Sunrise

De azi încolo nu-mi mai fac planuri. Din planurile pe 2010 nu am îndeplinit nici măcar 50% ca să zic că sunt mulţumită. Uneori mă mai agăţ de trecut, de bilete de tren, de poze, de tot ce înseamnă trecut, lucruri care te fac să-ţi aduci aminte de ceva. Acum nu vreau să o mai fac. Acum nu îmi mai e frică...nici de prezent...nici de viitor. Acum las viaţa să mă surprindă de pe o zi pe alta. Fără planuri...


“Simt ca viitorul suna la usa, bate de cateva ori si mie mi-e frica sa ii deschid.”
Acum sunt în viitor. Uşa e larg deschisă. Iar mie..mie nu îmi mai e frică.

A plouat cu tunete şi fulgere...şi...soare. Am primit un mesaj de la cineva drag "îţi plac cum plouă?închide ochii şi ascultă". Şi m-am apropiat cu paşi timizi spre geamul larg deschis şi am închis ochii. Ce senzaţie. Soarele bătea printre norii negri...urmează curcubeul. Unul din momentele frumoase ale vieţii...