Când?Eu zic că atunci când faci atâtea compromisuri încât nu mai știi să zici ”Nu!”, chiar dacă îți face rău.
Când te pierzi pe tine în favoarea altcuiva. Iar în cazul ăsta un singur compromis e suficient și a început lanțul slăbiciunilor.Asta a fost love-related.
But when it comes to work? Când știi că ești bun la ceea ce faci dar nu ești apreciat la valoarea reală(atât financiar cât și moral) ce faci? Renunți la job și cauți ceva mai bun sau mai faci un compromis sperând că vei fi în cele din urmă avansat pe locul pe care-l meriți? Asta a fost work-related.
Dar atunci când cineva încearcă să te submineze într-un fel sau altul??? Accepți și faci compromisul în favoarea acestuia? Sau te impui?
Ce e compromisul de fapt? Dex-ul zice așa: COMPROMÍS1, compromisuri, s. n. Înțelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înțelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis.
Deci ne-am lămurit că nu e un sacrificiu. Eu m-am lămurit că multe lucruri merită compromisuri și sacrificii doar dacă nu-ți vei pierde identitatea. Doar dacă nu-ți pierzi demnitatea și calitatea de a fi om. Când oferi prea mult ajungi la sfârșit să nu mai ai ce da. Compromisurile sunt bune, te pot ajuta să ajungi chiar dacă nu la ceea ce ai vrut, dar măcar la ceva bun. Dar un om, sau un lucru ce necesita permanent compromisuri, va atrage după sine regrete.
Asta unu la mână. Doi la mână observ oamenii care fac compromisuri și sacrificii (cred ei!!!)doar în ideea de a fi apreciați sau și mai rău (!!)compătimiți. Eu am un singur lucru de zis despre asta: dacă cari o cruce de două ori cât tine și faci pe martirul, ghici ce? Nu, nu-ți va ridica nimeni o statuie. Ci doar vei fi un om care cară cruci mai mari decât cele pe care trebuie să le care.
Da sau ba? Compromis sau nu? Dacă da, când?!
6 comentarii:
Nu cred ca putem renunta complet la compromis. Fie ca ne place sau nu.
De exemplu la servici mereu apar situatii de acest gen. Trebuie sa mai lucrezi in weekend, dupa program, sa faci lucruri care poate nu tin de fisa postului, sa mai ajuti un coleg desi poate n-ai timp/chef...Asta e...
pai ... ai spus-o chiar tu: daca nu-ti pierzi identitatea, comprimisurile nu-s big deal ... ci un fel de tantar din care nu merita sa faci armasar.
Nu puteai si tu sa scrii postul asta acu vreo 2 ani?? :-) Poate asa ma trezeam si eu mai repede la realitate!!!
-Compromisurile la munca, mi se par cea mai tampita alegere. Spun din proprie experienta. Atunci cand nu mai esti apreciat, este indicat sa pleci si sa cauti ceva mai bun. Nu merita sa te stresezi, sa nu dormi nopti, ca sa ce???
-Cand cineva te submineaza, e frumos sa-i raspunzi cu aceeasi moneda, dar la modul elegant. Sa-l faci prost in fata, dar nu cu cuvintele astea.
- „Cand oferi prea mult, ajungi la sfarsit sa nu mai ai ce da”, perfect de acord. Testat pe propria piele.
@miha-așa e!dar până la un punct..
@intj-așa e, dar când trăiești ca fraieru din ele, e trist:)eu asta încercam să sugerez
@ella-merci pt apreciere!hm, acum 2 ani?eram o mucoasă de 16 ani, acum sunt una de 18:))) aveam alte tâmpenii în cap. asta o să zic și la 20, despre 18:))
Trimiteți un comentariu