Cred că una din cele mai mari greşeli ale mele a fost faptul că mereu, dar absolut mereu m-am gândit la binele altora, mai presus de mine. M-am stresat de fiecare dată când am făcut o promisiune, le-am respectat, m-am agitat. Eu pentru mine am fost undeva pe locul 3. Iar pentru asta am plătit de fiecare dată. Mi-am promis apoi mie să fiu pe primul loc, mai sus de oricine, nu a fost aşa. Mi-am construit zidul care ar fi trebuit să mă ţină neatinsă, a fost dărâmat, l-am construit iar, a fost dărâmat, apoi nici măcar n-a mai durut.
I used to have a theory about the holes in our hearts.I thought that they dissapear when our regrets do.
Well..my theory kinda’ sucks.
They hide.They move.They transform.But they don’t dissapear.No.They wait.
And then..suddenly, when you try to smile ,you figure out that meanwhile they have carved out another hole inside you.
So I have a new theory: Some people move on..and some,who cannot..end up riddled through like Swiss cheese.
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu