Iar cauți pe google?-Is back!

Știu, știu, unora dintre voi v-a lipsit tare mult rubricuța asta, numai că lately deși am tot văzut căutări care m-au amuzat înfiorător am avut alte lucruri despre care am preferat să vorbesc:) But no worries, Im back!

Să vedem ce avem de data asta:

Categoria 1. Miss Sunshine și variațiuni

Pe variațiile Miss S, Miss Sunshine, Miss S&The City, cris-buli, cris buli, Jurnal de rază de soare au fost per total 240 de căutari în ultima săptămână. Fără ironie la categoria asta, doar mulțumiri sincere!:)

Categoria 2. Boli.

Vărsat de vânt cu 10 căutări- Ai vărsat de vânt?Ei lasă, nu are nimic, îți trece ție. Eu zic să te tunzi chel/eală, poate poate abia așa o să ai motiv să scrii pe google m-am tuns chel, acum ce fac?Nu te supăra, dar de câte luni ai boala asta?Dacă ai căutat de 12 ori pe google...

Poze vărsat de vânt cu 4 căutări- Oi oi oi, avem pe aici sadici, amatori de bubițe?

Copii vărsat vânt poze cu 8 căutări-Dar de ce ești draghe așa monosilabic?Las-o ușurel cu vărsatu de vânt, că atragi pieze rele. Ihi.

Categoria 3. Eu nu înțeleg, eu nu știu, ce mă fac acum?

M-am despărțit de el, mor fără el- Ei na. Lasă că nu mori. Îți zic eu ce să faci. Du-te tunde-te cheală și abia atunci o să ai motive de plâns!Na!

Eu nu înțeleg bărbații cu 28!!! de căutări- Haide măi, știam eu că barbații ăștia e de neînțeles, dar 28 de femei/fetițe/muieri în toată hirea/babe nu înțelegeți?Of of, nici ei pe noi. 

Nu înțeleg ce replică bună de despărțire aș putea să-i dau!- EEEE...Îți zic io, watch&learn: Să nu uiți totuși că ai fost iubirea vieții mele...E...ce zici???

Categoria 4. Curvăsăreli, curvăsăreli...

Freză avea, geacă de piele avea, amu hai ăn centru- No... amu ce să zic, dacă avea atâtea... hai în centru!
Cum impresionezi o fată de 11 ani?- Îi cumperi o Barbie...??? Sau un d-ăla ca-n filmulețele alea cu roboței să zică... Șezi Dildo, șeezi!
Ce panarame-s femeile- Da măh, ale dreaq...
Pe ce principiu merg femeile în viață- Ori ca mine, ori deloc:))
Întrebări miss- Dacă mergi cu ele gata învățate și capitala Cehiei la tine e Budapesta iar Europa e doar o țară ești doar o pizdă bună și atât. Hahahaha!
De mâine jur că nu-l mai caut- Hahaha, ce glume mișto ai în program, și ce făceai gagică?Verificai dacă google-ul e ok cu asta?
Am supt p... casă trek klasa- No amu lasă...mai stai o tură, că gramatică tot nu știi!!
L-am prins cu alta, ce îi zic?- Papapapapapapapapapapapapapa!
Cât contează ptr arabi femeile?-hmmhmhm...deloc?


Și ce am de zis după astea?Aleleleieieiei și of of of...

Toți pentru unu.. și unu pentru.. el?

Titlul e oarecum ironic (as u might got used ). Dar nu despre asta discutăm acum, despre obiceiurile mele. Am dat și eu de site-ul www.tpu.ro. Mulți dintre voi îl stiți, alții auziți acum de el... Dacă nu știți, atunci vă explic eu. E un site unde... oamenii, să zicem, pun întrebări iar cititorii site-ului răspund.

Și acum, hai să ne amuzăm, c-o viață avem:) Așa că... tpu întreaba, Miss S răspunde

Eu zic că poți folosi o furculiță... live. Și nu cred că mai ai nevoie de un program apoi. 

Da...acid sulfuric...o să fii ca nouă!Un pic carbonizată, dar... ca nouă.

Un sac! 

De care ești?D-ăla prost.

De ce dorești să-i convingi să cumpere un animal de companie când ei au deja unul???A, stai, am fost prea subtilă. Despre tine vorbeam.

Să-i spui hai noroc și la mai mare?Nu știu, zic și eu.

Gata cu întrebările pentru ziua de azi, că mă emoționez repede. Pentru altă rundă de întrebări ne vedem săptămâna viitoare. Hahahahhaahahah!

Frumoasele străine vs. Oscar și tanti Roz

Frumoasele străine-Mircea Cărtărescu

Primul volum pe care l-am citit de Cărtărescu a fost De ce iubim femeile, o carte care mi-a lăsat un gust surprinzător de plăcut, deci am pus mâna în continuare pe Levantul, apoi pe Travesti, apoi pe REM și am ajuns în cele din urmă la Frumoasele străine.


O carte despre care scrie de la prima pagină Interzis celor fără simțul umorului, autorul apoi corectându-și aserțiunea spunând că retrage vorbele, pentru că tocmai așa i-ar atrage fix pe cei în cauză. "Dragă cititoare, iubit cititor. As fi vrut să scriu pe prima pagină a acestui volum ceva de felul „Interzis celor fără simţul umorului, dar mi-am luat repede seama. Asemenea subtile aluzii mai mult îi întărâtă pe cei vizaţi. Doar acum vreo doi ani o prietenă a pus în deschiderea cărţii ei avertizarea „Interzis proştilor de orice fel, si urmarea a fost că tocmai câţiva dintre cei în cauză s-au grăbit să-i sară primii gardul si H-i calce-n picioare straturile de flori. Cum cei fără simţul morului sunt cam tot aceiaşi, prefer să mă abţin să-i gândăresc de pomană. Nu interzic deci nimănui nimic, dar îi rog, totuşi, pe compatrioţii mei solemni din fire să-si losească timpul liber într-un mod mai adecvat. Cele trei povestiri care urmează pleacă de la situaţii persoane reale. Totuşi, ele Sunt operă de ficţiune în mult ai mare măsură decât par. Pe cel care m-ar acuza că m cam înflorit faptele n-o să-l trimit „să-si vadă de câlţii sai ci o să recunosc, cu un mic zâmbet vinovat pe buze, că aşa e. Le-am încondeiat puţin, pe ici, pe colo, le-am tras puţin către comic, burlesc, uneori chiar grotesc, fără să vreau să fac rău nimănui. M-am distrat puţin pe socoteala câtorva ce se vor recunoaşte aici — că doar cei mai mulţi figurează cu numele lor adevărat... — dar şi pe
..."

O carte bună, pe care nu vrei să o lași din mână până ce nu ai terminat-o. Cartea conține 3 povestiri. 


Antrax, pe numele ei, prima povestire, autorul primeşte un plic în care crede că este antrax, dar se dovedeşte că de fapt era produsul intim al expeditorului un excentric artist danez. Aventurile plicului îl conduc pe autor şi soţie la poliţie, unde are de a face înfățișarea instituției și...competențele largi ale... celor în servicii.


A doua povestire, pe numele ei frumoasele străine, e traducerea inițiativei culturale les belles etrangeres, inițiativă (evident) franțuzească este o istorioară amuzantă despre... ce înseamnă practic să fii autor român. NU vreau să dezvălui mai multe detalii


A treia povestire (și cea mai comică-din punctul meu de vedere-) se numește Bacoviană. Prefer să nu dezvălui nimic nici aici, amuzamentul va fi mult mai mare dacă o citiți voi!


Nu v-am convins încă?Vă las atunci un citat care mi-a plăcut tare mult!


"Arta e un război în care eşti singur împotriva tuturor.


O recomand cu căldură, Cărtărescu rules!


Dacă v-am convins, cartea o găsiți la un preț minuscul și redus AICI


Oscar și tanti Roz-Eric-Emmanuel Schmitt


Descrierea oficială a cărții este asta: "Oscar si Tanti Roz recreeaza universul infantil: copilui e figura centrala, iar copiii lui Schmitt nu sunt nici lipsiti de vlaga, nici corecti politic. Atat Momo (care sterpeleste din pravalia bacanului arab), cat si Oscar (micul pacient fascinat de Tanti Roz) isi folosesc aparenta marginalitate intr-un singur scop: sa intareasca ideea ca, aici pe pamant, fiecare e raspunzator pentru crearea propriului eu." (Lire)
"O poveste frumoasa pana la lacrimi. Un miracol ascuns intre doua coperte." (Stern)


Într-adevăr, o poveste superbă, scurtă și ușor de lecturat.O poveste despre credință și ce înseamnă iubirea... la orice nivel ar fi ea. Niște scrisori haotice către... chiar Dumnezeu.


 O recomand cu mare căldură.


Nu v-am convins încă?Vă las atunci câteva citate care mi-au plăcut tare mult!


"Nimeni nu poate trăi fără suferinţă, Oscar. Nici Dumnezeu şi nici tu. Nici părinţii tăi şi nici eu."




"Şi asta pentru că există două feluri de suferinţă – cea fizică şi cea morală. Suferinţa fizică o înduri. Pe cea morală ţi-o alegi."


"Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?"


"Numai că vezi tu, Oscar, majoritatea oamenilor sunt complet lipsiţi de curiozitate. Ei se agaţă cu înverşunare de ceea ce au ca păduchele de urechea chelului"


"În sinea lui îşi spune întruna: mă doare, dar asta nu înseamnă că o să fie rău.Vezi, în asta constă de fapt beneficiul Credinţei"


"cu cât încasezi mai mulţi pumni, cu-atât poţi încasa mai mulţi. Totul e să-ţi păstrezi nădejdea."


"După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti."


Viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi."


”-Uităm că viaţa noastră este fragilă, gingaşă, efemeră. Ne comportăm cu toţii de parcă-am fi nemuritori.”


"oamenii mari fac ce stiu ei mai bine: sa fuga"


Cel mai tare m-a impresionat scrisoarea ghiciți a cui..Da,  Tanti Roz: 

Sunt plină de iubire, Doamne, parcă mă arde pe dinăuntru, mi-a dăruit atâta, încât să-mi ajungă pentru toţi anii de-acum încolo.

                  Pe curând,

                  Tanti Roz

P.S. În decursul ultimelor trei zile pe care le-a mai trăit, Oscar pusese la căpătâiul patului o pancartă. Cred că te-ar interesa să ştii ce scria pe ea: «Numai Dumnezeu are voie să mă trezească.»

Bineînțeles, e doar o parte din scrisoare, puneți mâna la lectură! 

Dacă vreți să o aveți în bibliotecă, o găsiți de cumpărat AICI . Dacă vreți însă doar să o citiți, o găsiți AICI online în varianta pdf. 


Îi mulțumesc sincer lui Grapefruits, la care am dat de carte!Săru-mâna!


Miss S, urban princess

Mai mult ca ea și mai puțin ca mine....

După cum se vede, am header nou (mulțumesc Cătă!) de care sunt foarte încântată. Atât de încântată că aș scrie și de două ori pe zi dacă aș avea timp.

Ea e Cristina. Am cunoscut-o de atât de mult timp.

A forțat de atâtea ori un destin care NU e al ei și și-am făcut (aproape) vraiște viața. Deși niciodată nu e totul pierdut. One way e mereu two ways actually. Sare de la o extremă la alta fără vreo măsură de siguranță/. Și de fiecare dată a aterizat în picioare. Uneori își mai rupe sufletul, dar îl lipește cu picăturaaa când lipeșteee, nimic nimic nu dezlipeșteeee.

Alege mereu al doilea drum, e ăla care te scoate din anonimat, ăla care te face să visezi, să țipi, să dansezi în timp ce dai cu mopul.

Nu o interesează decât puțin spre deloc părerile celor din jur și face mereu ce crede că e mai bine pentru ea.

Alege oameni care să rămână iar cei care dau cel mai mic semn că nu au de gând, zboară. Are puțini prieteni, dar pe ăia dacă îi sună în toiul nopții că și-a rupt unghia și o doare ficatul vin alergând.

Iese în evidență deși nu poartă mereu culori tari. Iese în evidență prin râsul colorat și prin felul de a fi.

Nu se culcă niciodată tristă și se trezește zâmbind. Are puterea să facă orice își pune în cap.

Vorbește mult dar mereu face oamenii să zâmbească. Ajută, cântă, desenează, joacă teatru (pe scenă și în viața reală când e nevoie).

E un copil, dar seara când își pune mănușile de dantelîă neagră și pantofii cu toc nu o mai recunoști și te întrebi cine e ea 


Nu forțează niciodată oamenii, mai degrabă preferă să se îndepărteze urgent de unde nu e dorită. Pe același principiu, îi e rușine mereu să spună nu.

Citește mult, enorm și preferă o carte bună sau 2 ture de alergat în loc de filme proaste la tv.

Doar că eu nu mai sunt ea. Aș vrea să fiu acum mai mult ca ea și mai puțin ca mine...

Concluzia? Nu trebuie să mă mai pierd vreodată!

Miss S, urban princess 

2 produse dragi

Părul tău urlă după ajutor? Îl întinzi cu placa, sau pur și simplu e uscat și fără volum și strălucire?Asta am simțeam și eu când am auzit de TIGI BED HEAD URBAN ANTIDOTES pe un blog. O să spuneți da, alt produs de rahat care nu face nimic. Asta am crezut și eu, însă fiind vorba de părul meu am zis că și dacă arunc 70 de lei în van măcar știu că am încercat. 


Azi l-am folosit prima oară. 
AVANTAJE

• De îndată ce l-am aplicat pe păr (ud fiind) am simțit că e extrem de moale
• În momentul în care l-am uscat era neașteptat de moale
• Când l-am îndreptat, nu avea aspect de măturică ci părea mătasos și evident, curat
• Miroase ceva vată pe băț, amestecat cu zmeurică și etc. Oricum..delicios
• Cantitatea: are 200 de ml.
• Ambalajul e unul foarte mișto și cu indicații amuzante. Chiar specifică că dacă nu ai simțul umorului să nu le folosești produsele:P

DEZAVANTAJE

• Aici aș trece oarecum prețul. 70 de ron, dar unde se mai pune și transportul prin curier. Însă dacă stau să mă gândesc... la 2-3 luni (presupun că atât ar ține tratamentul-dar o să revin cu detaliile exacte), deci chiar merită pentru un păr îngrijit corect.

Produsul meu, este pentru nivelul 3 (maximul) de degradare. Se numește Resurrection și arată așa:

Descrierea pentru el este: 

Resurrection (rosu) - pentru par slabit care are nevoie de ingrijire profunda, par tratat chimic, vopsit constant, uscat artificial si coafat foarte des.

Mai sunt două variante de produs:

• Re-energize (verde)- pentru par normal care are nevoie de ingrijire usoara, nevopsit si asupra caruia nu se intervine cu instrumente de coafat decat ocazional
• Recovery (turcoaz)- pentru par uscat/aspru, vopsit ocazional si greu de coafat, lipsit de stralucire

Am înțeles că au o tehnologie nouă, NANO COMPLET & MICRO SHIELD. Nano complex reprezintă particule mici de silicon care merg direct la țintă: la firele afectate, iar micro shield este un produs care ajută la repararea firului de păr. Lămurirea despre tehnologie am luat-o de la dive. 

Preț: 70 de lei/200 ml.

Nota? 10/10. Îl recomand sincer. 

Crema de corp Balea cu cocos, am descoperit-o ieri, în magazinul DM, în căutare de o loțiune interesantă de corp.Cum am mirosit-o ne-am îndrăgostit.

AVANTAJE

• Primul avantaj e prețul: 12 lei/500 de g. A fost și la reducere, dar nici fără reducere nu e scumpă.
• Mirosul extrem de plăcut
• Intră foarte repede în piele și nu e cleioasă
• Mirosul persistă pe piele câtva timp după
• Pielea se simte hidratată

DEZAVANTAJE

• Nu există:) Cel puțin, deocamdată.

Produsul arată așa:

Notă?10/10, ptr moment. O recomand. 

Care este conditionerul vostru preferat(sau balsam?)Dar crema de corp?Ce mirosuri preferați?

sursa pozelor. 

Don t let go the fairytale entirely

But the thing is, it’s hard to let go of that fairy tale entirely, because almost everyone has that smallest bit of faith and hope that one day they would open their eyes and it would all come true. At the end of the day, faith is a funny thing. It turns up when you don’t really expect it. It’s like one day you realize that the fairy tale is slightly different than your dream. 


Grey's anatomy-Meredith

spune-mi o poveste!

Random rants primăvăratece

• Deja s-a mai dus aproape o săptămână, mă bucur, nu știu de ce, că trece timpul atât de repede. E uimitor că mă pot bucura, pentru că vine BAC-ul, însă pentru mine trece cu folos timpul. (Da, știu, dacă mai scriu un singur post despre BAC, mă pocnesc singură, nu am nevoie de ajutor)
• Zâmbesc ca o dobitoacă, probabil de la soarele ăsta se trage, altfel nu-mi explic, că n-am motive mai inteligente să :):):) toată ziulica. Ba chiar aș avea motive să nu. 
• Am descoperit câteva melodii drăguțe, dar în top e: Ellie Goulding-Your song. Check it out!
• De la serialul ăla tâmpițel cu roboței am rămas în cap cu un dialog și mai imbecil: -Mona, fă te rog o față de curvă!- :O -Merci. Știu, minunat.
• Mă obosesc anumite lucruri, așa că m-am hotărât să le dau la o parte. 
• Am luat un 10 curat la istorie, pe o lucrare de 5 pagini. Sunt... bună.
• Citesc Cărtărescu-Frumoasele străine care mă ține în suspans și mă face să râd cu lacrimi. Mișto Cărtărescu. Sunt la a 4a carte scrisă de el. 
• If you want something you never had in your life, you have to be willing to do things you never did before.
• Who has more fun?Saints or sinners?
• Aș vrea să cred că trăiesc într-un spital de nebuni și viața asta nu e a mea, e doar în capul meu. Altfel nu știu să-mi explic cum, cine, cummm...
• Cine nu a renunțat niciodată la ceva la care iubea, să ridice mâna sus.

Și din nou, sper că voi sunteți mai bine. Și eu sunt bine, doar că nu aici pe blog, aici nu am timp să scriu, că dacă aș scrie tot, aș umple blogspot-ul cu atâtea lucruri. Așa că le țin înauntru. Poate o să le dau soarelui.

VREAU

Știu că sunt mândră de mine și de faptul că zic VREAU și lupt până se întâmplă. Mândră că nu mă las NICIODATĂ acuzată de NIMIC din partea unor oameni care nu-și cunosc nici măcar limitele proprii.


Am mai primit comentarii atât de proaste încât păreau agresive, în care eram acuzată că vorbesc prea mult despre mine. Normal, ăsta e un blog despre sufletul meu. Nu vorbesc despre mine ca să fiu aprobată, lăudată, felicitată. Nu vorbesc ca să dau impresia că sunt un model demn de urmat, dar nici nu am zis că nu sunt. Depinde de tine. Depinde ce vrei de la viață și unde vrei să ajungi. Nu există modele demne de urmate, nu există vieți triste, vieți fericite. Există vieți.


Trăiesc ca într-un montagne russe, ba sus până la nori ba jos până în cel mai crunt iad unde-ți vine să zbieri BACK OFF tuturor și să-ți faci bagajele să pleci. 


Niciodată nu am așteptat ca viața să facă ceva special pentru mine, dar am primit mult mai mult decât am așteptat. Nu am pierdut nimic, nu am câștigat nimic. Totul e o continuă transformare. 


Mi-am pierdut controlul atunci când nu aveam nicio altă opțiune, că uneori asta e singura. Iar când am avut nevoie de el, l-am recăpătat. Nu am făcut nimic de care să-mi pară rău niciodată. Și totuși sunt dureri care fac parte din tine, dureri care nu mor nici de-ale naibii. Și răni pe răni dor mai tare decât răni pe curat.


Parcă atunci, cândva, viața era mai inocentă...


Oricum, eu am început din nou să VREAU...


to remember...
nu tot ceea ce e frumos, e și bun:)

Românii (NU) au stil

Lately m-am tot gândit la stilul vestimentar al românilor și ceea ce vedem zilnic pe stradă, în magazine, la banchete, cocktailuri, ocazii speciale, sau pur și simplu la piață. Apoi am văzut asta, AICI (vă rog frumos uitați-vă e un superb reportaj ce aparține emisiunii România, te iubesc-despre stilul vestimentar al românilor-bineînțeles concluziile sunt dezamăgitoare la cel mai înalt grad).

Am să vorbesc și eu puțin despre asta, cu bulinuțe că it s more easier (v-am nenorocit cu româno-engleza mea, știu, dar uneori îmi vin așa în cap, direct, și așa le și scriu)

Țin să menționez încă de pe acum că voi vorbi la general, pentru că din nou, e way more easier, iar cine nu se simte, evident nu se va ataca, nu atac nicidecum oamenii cu bun simț și bun gust!

• E evident că româncele preferă rochiile, tricourile șepcile!!!, adidașii cu paiete de mii de ori înaintea unei cămăși clasice albe și a unor pantaloni spre exemplu cu talie înaltă. 
• Se poartă în disperarea veselă dantela. Ador dantela, dont get me wrong, dar decât să pui pe tine o dantelă proastă, mai bine o lași moartă definitiv, once and for all
• Un alt trend pe care eu nu-l pot înțelege (oi fi având eu piticuți pe creieraș și miroase a ars) e cel cu cizmele (botine, whatsoever) ÎNALTE și decupate în față. Numai mie îmi vine să borăsc?Sau?
• Alt trend pe care l-am văzut deeees la românce e pensatul sprâncenelor foaaarte subțire cu o formă rotundă, astfel încât arată de fiecare dată mirate ca boul la poarta nouă. Mie personal, nu-mi place deloc. Consider că da, într-adevăr sprânceana trebuie să fie pensată curat, dar cu o formă decentă, come ooon girls.
• Nu, din punctul meu de vedere tricourile din Hitalia roz cu paiete, inserții ciudate și ani scriși pe tricou nu sunt cool. Și nci adidașii pe care voi cocalarilor spuneți că ați dat 300 de euro și-s luați de prin Europa nu-s cool. Na, am zis, am zis!
• Prostul gust a ajuns să fie o valoare de mare căutare, discotecile proaste și ieftine (ăsta fiind marele "avantaj". Oare??), cluburile de fițe sunt pline de oameni îmbrăcați la fel, adoptând același stil și astfel neieșind din mare gloată de ignoranți și mediocri. Nu, nu spun că trebuie să ne îmbrăcăm Chanel sau Louis Vuitton toți, pentru că 1. e imposibil și 2. pentru că dacă toți ne-am îmbrăca Chanel am fi din nou o gloată de ignoranți îmbrăcați la fel.
• Am auzit termenul de "vintage", da e un fel de "cică vintage". Definiția clară a vintage-ului e "Prin definitie, hainele la moda din anii '20 pana in '70 apartin stilului vintage. Dar, prin extensie, se considera "vintage" orice obiect de vestimentatie care s-a purtat in trecut - perioada de gratie pana la consacrare fiind de cel putin 20 de ani. Valoroase nu sunt doar lucrurile foarte vechi, rare, care s-au pastrat intacte, dar si cele care reflecta tendintele actuale". Unde aud eu termenul vintage? Păi la diferite bloguri din ăstea care vând haine și la denumiri vintage în sus, vintage în jos, dulapu vintage, rahat vintage, etc. Și când dai click ce vezi? Haine purtate, răspurtate, murdare, rupte. Na vintage, maică!
• Am un simț al mirosului cred că prea dezvoltat (și nu e fun deloc), pentru că simt adesea parfumuri greoaie prin oraș, dulci, grețoase și adeseori din păcate și miros de transpirație. Deci da, bine că unii au genți Chanel și farduri MAC, dar lenjeria de dedesubt și pielea... lasă de dorit. Am impresia că mulți nu au înțeles că parfumul îl dai doar după ce în prealabil te-ai spălat și ai folosit un deodorant fără miros de preferat. 
• Dacă nuanța ta de fond de ten e cea mai deschisă, te rog eu mult nu folosi ceva de 2 ori mai închis, pentru că arăți mai rău ca la circul Globus. Nu, nu ești sexy.
• Firmele mari nu au haine/accesorii/genți încălțăminte cu logo-ul MARE așa cum sunt făcăturile cumpărate de la tarabă. Așa că atunci când porți un trening pe care scrie pe față cât capul tău NIKE, ghici ce?Ne vom prinde că e făcătură. Mai bine porți ceva no name, crede-mă. A, și apropo, gențile "Louis Vuitton"se văd de la o poștă că e made in China.
• Tot din ce în ce mai des (și iarăși din păcate) văd haine alese prost care dezavantajează un anumit tip de conformație. Defectele trebuie ascunze, nu puse în valoare!!!

Și pentru că m-am scârbit de lucrurile...fără stil... apreciez să vad:

• Oameni curați, cu bun gust, asortați după regula: nu mai mult de 3 culori.
• Machiaje bine alese și finuțe în funcție de ocazie/loc/oameni
• Păr îngrijit, nedespicat. Apropos, mi se pare mie sau văd tot mai des pipițe blonde cu părul mătură? (Apreciez un păr blond îngrijit și nemaltratat)
• Parfumuri care se potrivesc personalității și alese cu gust, nu de la stoooop!!!!38

Mi se pare mie sau au ieșit mai multe dezavantaje decât avantaje?Dă cu virgulă, ha?

PS: All mistakes were made on purpose in order to make fun about something.

PS2: Românii au stil?Da sau ba?Ce vă place/displace teribil?

Happy right now in a castle not so castle...

sursă poză

Nu știu dacă am fost exact tipul de copil fairytale style dar tot am crezut în povești, Moș Crăciun, Zâna Măseluță, whatever și so on. Și da, am crezut și în happily ever after.

Problema e că am crescut. Timpul a trecut, de Moș Crăciun & Zâna Măseluță ne-am prins că nu există (sau ne-au zis unii mai precoce și mai răutăcioși ca noi), dar am continuat să vedem filme, să citim cărți și să credem în continuare, deci, în happily ever after & once upon a time.

Și totuși e greu să lași povestea să plece... chiar de tot, pentru că miracolele se întâmplă doar celor care cred în ele. Și cine știe, poate într-o zi deschizi ochii și vezi că totul s-a împlinit. La sfârșitul zilei de multe ori poveștile pălesc, speranțele pier, lacrimile curg. Credința e un lucru ciudat. Se întoarce și te răsucește și...te pierzi.

Unii încă mai cred în persoana perfectă. Eu nu. Eu cred doar în persoana care e tot ce am vrut vreodată. Alții cred în zâne, povești. Eu cred doar în oameni care pot fi atât de buni care să fie confundați cu zânele. E important felul cum privești viața: așa cum a zis cineva mai deștept ca mine cu mult, acum muuult timp: poți crede că nu există magie, sau că totul e magie.

Ș-apoi...pân la urmă... castelul n-o fi chiar un castel și nici măcar nu e așa important happily ever after ăla ci happy for right now. Și s-ar putea să fii uimit, că oamenii chiar te mai pot surprinde...

Hai să ne plângem că așa ni șadi ghini-ironic

sursă poză

Ca tot românu e o adevărată plăcere să te plângi puțin, să fii in ză pain, că deh, de ce dracu să nu te plângi în loc să pui mâna să faci ceva?

Cazul 1. Eșecuri profesionale și/sau casnice    sau curățenia de s-ar face singură, Dorule...

• Mi s-a spart o vază. Ce fac? Păi o sun pe prietena cea mai bună să mă plâng. E mai firesc așa în loc să adun cioburile și să le arunc la gunoi. Lasă-le acolo, poate se reîntregesc. 
• Mi s-a stricat aspiratoru. Mamă, mamă, câta drama. Mă pun jos lângă el și bocesc, în loc să vad ce-i de făcut cu el.
• E mizerie în casă și eu stau și mă plââââng că mi-e lene să fac curat. De ce să nu mă plâng puțin în speranța că poate mopu dă singur, aspiratoru și el, prafu se șterge, așa, ca la fenomene stranii pe discovery vineri de la 22.
• Să nu mai pomenesc când am un șef de căcat. Îl înjur de toți mo...vii și răniții la toți prietenii, neamurile, cunoștințele, amicii, vecinii, prietenii de mess, prietenii de cafea, prietenii de sală, prietenii de fast food, prietenii de băut, prietenii de shopping, soție, soț, etc. da când vine zic săru-mâna șefu/a ce tricou drăguț aveți. Asta cu șeful e valabilă și la categoria prieteni, colegi, cunoștințe. 

Cazul 2. Eșecuri amoroase.  sau ce dramă trăiesc io, m-a părăsit 

• M-a părăsit nenorocitul, nu pot să trăiesc fără el, mor. Păi mori, dă-te... că meriți. În loc să-ți bați capu cu niște coafoare și țoale noi tu bocește-l de parcă a murit. Bravo. 
• M-a înșelat, da-l iubiii tare și nu pot să-l părăsesc. Mi-ar fi milă de tine, da până una alta mi-e scârbă. Era și o vorbă pe care am zis-o eu odată aici : Dacă un om te înșeala o dată, să-i fie rușine. Dacă te înșeala și a doua oară, SĂ-ȚI FIE rușine. 
• Tot pe principul mamă, cât sufăr avem: M-am îndrăgostit, da nu se uită la mine, și eu stau ca un cățel după el. Na, să fim serioși, toți am pățit-o, în special la vârstele mici, da asta înseamnă oare că merită respectivul/a, sau că tre să-i tragi un șut în f... partea dorsală (la figurat, fiți civilizați ) și să-ți vezi de drum?

Cazul 3. Școală, facultate, job sau cum mi-e lene să învăț

• Am luat 2 și 3 la nu știu ce. Aha mă, păi bine și ce făceai aseară în loc să citești nițel? Aaaaa, te uitai la tv? Bravo mă.
• Nu mai pot să suport școala. Fă mă școala vieții, e mișto tare!
• Mi-e lene să învăț. Asta e ok, trecem toți prin ea, numa eu și sfântu BAC o știm. Numa că...nu merge așa...

Cazul 4. Habar n-am cum să refuz oamenii 

• Problema: Mereu zic da, orice aș fi rugat/ă. Mereu mi-e rușine să refuz, chiar dacă nu aș vrea, nu pot, n-am chef. Rezolvare?Păi ia zi măcar o data NU, să vezi ce-o să-ți placă. ÎHI!

Cazul 5. Lene acută sau aș mânca da nu prea, aș lua o pastilă da nu prea. 

• Mi-e foame de mor, da bucătăria e departe. Atunci asta e amigo, facem foamea. 
• Aș lua o pastilă că mă doare capul de mor. Păi bine bă, și de ce nu iei? A...păi să mă duc până în camera cealaltă?No mă..atunci ...lasă-l să facă poc.

Cazul 5. Vai ce m-am făcut cât o vacă.

• M-am îngrășat, nu mă mai încape nicio haină, nu mai intru imediat pe ușă. A, da? Și da, mănânc cam mult. Păi stai așa fată, până faci 120 de kile. 

Voi de obicei de ce vă plângeți?Preferați să vă plângeți sau să treceți direct la...rezolvat? 

Hai să ne trăim

Pentru voi dragelor... O primăvară plină de soare și zâmbete! 

sursa pozei: AICI

Campania Olay sau manipularea ieftină în scop de marketing

A scris multă lume despre asta, iar la fel de pornită și de gând la gând cu mine a fost Camelcutza.

Nu știți despre campania Olay? E imposibil, televizorul urlă de 1000 de ori pe zi, despre Olay, Olay, Olay. Tot nu știți? No stați așa că vă zic eu.

Vine așa: Tu te duci cu crema ta (fie ea și folosită) și ei îți dau una nou nouță. Jos pălăria, ce să zic. Da nu asta-i toată povestea și nici nu le fac reclamă.

Boon. Știm cu toții că românul e mare amator de lucruri moca. Știm că e în stare să se calce și 5-6 ore în picioare pentru orice care e...cam gratis. Acum nu e cazul să judecăm, nu toate femeile își permit să dea atâția bani pe cremă, pot să înțeleg asta. Dar nu pot să înțeleg nici că cei care au bani preferă totuși că dacă se poate moca, moca să fie.

Acum altă problemă. Am înțeles că sunt foarte PUȚINE creme, deci tu riști să ajungi acolo și să stai 5 ore la coadă ca să... ți se zică că nu mai există creme. Foarte drăguț, ne pricepem la campanii cum se pricep urșii polari la lambada pe bară.

O altă problemă (altaaaaaa?) e că de asemenea prin comentarii am tot citit că staff-ul e puțin. 3 fete amețite și zăpăcite care nu au habar pe ce față a pamântului se află, care mai vorbesc și urât și sunt țâfnoase.

Bestial până acum, nu? Mai am o problemă: am înțeles că prin cozile alea erau oameni și cu câte 3!!! creme, deci se merge pe principiul: sărac da cu pretenții. Bine, tată, mergeți și luați-vă creme Olay, că dacă e moca, e moca mă.

No haidați..niște creme Olay?Hai că-s mișto, au mutra Monicăi Bârlădeanu pe ele, e cul.

Știi de ce ești în stare?

Te-ai gândit măcar o dată, poate chiar azi, că duci o viață urâtă?Că ești nefericit?Că nu ai de ce să zâmbești?Că zilele tale sunt serbede și că... nu ȘTII ce să faci... MAI DEPARTE? Te-ai gândit că ai fost de atâtea ori dezamăgit și de atâtea ori ai dat cu capul de sus?

De câte ori ai auzit că nu poți, nu ai cum, e imposibil?Și de câte ori ai renunțat la ceva din cauza asta? Ai renunțat vreodată?

ÎN MOD SIGUR DA.

...Dar te-ai gândit și că... viața e frumoasă? Adi ne arată că se poate. Un băiat tânăr, frumos și deștept. Rezervați-vă 5 minute să zâmbiți:



Pe fundal cu niște luminițe și 2 melodii frumoase, Adi mi-a smuls un zâmbet și două lacrimi. Bravo!

Random rants-concluziile săptămânii

• Am zâmbit mult săptămâna asta pentru că am avut câteva zile chiar bune (față de cele precedente)
• Am reușit să învăț 3 subiecte de bac (din operele lalalalal), iar azi mă mobilizez un pic pe istorie și geografie.  E...bine
• Am agățat câteva note bune, e bine, abia pot să învăț din urmă liniștită
• Mi-am cumpărat un parfum care mă reprezintă, sau cel puțin asta cred acum. Să vedem dacă o să îl mai cumpăr și a doua oară.
• Am apucat o mică sesiune de shopping, un trench, o paletă de blushuri, 2 broșe, o fustă, un sacou military, bla bla. Slăbuț, știu
• Am terminat REM de Mircea Cărtărescu iar următoarele 3 cărți pe care mi le-am propus sunt Mircea Cărtărescu-Frumoasele străine & Shakespeare-Hamlet și Romeo și Julieta și Paulo Coelho-Veronika se hotărăște să moară. 
• Nu am timp de citit, nu am timp de filme, puținul timp pe care-l am mai bine-l dorm...
• Abia aștept să termin cu BAC-ul, mă obosește îngrozitor. Nu pentru că mi-ar fi lene să învăț ci pentru că la română sunt enorm de multe opere!!! Numai la noi se poate întâmpla așa. Nu contest calitățile marilor scriitori, dar sunt unii care mă scârbesc teribil.
• Zilele astea am o vagă impresie că o să am nevoie de muuuult auto-control. Nu-l am, dar sper că fac rost de el curând, ca să nu mă simt și mai pierdută decât sunt deja.
• Dacă n-aș fi văzut anumite lucruri, clar, limpede, cu ochiul liber, atunci acum poate nu mai mirosea a dor și pagubă. 
• Sufletul e gol, capul plin de idei, proastă combinație, nu cred că duce la dezastru. Adică sper.
• Optimistul vede jumătatea plină a paharului, pesimistul pe cea goală. Eu am o întrebare: Unde dracu e paharu?
• Nu sunt chiar așa tristă pe cât par...sunt doar...dezamăgită. De mine, mai ales. De propriile mele acțiuni cărora le văd consecințele și tot calc pe bec. 

Tot ce-am făcut acum e să scriu un post din care nici eu n-am înțeles nimic, dar dacă astea-s lucrurile de săptămâna asta, astea sunt... Acum pot, doar să, așa cum a zis cineva, să aștept să vină ceva bun...

Iar eu aștept, cumințică. Când??

sursă poză: aici