Eu zic sa ne inchidem toti Facebook-ul

"Coc"postul asta de mult, insa abia astazi am reusit sa-i dau o forma finala si concreta, inainte fiind doar o idee incoltita in mintea mea mica si creata.

Facebook. Mie una-mi mananca multicel timp. Like-uri, poze, like-uri, share-uri si alte activitati nu tocmai...educative. Sigur, reintilnesti oameni pe care nu i-ai vazut de cind erai clasa a treia, cunosti oameni noi (asta-i dubioasa rau faza, eu una ma cam abtin acilea), tii legatura cu prieteni de departe. Din cite observ, s-a demodat bine de tot si Yahoo messenger-ul, pina si eu m-am plictisit de el si prefer...Facebook.

Am totusi citeva dubii:
 1. Cind cineva isi pune un status trist, daca dai like ce inseamna? Ca-l sustii, sau ca "ii placi"tristetea, deci prin urmare te bucuri de necazul altuia? Pai, sa moara si capra vecinului gen.
2. Ce e frate cu jocurile astea pe Facebook? Credeam ca suntem oameni maturi, nu ne mai prostim in halul acesta.
3. Au aparut tot soiul de aplicatii care-ti prezic cand mori, cand nasti, cand te mariti, cand iti cresc coarne. Ce naiba e cu ele si care-i rostul lor? Daca esti genul de om care-mi spui ca rostul lor e sa-ti asigure aceste informatii, te rog, e un butonel mic rosu, cu un x. Foloseste-l cu-ncredere!!!
4. Cel mai rau lucru care i se poate intampla vreodata cuiva e sa ti se dea unfriend, am impresia.
5. De ce naiba trebuie sa ne placa toate lucrurile de pe fatzaul Pamantului? De unlike de ce nu beneficiem si noi?
6. Timeline-ul asta ar fi trebuit sa fie o optiune, nu sa ne fie bagat pe gat de parca n-am avea nimic de zis. Nu??Nu-i nimic, am scris eu AICI cum scapi de el.

Voi de ce aveti Facebook? Sau de ce nu, de ce NU aveti?

Sunt oripilata!

Ma declar perfect si profund MULTUMITA de faptul ca la facultate nu am televizor! Multumesc Doamne si iarta-ma te rog pentru zilele in care mi-as dori un televizor. Va rog sa nu mai insistati pe tema "uita-te online"deoarece scotienii au filtre foarte smechere impotriva download-ului si a vizionatului de programe in timp real, fara licenta. Licenta care nu-i ieftina deloc.

Mi-am facut timp sa scriu postul asta, acusi cat sunt inca oripilata (maine-mi va trece, pentru ca voi vedea CU SIGURANTA ceva care sa ma oripileze si mai tare). Deci: cu totii stiti (ferice de cei care nu stiti totusi)emisiunea Schimb de mame, pe din ce-n ce mai penibilul post Prima tv.

Ete, si-n seara asta, o mare doamna, din Videle, judetul Teleorman se hotari sa participe la emisiune. Sotul ei, om simplu, fara prea multe de zis, si cu 2 "minuni" de fete, urate si cretine. Da'rau. Cealalta familie, o familie normala, el cu un post la primarie, ea menajera si totusi mult mai citita decit "doamna"de la Videle.

Procesul il stiti, ajung una in casa celeilalte. Doamna, pe nume Maria, era extraordinar de uimita la auzul vestii ca trebuie sa le pregateasca copiilor sandwich si apa in sticluta pentru scoala. Pai, cum, ea le da fetelor ei bani?!?!?!!? Si zice la un moment dat in regulament "Fetele mele imi zic marsh, jet, zat de-aciea". Frumos, cucoana. Demn de plans. Tot uimita a fost la auzul vestii ca cei mici trebuie sa se...spele in fiecare dimineata. Pai cum, una dintre fetele ei nici nu se spala pe dinti, ca-i sangereaza gingiile. Se spala doar cand se duce la vreo distractie.

Punctul culminant vine cand cucoana Maria, care era prea doamna sa gateasca, comanda mancare pe care pretinde c-a gatit-o cu manutele-i firave. Al doilea punct culminant este cand propune sa se puna niste servetele pe marginea chiuvetei astfel incat cei mici sa nu mai piarda vremea spalandu-se, pe motiv ca mai ales iarna, te speli pe fata si iesi in frig?!?!? Inadmisibil, zice ea.

Fiicele ei...?Doua poame, una mai misto ca alta. Absente, baruri, 50 de vodka (cum spune chiar doamna ca le permite), vocabular mizerabil si asa mai departe. Inainte sa plece o cadoriseste pe fetita celeilalte familii cu un parfum juma'terminat, o oja, rimel, crema, sa fie si ea frumoasa ca fetele ei care in clasa 5-a se machiau cu albastru, ca domnisoarele.

Bai frate, va rog din suflet, spuneti-mi ca NU DOAR EU sunt oripilata si nervoasa. Va rog!!!

Mai mult pacatos, decat show

Ma uitam prin nu-stiu-ce-intamplare, la "Un show pacatos", aseara. Ei, si era un concurs de miss (Habar n-am ce miss si nu stiu detalii). Pe langa asta am mai observat si ca frumoasa de Bianca Dragusanu (ptii, piei satano) nu mai era pe scaunul vesnica de asistenta, ci era una de vreo o mie de ori mai urata (da, se poate!) si...proasta!

E, si era si-un juriu select. Viorel Lis, nu stiu cine, si Cruduta, alta inteligenta fenomenala. Si veneau fetele in "rochie de seara" (am pus ghilimele pentru ca erau niste carrrrpeee, fuiii!!!). E, si se fataiau ele pe acolo (la corp cam toate aratau bine, da'erau din seria "Esti frumoasa, da'te strica fatza") si dupa ce se fataiau li se punea cate-o intrebare de cultura generala.

E, aci incepu distractia. Fetele alea nu au stiut sa raspunda la: "Care e capitala Indiei?", "Care este cea mai dura substanta naturala?", "Cand s-a nascut Mihai Eminescu?", "Care sunt cele 4 tari care formeaza Marea Britanie?", "Cand s-a proclamat independenta de stat a Romaniei?"

Si va intreb eu: Cam cat de proasta si dobitoaca sa fii??????Caaaat???? Ca eu una, am ramas socata "forevar" 


PS: Sa nu va inchipuiti ca cei din juriu stiau raspunsurile. Habar n-aveau. Apropos, fetelor, n-are nicio importanta ca arati bine (sau asa crezi tu!), daca esti proasta muci. Toate modele de talie internationala au cultura generala. Pam pam. Proastelor.

PS2: Poti sa traiesti fiind asa prost?!?! Daca da..cuuuummmm????

Mama lor de ipocriti

Ne intalnim cu ipocrizia la fiecare pas. Sa nu mai zic de nesimtire, dar asta poate intr-un alt post (nu c-ar fi primul).


Ce e ipocrizia? Dex-ul zice asa: IPOCRIZÍE, ipocrizii, s. f. Atitudinea celui ipocrit; prefăcătorie, fățărnicie, falsitate. – Din fr. hypocrisie. 


Ce e ipocritul? IPOCRÍT, -Ă, ipocriți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care se arată altfel de cum este; (om) prefăcut, fățarnic. 2. Adj.(Despre manifestările oamenilor, fizionomie etc.) Care trădează, arată ipocrizie. – Din fr. hypocrite. 


Bine. Acu'ca ne-am lamurit sa va prezint cateva categorii (atat in online cit si-n viata reala).

1. Nu-mi plac manelele. Spune x-ulica intr-un post pe blog/la telefon cuiva iar pe fundal Nicolae Guta canta jazz. 

2. Eu nu judec pe nimeni. Spune x-ulica, care apoi iese cu Paraschiva la coltu'blocului si zice "Ia-uite-o si pe curva aia"(?!?!?!!?), "Ia uite ce-a facut Marioara. Proasta dracu, pai ce, eu asa faceam daca eram in locul ei???" Apropo de asta, e atat de usor sa spui: "Eu daca as fi fost in locul tau, nu as fi procedat asa". Dar daca ai fi fost, chiar n-ai fi facut-o?..."Ia uite-o p-aia, a inselat-o si inca sta cu el, idioata", etc.

3. Eu nu barfesc. Si dupa tot cu Paraschiva, tot la coltu'blocului cu punga de seminte-n brate, zici: "Ia uite ce fusta nasoala are aia", "Stii cu cine umbla mademoiselle aia de se crede diva?"

4. Ce-mi pasa mie de aia/ala? Si apoi te duci si pui teasta pe perna si te gandesti la aia/ala de care sa fim seriosi...ce-ti pasa?!

5. Eu sunt sincer. Hop, si prima minciuna. Toata lumea minte, asa cum zice si binecunoscutul dr. House (viva Grey's anatomy forever). Toti mintim. Fie din comfort, fie ca adevarul e urat citeodata, fie ca sa nu ranim (Desi adevarul doare ACUM, minciuna MEREU), fie sa ne scapam pielicica.

6. Eu ascult parerea tuturor. De cele mai multe ori nici macar nu o auzi, daramite s-o asculti. Si exemple de "Nu ma pupi in fund, nu-ti aprob comentariul" (in online), garla, taticule.

Toti ne pricepem la lectii de viata, clisee, sfaturi, sa facem pe desteptii. Pacat ca de (cele mai) multe ori ramanem noi insine repetenti la lectiile pe care le "predam"cu atita ardoare.

PS-Vedeti ce comentati, aveti o singura optiune: Sa ma aprobati. Pupiii!!!

Braindead

Mie nu-mi place noul "eu". Parca prea smecher se crede si asa... aiurea. Nu stiu cine-i fetita asta de imi piaptana parul, imi mananca mancarea, imbraca hainele mele, doarme in patutul meu si vorbeste cu vocea mea. Habar nu am de ce face actiunile pe care face si ce interes are.

Asa ca mai fetito, ia dispari tu si lasa-ma pe mine sa-mi iau locul meu obisnuit.

Plec o saptamana si va mai scriu, de-oi reusi sa-mi adun sufletul. Sau...tocmai de asta plec?

PS- Tot mai suuuuuuus!!!

Not unhappy, just blue

Astazi i-am vazut pe cei de la teatrul Bulandra, cu piesa Casatoria. Ce mai...un deliciu. Mariana Mihut, Victor Rebengiuc... Pacat insa ca publicul a fost format in mare parte din adulti. Tineret...slabut, slabut rau. Pacat.


Ieri am revazut Norway today (pentru a doua oara-jucata de actori diferiti), scrisa de Igor Bauersima. Va recomand din suflet, chiar daca nu aveti unde sa vedeti piesa, sa o cititi. Merita. O piesa despre viata si moarte, in care viata primeaza din toate punctele de vedere... Va va placea, garantat!


Am inceput sa citesc "Ma sinucid alta data" de Kerstin Gier. Alt deliciu. Umor garantat!


Ce sa fac?Mananc vremea. Sau...ea pe mine?! Nu e amuzant deloc. Cred ca-n viata mea n-am stiut mai putine decit stiu acum. Si nu e trist? Ei nu... Intotdeauna am urat sa zic "Habar n-am". Sa nu stii e cel mai rau lucru de pe fata pamantului. Tare-as vrea sa am un rendez-vous cu nenea ala de zisa "Cu cat stii mai putin cu atat esti mai fericit", sa-i povestesc eu vreo doua de dulce in care e posibil sa fie implicata si mamica lui.


Si acu sa te fac si pe tine sa simti ce zic: Stii cum ma faci ma sa ma simt? Ca o Cenusareasa moderna dupa miezul noptii. Nu-mi place ma ca ma faci sa ma simt ca un om care nu sunt de fapt. Daca raman, e ca si cum m-as da batuta. Ca si cum as zice "Acilea ma plafonez". De-aia plec.


PS- "Asa grait-a fierul catre magnet: Pe tine te urasc cel mai mult, caci tu ma atragi, dar nu esti destul de tare sa ma tii. "


PPS: "Dar cel mai mult urăsc faptul că nu te urăsc. Nici măcar pe aproape, nici măcar puţin, chiar deloc."


Na lasa. Cand ne-o fi mai rau, asa sa ne fie. Nu, glumeam.

I don't need complicated. I have complicated all on my own

Toti ne plangem de complicat, de complicatii, de vieti complicate, de zile complicate, de relatii complicate, de oameni complicati, de saptamani complicate, de situatii complicate, de vise complicate, de teme complicate, de esecuri complicate.


I DON’T NEED COMPLICATED. Asta am zis-o de o mie de ori si tind sa o repet de fiecare data cand se mai incurca catre-un borcan (de parca n-ar fi deja destule) si cand sa traiesti devine ca si cum ai face un puzzle cu 5000 de piese cu un peisaj tot verde in care toate piesele seamana intre ele si totusi n-ai nici cea mai vaga idee cum sa le legi.


 Dar ma intreb: ce ne-am face fara COMPLICATED asta pe care-l hulim toti de fiecare data? Eu una...m-as plictisi teribil.  Si-apai oricum...cand omu' nu are complicatu'...ce face? Il cauta pana da de el. 

PS-Draga viata, 


Cand am spus ca fara complicat m-as plictisi teribil, era doar o afirmatie, o concluzie, nicidecum o...provocare! 


Cu tot respectul,
Miss 

Atat timp cat ma pupati in funduletul meu de diva, toate bune!

Atunci cand iti faci un amarat d-asta de blog si-ncepi sa-nsiri bazaconiile tale, viata ta, sau ce naiba mai insiri tu p-acolo, trebuie sa stii din start ca iti asumi ce balarii zici (Nu, n-are nicio importanta ca te intitulezi pe numele real sau sub numele de Jar of Motherfucker-Doamne iarta-ma) Si trebuie sa mai stii si ca oamenii-s diferiti, au pareri diferite, deci prin urmare n-o sa zica mereu ca tine, ba chiar vor fi si nesimtiti (s-o fi tragand de la faptul ca suntem romani?Nuuuu)

Asa ca mor cand vad cum primesc unii comentarii destul de dezaprobatoare cu privire la rahatul pe care-l mananca acolo si nu le aproba, sau si mai rau, roaga sau asteapta de la ceilalti cititori sa sara ca niste vulturi pe respectivul/a care a indraznit sa nu pupe-n fundulet diva sau divul.

Daca nu esti capabil/a sa intelegi ca oamenii au pareri diferite si de-ale tale, iar asta nu te face neaparat prost/asta, nu-ti fa blog. Daca nu esti capabil/a sa intelegi ca ala care are o parere diferita de tine nu e prost deloc, ba chiar s-ar putea sa fie mai destept, iar, nu-ti fa blog. Daca nu esti capabil/a sa intelegi ca nimeni nu f**e grija cat de des te f%$i tu...iarasi, nu-ti fa blog, la dracu.

Ma scuzati ca m-am aprins asa, ceva total neetic pentru o domnisoara ca mine. Dar ce naiba? Eu aprob si comentariile nesimtite, la care le raspund pe un ton la fel de nesimtit. Dar niciodata nu voi raspunde pe un ton de nesimtita prost-crescuta cuiva pentru ca are o parere diferita. Si nici nu m-astept de la voi, cititorilor, sa ma pupati in fundulet. Ca toti avem pareri.

Pam pam.

Relatia mea speciala cu plansul

Eu nu sunt o plangacioasa si ma indoiesc c-am fost vreodata. Cand plang, plang fie ca m-am enervat ingrozitor si e o descarcare bunicica (desi de la un timp incoace nici atunci nu mai plang), fie cand sunt foaaaaarte foaaaaarte trista si intr-o situatie fara scapare (dar mereu gasesc eu pe cine sa dau vina si ies basma curata, deci nu exista situatii fara scaparica)

Inainte mai pisam ochii asa, ocazional, cand chiar eram coplesita de tristete amestecata cu nervisori. Acu... Oricat de trista as fi, oricat de nasoala mi s-ar parea viata, oricat de coplesita de sentimente/emotii/tristete as fi, orice probleme cat de grave as avea, NU PLANG. Mi se pare inutil, timp pierdut, mi se umfla ochii si ce-am rezolvat? Un c**at. De parca daca plangi iti rezolva problemele Zana Maseluta.

NU-MI PLACE statusul de drama queen/princess, e penibil. La fel cum e penibil sa bocesti ca idioata pentru orice motiv.

Problema nu-i ca nu plang...desi uneori mi-ar placea sa pot, ca atunci cand tii in tine luni de-a randul, parc-ai plange si tu un pic cand ti-i greu, ca la tat'omu'. Problema e alta. Plang frate ba la Romanii au talent, ba la emisiuni penibile la TV, ba carti, ba la filme.

Si mai am o problema. Care cred ca-i la fel de grava. Vreau sa-mi cumpar balerini colorati, platforme usoare, fustite inflorate, tricouri largute pe un umar, gentute mari, rochii pana in pamant usoare. Si dac-ar fi numa'asta ar mai fi cum ar mai fi, pasiunea pentru shopping e fireasca. Da'pe partea ailalta a baricadei vreau fuste stramte de piele, pantofi cu rosii cu tocuri cui, genti plic maxi.

Si inca una. Contradictii iar. Imi place la nebunie machiajul simplu, beige, nude, bla blaaaaaa, care sa mearga cu fustele alea de mai sus inflorate, sau ruj rosu si ochi accentuati (se poarta, da?!) care sa mearga cu tocurile alea cui? Greu, moncher, greu...

Ba, e grav? Sa ma duc sa ma caut la mansarda? Ce probleme am eu si cand te gandesti ca altii n-au casa..Hrrr!!

Scrie te rog despre mama mea

Mama e cel mai bun si bland om de pe fata pamantului. Mama e un model. Mama este omul care le face pe toate si nu oboseste niciodata. Cit de ingrozitor trebuie sa fie sa se intample ceva cu mama ta. Cred ca o parte din suflet se rupe, nu mai exista. 


Iar astazi am primit urmatorul comentariu: Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Blogul unde puteti intra sa vedeti mai multe detalii despre caz este AICI  . Eu nu scriu postari de genul acesta, nu am mai facut-o decit o data pana acum. Si probabil va fi si ultima oara. Dar haideti sa o ajutam sa isi vada copii. Putin. Cit aveti, fiecare. 10, 20, 30 de ron. De unde dai, acolo vine inapoi! 

Suntem langa voi. Asa cum putem. Ce spuneti, ajutam si noi un pic? Macar o data... 


Degeaba dam share pe facebook, degeaba ne laudam ca sustinem cauze. A venit momentul sa si facem ceva. Acum. Oameni mor, oameni nu isi vad copiii, oameni care merita sa traiasca...Si pot face asta cu un ajutor MINIM de la fiecare dintre noi. 

Home is where is your heart is

Lucrurile bune vin celor care cred in ele. Celor care nu cred nu li se vor intampla decat lucruri mediocre (si asta nu pentru ca intamplarile-n sine sunt mediocre, ci pentru ca nu au curajul a crede in ele )

Sunt acasa, pentru a doua oara de cand am plecat, de mai bine de 6 luni de zile. Sunt printre norocosii care pot sa spuna de doua ori "acasa" Prima casa, este, cu siguranta, ACASA, aici, unde am  invatat sa fiu cine sunt, unde am invatat lucrurile care ma definesc ca om (lucruri pe care le invat, in continuare, peste tot!), unde care-au fost primii dragi sunt, unde viata e mai usoara. A doua casa este Aberdeen, care a devenit "acasa"destul de greu.

Prima oara cand am plecat, in septembrie 2011 am avut problema in a accepta ca sunt (in sfarsit) pe cont propriu, asa cum imi si dorisem de fapt. Numaram zilele pana sa vin aocasa. Cred ca numaratoarea a inceput pe cand mai erau cam 56 de zile (din 3 luni). Acum, a doua oara..de pe 8 ianuarie pana pe 23 martie nu a mai numarat nimeni zilele nici macar din motive de statistica sau organizare. Acum a doua oara, l-am denumit pe Aberdeen "acasa". Ce sa inteleg? Ca lucrurile bune vin celor care le asteapta, nu? Sau ca daca iti doresti ceva suficient de tare si insistent vei primi?

Mai si suferim, mai si plangem, e firesc. Nu e destinul, e faptul ca altfel nu ai fi om. Ai fi doar un clown vesel la suprafata dar gol pe dinauntru. Gol pusca.

Vreau sa fie bine. Si daca nu e, vreau sa invat sa fie. Cu sau fara, inauntru sau afara, oricand. Vreau. Si daca vrei si incerci, nu ai cum sa dai rateu, nu?

Monsters are real. Ghosts are real too. They live inside us, and sometimes they win.

Mi-am dat seama ca oricat ai incerca sa-ti alegi cuvintele ele vor fi rastalmacite. Fiecare intelege oricum ce vrea. Fie pentru c-asa vrea sa vada lucrurile (pan'la urma si auzul asta e selectiv-auzi numa'ce vrei tu), fie din cauza unei previous knowledge care-ti dicteaza ca asa trebuie sa intelegi lucrurile.

Multa vreme nu am inteles ca PUTEREA nu o primesti, ci o castigi, o dobandesti, dupa muuuulte muuuuulte capete bine plasate in tocul usii (chiar daca ai 1,57 cm), iar in momentul in care ai gasit-o, trebuie sa o pastrezi, sa o detii, sa fie a ta. Nu sunt impotriva cerutului ajutor, ba chiar sunt pro. Daca ai nevoie de ajutor, cere-l. Oamenii in general te pot ajuta cu vorbe, cu sfaturi, dar multi dintre ei vor sfarsit, -cum ziceam mai sus- sa reduca orice experienta fie si a altora la "previous knowledge", al lor, bineinteles.

Nu stiu de ce scriu si pentru cine scriu, mai ales. Probabil pentru mine. Tot ce-am inteles pana acum e ca scriu fie cand am o stare mediocra (adica nici fericita, nici suparata), fie cand sunt trista. Cand sunt foarte fericita (Ciudat, acum chiar sunt) nu prea curg cuvintele. Am inteles de ce imi ia 10 minute sa scriu un paragraf in loc sa ma duc naibii sa impachetez.

Nu-mi mai e frica. Nu-mi mai e frica de nimic. M-am saturat sa-mi fie frica, sa ma roada, sa ma gandesc "ce-ar fi daca". Nu ma mai intreb nici "ce-ar fi fost daca". Viata e minunata asa cum e, pacat ca nu o apreciez mai des. Viata e un dar minunat. Pe care trebuie sa faci sa-l meriti!!

Si gata. Gata cu ganditul cu inima. De-acum am o minte care va fi pusa pe primul plan. Si pe de alta parte nici nu voi mai spune "NU"de frica. Da. Da din toata..mintea!

Vin acasa. Acasica la mine. Multumesc (nici nu stiu cui), pentru maturizare, pentru ca am reusit sa ma desprind de multe lucruri. Multumesc si c-am "hit the rock bottom", deoarece am luat-o in sus. Tot mai sus!

Tot mai sus sa fie. 

CUM SA SCAPI DE TIMELINE!!! PE BUNE!!!!

Grapefruits m-a scapat azi de timeline pe care l-am urat din suflet si pe care l-am pus dintr-o sublima greseala care mi-a facut doar draci.

E uraaat, haotic, groaznic, toate-s insirate pe stanga, dreapta, unele la mijloc, inghesuite in casuteee miciii!!! Pe scurt...OBOSITOR! Fiv-ar timeline-ul al naibii.

Faceti asea:

Sunt mai multe optiuni in functie de daca folositi Chrome, Mozilla, Internet explorer etc. INTRATI AICI si scapati repejor. Am inteles ca altii inca ma vad cu timelime, important este ca nu ma mai vad eu si nu-i mai vad nici pe prietenii mei!! Daca si alte persoane au instalata aplicatia respectiva, vor vedea si ei profilele normale. Pana atunci ma bucur ca nu-l mai vad eu in halul ala, aleluia!!

Pfui, nu aveam rabdare sa impart vestea cu toata lumea!!! Repede, usor si gratis! Hai, jos cu timeline!

Na, necredinciosilor: 

Hai mai motiveaza-te si singur, da-o dracu

Cand vad cate-un text despre cum sa ai succes in viata, "cum sa reusesti in viata", "teorii ale succesului", "cum sa fii fericit"ma buseste rasul si-mi mai trece in 10-15 minute. Nu pot sa cred ca se scriu carti despre "reteta succesului", "cum sa fii femeie", "cum sa-l seduci", "cum slabesti 10 kg in 10 zile", "cum sa fii atragatoare indiferent de numarul kilogramelor" si parca si mai greu imi e a crede ca oamenii le si cumpara. Daca nu le-ar cumpara ar disparea mega-rapid de pe piata. De ce-ai cumpara asa ceva? De ce ai avea nevoie de-o carte care sa te invete cum sa fii fericit? De ce ai avea nevoie de o carte care sa te-nvete ce-i aia auto-control?

Vrei sa slabesti? Perfect, nu mai manca ca spartul si fa sport. Vrei sa te auto-controlezi? Trage de tine. Vrei sa nu mai intarzii? Pleaca cu o jumatate de ora mai devreme. Vrei sa te lasi de fumat? Pune tigara jos, stinge-o si nu te mai atinge de ele. DACA VREI, nimic din Univers nu poate complota impotriva ta.  Daca NU VREI, nu te va ajuta absolut nicio carte de pe fata Pamantului.Ma uimeste cum netu'asta e plin de toti desteptii care te invata "Cum sa". Bat la pariu pe cat vreti voi ca niciunul din oamenii care scriu carti despre fericire si regasire nu sunt nici fericiti nici regasiti. Doar ca le place sa (se) minta.

Toti avem probleme chiar si eu in pofida vietii mele perfecte  . Doar ca nu ma duc sa caut raspunsuri in carti motivationale. Nu caut reteta succesului, e alta pentru fiecare om. Nu caut fericirea mareata, ea nu exista, fericirea o gasesti repede, nu in "12 pasi ai fericirii".

Femeie independenta la 12 ani

Stim cu totii ca generatiile noi de copii au luat-o razna. Telefoane, gadgeturi ultra-scumpe, ridicat tonul la parinti, vocabular mizerabil, relatii premature, sex neprotejat si cate si mai cate.

Ma mai uit din cand in cand pe tpu.ro, unde cea mai comuna varsta pare a fi de 12 ani. Fetele vor sa stie cum se iau anticonceptionalele, cum se folosesc prezervativele, ce sa cumpere pentru "iubitzel"de ziua lui, cum s-o paruie pe xulica ca i-a furat iubitul, cum sa se vopseasca, cum sa-si tunda parul sa fie sexy si asa mai departe de-ti faci cruci cu picioarele. Sau ma rog, ti-ai face dac-ai putea...

Cat mai eram si eu in liceu(zici ca fu acu 166 de anisori) mai auzeam…ba prin curte, ba pe la toaleta fetelor, ba pe holuri despre fel si fel de discutii. Mi-ar fi rusine sa scriu aici, asa ca va las sa va imaginati. Toate despre sex! Nu sex and the city, ci sex pe bune, la 12-13-14 ani. Si controverse idioate de copii si mai idioti.

Machiajul nu mai e de ceva vreme un subiect tabu, ba chiar este folosit cu generozitate (asta ca sa nu zic ca-s pictate ca niste clowni tristi si urati sau ca manastirea Voronet). Hainele scurte la scoala? Oja pe unghii? Bifat.

Acum cine-s eu sa zic ca la 12 ani te poti machia sau nu? Eu nu o faceam. Am descoperit luciul de buze, rimelul, blush-ul, creionul dematograf abia pe la 14 si atunci le foloseam cu moderatie. Mama mea niciodata nu mi-a interzis machiajul, poate de asta nici nu faceam abuz si poate e firesc ca atunci cand ti se interzice ceva sa o faci numai de-a naibii, pe scarile blocului dupa ce pleci spre scoala.

Profesorii nu mai interzic de mult machiaj, par vopsit, haine indecente, decat poate cei putini care au ramas severi… 


Relatiile premature, sarcinile premature si "iubirea prematura". Parca s-a dus dracu'tot romantismu'ala si-asa putin care mai era si am trecut la "hai sa ne-o tragem", de la 12 ani. Trist.


Vorbim despre emanciparea femeii? Parca-i din ce-n ce mai rau. Emancipare nu e sa fii o curva la 12 ani. Si nici mai incolo, nicicand. 


Bautura, tigari, manele. Ce dracu, astia suntem cu asta defilam. Si nu e vorba de Romania. Aici e mai rau. Pacat.