Unii oameni uită cât le-ai oferit, cât ai putut să le dai fără măcar să-ți ceară. Uită zilele, nopțile, dorințele puse pe gene, iubirea dintre voi (nu neapărat a unei relații amoroase). Apoi pleacă. Și să fim serioși. La 12 ani poate e o dramă. La 14 ani drama e și mai intensă de aproape ți-ai tăia venele (sau măcar înțepa) cu compasul. La 16 nu mai știu cum a fost. La 18 ani nu e o dramă. Și cred că nici mai încolo, că deh, înțelegi și tu că noh, omu e om, vin, pleacă, prea puțin sunt cei care aleg să și rămână. Și-apoi fac și eu ca un copil de 5 ani acuș: ”Da dac-ar rămâne nu ne-am plictisi de ei?:D” Ăștia suntem noi, schimbarea ajută, face bine, dacă totul ar fi fost la fel și nu un continuu sus-jos-sus-jos ca un montaigne rousse defect, am fi înnebunit. Pentru asta bag mâna-n foc.
Și apoi, știm bine, la orice vârstă, fie că ai 12, 14, 18, 25, 50, 60, avem tendința de a dramatiza, de a pune ”un biet debutant pe-un cal mai mare decât merită”. E păcat să lași trecutul să se hrănească din tine. Zic și eu.... Și totuși o facem. Suntem plini de expresii de gen ”Hai că nu merită”, ”Treci peste”, ”De mâine”.Păcat că nu dăm un leu pe ele. Păcat. Și uite-așa trece viața.
8 comentarii:
ramane cine vrea sa ramana ... si sincer, nici nu-mi doresc sa ramana cine nu vrea sa ramana.
Hmm..Eu am prieteni care mi-au fost alaturi toata viata si sincer nu mi-as dori niciodata sa plece pe undeva..si cred ca nici ei nu vor sa plece..
Deobicei oamenii care nu merita sa ii avem pe langa noi vin si pleaca..si atunci e mai bine asa..
Ehh, sunt multe carora nu ar trebui sa le acordam atat de multa atentie, sa punem la suflet si sa ne macinam creierii. Cateodata ne dam seama si spunem oftand: uite cum trece viata...
Dar asa suntem construiti genetic. :)
zici ca avem in sange sa ramane plafonati in trecut si sa traim din amintiri, in loc sa ne trai pur si simplu prezentul.
@intj-bineinteles...desi..le ducem lipsa celor care nu vor:)
@iulia c-asa este, e mai bine asa cu mult:) iubire cu de-a sila nu exista
@lillee-pai prost suntem construiti.suntem construiti sa suferim ca niste caini dupa unu sau altu care nu merita un leu:)
@alexandra-pai cred ca asta e problema, ne ancoram de trecut si nu ne uitam la prezent
Trimiteți un comentariu