa uşor. Pentru că adesea nu vrem o alegere "bună" ci "alegerea CEA MAI bună"....

Şi până la urmă, zău...oare câţi dintre oamenii ăia de au scris despre fericire cărţi la rând, pe bandă rulantă, au făcut tv-showuri şi ne-au dat nouă sfaturi despre cum să fim fericiţi, chiar sunt fericiţi la rândul lor? A?

Mi-a zis cineva (n-are importanţă cine, se va recunoaşte în rândurile astea) aşa: "ce e fericirea, Cristina? poate nici tu nu ştii, dar adu-ţi aminte când ştiai că e cineva acolo, chiar şi când nu facea nimic pentru tine, d-apoi când făcea...nu pentru că avea timp de timp de tine, sau vă plimbaţi sau... fă o comparaţie....".

 O altă persoană dragă mi-a zis aşa: "Ca să fii fericit trebuie să fii curajos..."

Cred că e vorba doar despre percepţia fiecăruia despre fericire... Ia zi, tu ce crezi că înseamnă să fii fericit? Ce înseamnă pentru tine fericirea?

Ce mai caută lumea pe google...

Prima categorie se numeşte "Eu sau cât sunt eu de populară"

Şi în primul loc în top aveeeeem 

 Miss Sunshine blog- cu 120 căutări- Mulţuuu, sunteţi drăguţi

Miss Sunshine- 115 căutări- Iarăşi mulţumesc!

Cris buli blog-3 căutări- Mulţuuuu

Miss Sunshine blogspot- 10 căutări- Mamă, mă simt faimoasă, populară, hahahahahah 

Adresa de mail cris.buli-12 căutări- Adresa de mail e cris.buli, mamăăăă, ce realizareeeeeeee. Ce drăguuuuţ, da totuşi de ce dracu ai căutat asta de 12 ori?!

 Crisbuli- 6 căutări- Hai că deja am obosit să fiu populară...

A doua categorie se numeşte basme şi poveşti

ingerul si floarea de a. saint exupery- de fapt e micul prinţ, piesa a fost redenumită sub numele ăsta. Tzapăăă!!!

cum il cheama pe elful lui mos craciun- Nu ştiu, dar poate afli dacă pui semnul întrebării la sfârşit...

 poze cu trandafiri avtar- N-am tată, deviantart.com. Hahahah

 Poze cu femei goale- Dumnezeule, n-am nici d-alea...

cauza oamenilor urati - Păi în general oamenii sunt urâţi pentru căă... pentru că sunt. Hahahah.

  A treia categorie se numeşte SEEEEEX şi inimi frânte

 Vreau s-o f.t pe mama- Hai dă-o naibii, da ce naiba e aici?

 Vreau să-l părăsesc, cum fac?- Păi spui aşa "Iartă-mă dragule, nepotrivire de caracter..."

 Caut gagică da nu găsesc- O... eu nu ştiu d-astea...

Brad Pitt id mess- Haha, dacă l-aş avea crezi că ţi l-aş da? Sau dacă ar avea crezi că ar fi pe google?

 Şi cam atât...sunt...thrilled. Hihih.