Sunt curajoasă. La fel cum cred că sunteţi şi voi. Poate ne pică cerul în cap. Poate trăim o dramă. Poate ne vine să urlăm. Poate suntem trişti, supăraţi, ne lovim de egoism, ură, invidie. De oameni cărora nu le pasă. De un sistem de rahat. De oameni care nu ne ascultă niciodată, de zgomote, de aer poluat, de mizerie, de ştiri urâte, de oameni atât de urâţi pe interior încât îţi vine să plângi. De bani. De lipsa banilor.

 Şi totuşi găsim puterea să zâmbim. Poate chiar să ajutăm pe cineva. Şi totuşi când ajung acasă în patul meu, la laptopul meu, la camera mea primitoare...găsesc puterea. Şi apoi zâmbesc. Şi mă uit fie la un episod din serial, fie la un film drăguţ, fie citesc ceva, scriu pe blog, beau un pahar de suc sau cappucino, fumez o ţigară. Caut o melodie. Mai am puterea să mă îndrăgostesc. Mai caut o melodie, un film, un video. Ies cu cineva drag. Vorbesc la telefon.

 Găsim puterea în lucrurile mărunte, care sunt acolo şi zbiară "SUNT AICI! ....trebuie doar să mă vezi...şi să zâmbeşti..."