Şi acum vin eu (care apropo-sunt total contra acestor cărţi).
"Cercetătorii susţin că afirmaţia de tipul eu sunt bine nu ajută, determinând mai degrabă refulări, decât creşterea respectului de sine "sursa.
Înainte să mă apuc de postul acesta, am studiat puţin fenomenul pe all mighty google şi am descoperit (deloc şocant), că românii sunt foarteee receptivi la cursurile şi cărţile motivaţionale.
"Cum stă situaţia însă în România. Populaţia este foarte receptivă la acest gen de cursuri de dezvoltare personală sau de tehnici motivaţionale, iar numărul celor care se înscriu la astfel de cursuri creşte semnificativ. „În ultimii zece ani, în România s-a dezvoltat un interes nesperat de mare pentru psihoterapie, în ceea ce priveşte autocunoaşterea”, afirmă psihologul Virgiliu Rîcu, membru al Asociaţiei Române de Psihoterapie Psihanalitică. Şi la capitolul lectură, românii par a fi preocupaţi de subiect şi asta se observă în cifra de vânzări înregistrate de edituri"
Scriam odată tot despre cărţile astea despre cum să fii fericit AICI. Iar părerea de atunci nu s-a modificat în niciun fel.
Şi acum vin eu şi vă întreb? Chiar avem nevoie de cărţile astea? Nu ştim să mai fim fericiţi din tot ce trăim şi ne cumpărăm cărţi scrise de oameni pe care oricum nu-i cunoaştem şi ne încredinţăm aşa, pur şi simplu viaţa în mâinile lor?
„Este firesc să fie mai uşor să spui «eu sunt bine» şi să crezi afirmaţiile de acceptare de sine dacă lucrurile din viaţa reală confirmă această realitate. Dacă, însă, relaţiile cu părinţii sunt tensionate, persoana are puţini prieteni, nu are un loc de muncă sau nu se simte confortabil cu aspectul fizic, aceste afirmaţii nu ajută, determinând mai degrabă refulări, decât creşterea respectului de sine”, afirmă psihologul Simon Delsthorpe, purtător de cuvânt la Societatea Britanică de Psihologie. " sursa.
Aşa că aici ajungem la părerea mea: dacă nu ai auto-control poţi avea biblioteca plină de cărţi asemănătoare.Şi dacă ai auto-control, nu ai nevoie de cărţile alea. Să fiu iertată, dar eu nu aş cumpăra aşa ceva nici dac-aş ajunge cea mai depresivă din punct de vedere fizic şi emoţional de pe faţa Pământului.
Iar pe final.. ei, cei care scriu astea, sunt fericiţi? Sau e doar o mască arătată societăţii în ideea de a vinde?
4 comentarii:
goana asta dupa retete ... e un alt semn ca specia umana a luat-o la vale (aka a trecut deja de punctul culminant al evolutiei ei).
oamenii se mandresc cu unicitatea lor ... uitand ca de fapt e doar un simulacru, la baza nefiind o analiza profunda (cati au curajul sa-si infrunte demonii?) ... simulacru care e rezultatul direct al retetelor de tot felul asimilate.
pai,adevarul e ca nu stim sa fim fericiti. si sa facem tot ce ai zis tu. cartile sunt bune crede-ma, dar depinde prin prisma cui trec. ca daca citeste omul de rand nu intelege decat suprafata si mai rau iese asa decat sa nu fi citit deloc. trebuie sa ai o spiritualitate speciala si o deschidere enorma catre lucrurile astea. dar nu sa pui unuia care inca gandeste ca in generatia trecuta asa ceva in brate. ca nu mai vorbeste cu tine. eu am facut si cursuri de genul, seminarii,am citit si carti; pe mine m-au schimbat si m-au maturizat frumos, m-am autoeducat,consider. si consider ca nu sunt ca toata lumea datorita lor insa da,sunt putini ca mine pt ca putini aleg sa fie asa. eu iti recomand Louise Hay. pt mine chiar a facut diferenta...si daca acum ti se par useless inseamna ca asa trebuie sa se intample acum,poate pe viitor vei avea nevoie de ele si vei avea alta parere. inca o data...depinde cum intelegi si care e baza emotionala,psihologica si da,de intelgienta a fiecaruia
@intj- cred ca multi dintre noi ne infruntam demonii, chiar daca nu e o "lupta"vadita. dar in interior, toti o facem
@danube daughter- eu cred ca te poti auto-cunoaste si altfel... dar respect si parerea ta, bineinteles, poate ai si tu dreptate, eu deocamdata asa gandesc, who knows later?
Trimiteți un comentariu