Mă enervează... de fapt ce zic eu? Nu mă enervează, ci mă disperă oamenii care vor cu orice preţ să lase impresia că au o viaţă perfectă. Şi aşa cum era într-o piesă de teatru genială, zicea aşa "If somebody says he's living life to the full, I can bet you a hundred to one, he's some fake arsehole".
Nu, nu poţi trăi la maxim. Nu, nu poţi fi perfect şi mereu dichisit şi gata de orice. La fel cum nu poţi să fii mereu pregătit şi să zici "Da, ştiam eu". La fel cum nu poţi fi drăguţ cu toţi oameni şi să simţi asta (dacă eşti un dobitoc şi-i pupi pe toţi în fund ca să îţi atingi fel şi fel de scopuri- nu se pune!!). Nu poate să-ţi stea mereu părul în perfectă ordine, nu poţi să ai mereu chef să asculţi prostiile tuturor fără să răbufneşti, nu poţi fi pregătit pentru fiecare lucrare sau teză. Aşa cum poate azi n-am chef...
Şi degeaba arăţi perfect, dai impresia că te comporţi perfect şi ai bunele maniere la tine de fiecare dată, dacă pe interior eşti răvăşit...
Şi eu una, prefer să-mi stea într-o zi părul răvăşit că n-am avut timp să-i fac nimic, sau să ies nemachiată, sau să stau o zi întreagă în pijamale să mă uit la serial că aşa am chef... Prefer să mă duc nepregătită la o lucrare sau să zic du-te dracu dacă am chef şi mă enervează cineva. Nu e frumos, dar once in a while e sănătos...
Şi eu nu am o viaţă perfectă, dar o ador aşa...
A, şi nu uitaţi...suntem oameni, nu păpuşi de plastic... deci ne comportăm ca atare.. we can t be perfect!
7 comentarii:
si daca "we can't be perfect!" ... atunci de ce (inca mai) cauti "perfect love" (la om, oricare om, inclusiv la/in tine)?
@intj- nu caut iubirea perfecta. de fapt acum nu cred ca as cauta de vreun fel...dar ma rog, asta poate se vede la suprafata. de fapt si daca as cauta, caut iubirea care sa nu doara. si daca nu perfecta, macar reala;)
comprende?
sa te duci la o lucrare/examen ne pregatit nu e bine:));)
@anonim-pai nu am zis ca e bine, am zis doar ca se intampla si nu-i o drama. si nu dramatizam...
faptul ca nu cauti acum e irelevant in contextul celor scrise de mine anterior ... imho. adica daca te-ai oprit pe loc, atunci cand te decizi sa mergi mai departe pleci de acolo de unde te-ai oprit, sau?
pai (daca nu e perfecta ci reala) ... nu doare intotdeauna? de ex. bunicii deobicei mor inaintea nepotilor ... ergo chiar si acel fel de iubire doare candva.
@intj-mereu doare. dar toti o cautam, vrand nevrand...si totusi nu vreau sa fiu perfecta, ci doar...normala, adica imperfecta:) nici nu stiu cum sa ma exprim. anyway, you got a good point:)
Ciudat, vroiam să scriu şi eu un post despre perfecţiune, dar nu despre cum falsează alţii perfecţiunea, ci pentru că sunt perfecţionistă, fixistă şi mă omoară asta, mereu sfârşesc dezamagită. Dar, eu consider că viaţă poate fi considerată perfectă, dacă noi vrem să o considerăm aşa, chiar dacă ea e perfect de.. imperfectă. Poate fi perfect pentru noi şi e de ajuns. Perfecţiunea e un termen relativ, fiecare îşi modelează termenul de perfecţiune după bunul plac, principii etc.
Trimiteți un comentariu