Unde cauti tu...

Cred că suntem prea ocupaţi să-i dăm o definiţie fericirii ca să avem timp să o trăim.

:)

Ea e Alexandra. O persoană cu care nu aş fi zis că am atât de multe în comun(bat la pariu că aşa ar fi crezut şi ea), dar ni s-a demonstrat contrariul. Avem prea multe lucruri în comun, prea multe fraze zise deodată, urmate de lacrimi de la râs şi "baftă prietene."

 E stângace la fel ca mine(ştiţi deja că stângacii sunt deştepţi, nu?), şi scrie nişte poezii absolut fantastice. A intrat cu brio la mine în suflet şi-n categoria "cele mai bune prietene".

 Câteva din poeziile ei... (care apropo, sunt fabuloase)

 Preferata mea: Philadelphia Carol

 

vine o vreme când îţi aduci aminte că

brazii nu se nasc în pădure ci la spitale de oncologie

moş crăciun există şi chiar şi vitrinele

au dorinţe

ce o să ne facem atunci dragul meu/ ce o să facem când

o să ni se spună că toată viaţa am scris despre

foi goale/ că n-am descoperit nimic/ că tot ce-a fost

cu adevărat important încă nu s-a întâmplat

ştii

dacă tot veni vorba de chestii importante şi dacă tot e să

ne încălzim mâinile la o inimă de vioară

făcută praf

când o să vină vremurile astea/  n-o să ne mai rămână decât

străzile din philadeplphia/ cu câinii care păzesc poarta spre

ieşirea din viaţă/ trupurile o să ni se piardă în trăsuri pline cu

gratuităţi dogmatice/ o să iubim alături de aviatorii bolnavi mintal/

lumea o să-şi spargă singură bolta de sticlă când n-o să mai fie nimeni

pe aici/

pe noi o să ne prindă treaba asta la coadă pentru

câteva globuri de sticlă personalizate/ suferinţa e mai dulce

când donezi ultima tură de sânge de dragul vremurilor când

încă mai credeam

 Pe locul 2 intră Cântec de dimineaţă 

 Uite, s-a deschis magazinul
din colţul străzii
şi înseamnă că e ora şapte deja.
Nu mai am ceas de ceva vreme,
l-am aruncat odată cu toate celelalte
şi le-am dat drumul în afară,
pentru că mă săturasem
să-mi calculez viaţa.
Oricum, spune-mi c-am ţipat destul de tare
să m-auzi,
sau cel puţin să simţi că m-am trezit din visare,
că am deschis geamul şi că l-am trântit
şi pe el pe undeva,
cam tot pe-acolo pe unde am aruncat
şi telefonul şi creioanele şi pixurile
şi toate scrisorile
pe care nu le-am scris
şi pe care nu le-am trimis.

P.S. asta pentru că nu mai avem nevoie de niciun cuvânt.

Apoi încă una care mi-e dragă tare: Pronumele secolului XXI

 

Mi-a spus necontrolat,

grăbit şi melancolic

că toate pronumele personale

din cărţile de limba şi literatura

română,

vor fi de-acuma doar pe foaie.

Că niciun „noi” n-o să mai zboare

şi niciun „tu” sau „eu”

n-o să mai aibă picioare

s-alerge câmpurile bătute de soare,

să fâlfâie din aripi sub cerul cel moale.

Şi nicio „ea” n-o să mai fie decât

un pronume amărât

pe o foaie mâzgălită,

într-o carte ruptă şi murdară,

lângă un roman de dragoste

şi-atât.

Şi „el” n-o să mai aibă armuri şi

cai înaripaţi la purtător,

va fi de-acuma nici carne, nici oase,

nici cuvinte, nici săruturi,

ci numai vânt

prin ploaie. 

...Cabotinaj

Plouă cu bucăţi de asfalt

de când ne-am cunoscut..

Plouă din ce în ce mai mărunt

şi gropi se-adâncesc între noi

ca atriul pe cord.

Plouă pe stradă,

plouă în casă,

plouă în sufletul meu

şi pe masă,

plouă a gol.

Plouă şi-i frig şi e ceaţă,

gură de frasin

şi ochi de cabotin,

plouaţi-mă-n casă,

plouaţi-mă lin…

Ea e Alexandra Onofrei. O găsiţi şi pe deviantart: AICI

Mulţumesc că-mi eşti prietenă. 

Scrisoare catre mine/ coulda, woulda, shoulda

Dragă eu, (o formula mai de rahat nu ştiu dacă exista. Whatever, să continuăm )

 M-am uitat azi la tine, în oglindă şi îmi place de tine. Ochii ăia mari sunt tot acolo (da, ăsta e un atu, toţi sunt în limbă după ochii tăi), buzele la fel. Dar tu parcă te-ai schimbat. 

 Nu mai accepţi jumătăţi de măsură, spui (uneori cam brutal) tot ce-ţi trece prin cap, fără să te intereseze cât de tare ar putea durea adevărul. Şi asta pentru că odată te-a durut şi pe tine adevărul. Eşti diplomată atunci când trebuie (adică atunci când tre să obţii ceva. Şi partea bună e că obţii).  

 Eşti norocoasă că ai oamenii pe care-i ai lângă tine. Şi eşti şi mai norocoasă că ai reuşit să-i îndepărtezi pe cei cărora nu le pasă. Şi că oamenii de lângă tine te acceptă aşa cum eşti, chiar dacă uneori eşti nesuferită şi n-ai chef, chiar dacă uneori eşti dificilă. Iar tu poate nu-i apreciezi atât de mult pe cât ar merita. Schimbă asta, până nu pierzi.

 Nu contează că uneori te simţi singură şi URĂŞTI să-ţi umpli golul cu ...resturi şi vrei doar oamenii pe care-i iubeşti. Încearcă să ai răbdare să cunoşti oamenii... toţi merită o şansă şi de la toţi ai ceva bun de învăţat.

 Da, Cristina, tu nu ai răbdare!!! Nu aştepţi. Eu credeam că până la vârsta asta ai învăţat că lucrurile bune vin când nu te aştepţi. Nu le forţa!

Cu toate astea, cred că ai dat de suficiente ori cu capul de sus ca să realizezi că oamenii care vor să fie lângă tine vor veni la geam dacă-i goneşti de la uşă (la figurat, proasto!). Şi nu le mai căuta scuze. Un om care te iubeşte nu poate avea nicio scuză că n-a luptat. 

 Ai încredere în tine şi cască bine ochii, fraiero, când alegi oamenii de lângă tine. E bine să avem grija de ceea ce luăm cu noi în viaţă. Nu avem timp pentru minciuni, sentimente rănite, bocete şi lacrimi. Nu e timp...

 Nu obosi niciodată, rămâi aşa cum eşti, cu zâmbetul pe buze... Ochii mari nu arată frumos în lacrimi... Şi crede în oameni...

 Tot aia (dar schimbată niţel),

 Cristina.

Iar cauti pe google? Si eu care credeam ca te-ai saturat...

Şi pam pam. Căutări noi.

 Seria I- "Dar eu ce mă fac acum?" (Cred că aştia care-au căutat asta mi-au citit postul despre despărţiri şi au citit că nu suport expresia asta. No las că v-aranjez io.)

 Pe locul 1, intră cu brio: ce ma fac fara el  şi despărţire ce fac- no..păi io-ţi propun să te spânzuri...

Pe locul II intră l-am prins în pat cu prietena mea- şi vrei un sfat, sau doar ai anunţat google-ul să ştie şi el? Uite ce faci. De fapt ce trebuia să faci. Pe el îl luai la pumni şi ei îi aruncai toate hainele pe geam. Sounds pretty, ha?

 Pe locul III, o avem pe domnişoara cum ştiu dacă mă iubeşte?- Te uiţi la el, deşteapto.

 Pe locul IV, domnişorul- Caut prietenă da nu găsesc- Da Cipriane, te rog io iartă-mă că am scris un post naşpa despre tine.. chiar eşti o adevărată vedetă!

 Seria II- "Avem telefon şi mai bine n-am avea"

 Pe locul I- alo, am numărul tău-păi sună-ma, să-l am şi io p-al tău

 Pe locul II- ne-am despărţit, să-l sun? - Sigur o să-ţi zică google să-l suni, dar io zic să stai pe curu tău, că-i un fraier. Ihi.

 Pe locul III- alo, alo, te-am sunat să-ţi spun- Aia-i manea sau mi se pare mie?! Hai poate ai treabă...

  Seria III- "Sex şi alte relaţii"

 Pe locul I- am 12 ani, pot să fac sex? - Bineînţeles că poţi, doar nu eşti handicapată. 

 Pe locul II- m-am culcat cu el şi m-a părăsit- Ce să zic...tzapă.Casca ochii next time, dolly. 

 Seria IV- "N-au nicio treaba cu mine"

 Intj dezvoltare- Aşa o fi...

 Andreea Marin moartă?- Surprrizeeeee....

  Whats wrong with you, guys??? 

iiii...Biscuitiiii...

Când îţi cumperi un pachet din biscuiţii tăi preferaţi, iar pachetul are 20 de biscuiţi, iar tu îţi propui să mănânci doar 3, ghici câţi vei mânca?

 Aha...20...

Eu nu stiu d-astea, sau ce se promoveaza in tara asta

Primesc azi un comment de la o domnişorică tare revoltată, cu privire la un comment care-l dădusem pe un alt blog cu privire la:

 

şi la:

 

 Voi ce părere aveţi despre ăsta? Greşesc undeva când spun că toti retarzii sunt promovaţi în ţara asta? Sau greşesc când zic că prostia e pe prim plan? Sau şi vouă v-o fi milă că vai, aşa s-a născut el, nu are nicio vină. Bineînţeles, e ok să ne fie milă, când el spune că e bine să fii vedetă. Că doar îl opreşte lumea să dea autografe.

Da, aşa o fi. La fel de proşti sunt şi ăia care promovează asta. Nu zic nu. Dar dacă asta vinde, care-i problema? În ţara asta trăim toţi.

 Sigur, hai să ne fie milă şi îi promovăm în continuare. Într-adevăr e ok să nu ştii care-i pluralu la telecomandă sau să nu fii în stare să pronunţi TVM. Ştie cineva dintre voi că mai bine de 6% din populaţia ţării e analfabetă??? Dar până una alta hai să ne fie milă de ei...

Vă e milă măcar şi de ăia care nu au un acoperiş deasupra capului? Sau doar de ăia care nu ştiu să lege 3 cuvinte? Din ce cauză? Poate ignoranţă, ce ziceţi?


Astea-s valorile unora şi astea-s vedetele din ţara asta. Punct. Back off.

 Pam pam!

I m tough, ambitious, and I always know what I want. If that makes me a bitch, okay

Azi e una din zilele alea cu biscuiţi şi ceai de fructe. Azi nu am chef de porcării şi tâmpenii, de vorbe aruncate în vânt sau de amintiri.

 Azi e zi cu seriale şi puţină istorie (că deh, trebuie...)

Sunt fericită cu ce am. Sunt printre oamenii care au înţeles că sunetul plecării, al despărţirii poate fi mai tare decât orice zgomot de tobe, chitări sau viori. Dar tot categoria asta de oameni a înţeles şi că omul care vrea să rămână lângă tine, poţi să-i dai şi enşpe mii de şuturi în cur că tot nu pleacă.

 Şi oricum, simţurile omului nu sunt prea exacte. Spui că n-ai nimic şi-n următorul moment te prăbuşeşti. Iar eu sunt într-o perioadă în care sunt fericită. Bine, poate nu ăsta e cuvântul. Dar apreciez ce am, dau la o parte de ce nu am nevoie, fac doar lucruri care-mi plac, iar până şi pe cele care nu-mi plac le fac să-mi placă. Nu pun întrebări, nu caut răspunsuri. Ele vin singure.

Există un nucleu emoţional în fiecare amintire, Iar când acest nucleu este eradicat, amintirea intră într-un proces de degradare.

Nu mai las de la mine aşa cum o făceam înainte.Când tot dai de la tine, ajungi în finalul finalului să nu mai ai ce oferi. 

Şi ce dacă ai iubit? Ce contează dacă x sau y au plecat? Tu ai rămas, şi trebuie să te ţii pe drumul drept. Că dacă n-o faci tu... nimeni n-o face.

Pe lânga asta, deşi nu meriţi să fii menţionat aici, să ştii că nu am glumit nicio clipă în sms-ul în care ţi-am zis că nu aş mai putea iubi un om ca tine, deci as a result, am renunţat de mult la a te iubi sau a îmi păsa de tine. Fii realist.

 Aşa că ai grijă de propria ta persoană. Ţine lângă tine doar lucrurile care merită...eu asta fac... şi acum e linişte.. zilele astea e atât de linişte încât sunt fericită...

Doar că trebuie să am grijă. Că de multe ori liniştea nu aduce nimic...

Eu...

Tocmai am observat cât m-am schimbat în ultimul timp. Nu mai sunt nici pe departe atât de delăsătoare, nu pot să las lucrurile nefăcute, iar atunci când le fac, le fac perfect şi cu suflet.

 Sunt uneori egoistă. Şi nu mi-e frică să recunosc. Atunci când sunt, sunt pentru binele meu propriu, nu pentru că mi-ar face o plăcere deosebită să rănesc oamenii. Iar atunci când îi rănesc o fac pentru că aşa o să-mi fie mai bine. Dar asta nu înseamnă că rănesc intenţionat.

 Nu mai accept jumătăţi de măsură tot pentru binele propriu şi personal. Şi nu accept jumătăţile de măsură nu doar atunci când primesc, ci şi când dau. Sunt iubita dedicată complet, iubesc mult. Prietena loială.

Sunt persoana pe care nu o uiţi uşor. Am o predispoziţie la a rămâne fixată în minţile oamenilor.

Accept şi refuz ce vreau, când vreau, pe cine vreau. Nu accept ce nu o să-mi placă niciodată. Nu spun "Da" doar pentru a mulţumi oamenii (atunci când vine vorba de cei dragi pot face compromisuri). Nu spun "Nu " doar ca să rănesc pe cineva.

 Uneori sunt geloasă, dar îmi revin repede.

Recunosc de asemeni şi că mă bazez adeseori pe intuiţie. Renunţ cu uşurinţă la gândirea logico-matematică, doar pentru ca am învăţat că uneori logica nu îţi explică nimic. Ci sufletul.

 Eu sunt Cristina. Şi în ultimul timp nu mă mai recunosc. Îmi place ce sunt..

Revelatie

Azi am avut o revelaţie. 

Nu înţeleg fiinţele umane. Adică nu ne înţeleg pe noi. Adeseori ne complicăm vieţile în aşa hal încât ni se face scârbă şi groază. În loc să ne simplificăm vieţile noi preferăm să continuăm cu relaţii care nu merită, oameni care nu ne merită şi nu ne vor, oameni cu care nu ne înţelegem dar preferăm să credem că se vor schimba.

 Nu...oamenii nu se schimbă. Un bărbat sau un oarecare om care te tratează ca pe un rahat (pardon moi) aşa te va trata, pentru că asta eşti în ochii lui. Un rahat. Aşa că pleacă. Du-te tare şi nu rămâne lângă un om care te tratează ca pe un gunoi. Că nu meriţi!

 Eu am învăţat deja că nu merită să îţi complici viaţa, că trebuie să fie "foarte bine" şi nu doar "bine" şi nu merită să te complaci, să zaci în mizerie, să te mulţumeşti jumătăţi de măsură, cu resturi. 

Aşa că daţi-o dracu de dramă, că e prea scurtă viaţa asta să facem o dramă din ea. Te-a părăsit iubitu? Dă-l naibii, el a pierdut. Şi tot aşa...

 Am I right?

Nu exista titlu pentru asta

De ceva timp am scris doar tâmpenii şi nici măcar un post cel puţin la fel de bun ca cele pe care obişnuiam să le scriu înainte. De fapt cred că m-am ferit, ascuns sau cum vrei tu, ăla care citeşti să-i spui, de a îmi mai lăsa sentimentele libere aici.

Uneori e penibil când un om pe care l-ai cunoscut ca pe palma ta stângă se schimbă atât de mult încât nu-l mai recunoşti şi nu ştii cum dracu l-ai iubit tocmai pe el. Sau ce ai iubit în tot timpul ăsta? Ce era de fapt sau ce ai crezut că e?

 Nu-mi place să mă prefac. Şi dacă am chef să fiu nervoasă-aşa cum sunt zilele astea, vreau să fiu aşa. Şi dacă am chef să plâng dincineştieceprostie, sau că aşaîmivinemieacu, atunci vreau să o fac. Dacă vreau să trântesc eu uşa că am io chef acu să aud cum se loveşte de perete, atunci am s-o trântesc. 

 Nici nu vreau să par ceea ce nu sunt. Sau să încerc să par altfel. Vreau să fiu cunoscută pentru ceea ce sunt şi dacă sunt iubită, sa fiu pentru asta şi nu pentru altceva.

Mă lasă rece zilele astea. Mă lasă la fel de rece zilele astea şi cică sărbătorile care vin. În alţi ani aş fi fost cu zâmbetul până la urechi în perioada asta. Acum nu. Vorba cântecului: "azi nu!"

 Mint. Am fost cu zâmbetul până la urechi, da a ţinut puţin. Iar eu m-am întors la ale mele...

 Am nevoie de o pauză.

 Şi sper că voi sunteţi mai fericiţi.

Am terminat una, am inceput alta

Am terminat şi cu Cambridge-ul. Da, m-am descurcat de 10 ori mai bine decât credeam că o să o fac. Se pare că am probleme cu self esteem-ul. Destul de grave.

 În altă ordine de idei(fără nicio legătură cu examenul), cred că sunt cam naivă pentru vârsta mea.

Funny stuff

Iată o selecţie de întrebări care au fost puse în realitate de către unii avocaţi unor martori în timpul unor procese ce au avut loc în Statele Unite. În unele cazuri, este redat şi răspunsul dat de unii martori mai ascuţiţi la minte. Replicile au fost extrase dintr-o carte intitulată "Disorder the Court".

Avocat: Domnule doctor, inainte de a incepe autopsia ati verificat pulsul?

Martor: Nu.

A: Ati verificat tensiunea arteriala?

M: Nu.

A: Ati verificat daca respira?

M: Nu.

A: Atunci este posibil ca pacientul dumneavoastra sa fi fost in viata in momentul cand ati inceput autopsia?

M: Nu.

A: Cum puteti fi atat de sigur de asta, domnule doctor?

M: Deoarece creierul sau era intr-un borcan pe biroul meu.

A: Dar pacientul nu putea, totusi, sa fie in viata?

M: Acum daca stau sa ma gandesc, este posibil sa traiasca exact in momentul acesta indeplinind o functie de avocat pe cine stie unde...

====================================

Avocat: Ce a rezultat din mostra de tesut vaginal?

Martor: Urme de sperma.

A: Sperma masculina?

M: E singurul tip pe care-l cunosc.

====================================

Avocat: Ati intretinut relatii sexuale cu el la New York ?

Martor: Refuz sa raspund la aceasta intrebare.

A: Ati intretinut relatii sexuale cu el la Chicago ?

M: Refuz sa raspund la aceasta intrebare.

A: Ati intretinut relatii sexuale cu el la Miami ?

M: Nu.

====================================

Avocat: Pe ce data este aniversarea dumneavoastra?

Martor: 15 iulie.

A: Ce an?

M: In fiecare an.

====================================

Avocat: Aceasta boala va afecteaza memoria?

Martor: Da.

A: In ce mod va afecteaza memoria?

M: Am uitat.

A: Ati uitat... Puteti sa ne dati un exemplu de ceea ce ati uitat?

====================================

Avocat: Care a fost primul lucru pe care vi l-a spus sotul dumneavoastra?

Martor: A spus "Unde sunt, Cathy?".

A: Si de ce v-a enervat chestia asta?

M: Pentru ca pe mine ma cheama Susan.

====================================

Avocat: Si unde a avut loc accidentul?

Martor: Pe la kilometrul 499.

A: Si unde se gaseste kilometrul 499?

M: Probabil intre kilometrii 498 si 500.

====================================

Avocat: La ce distanta se aflau vehiculele in momentul coliziunii?

====================================

Avocat: Si ati ramas acolo pana in momentul in care ati plecat?

====================================

Avocat: Domnule doctor, cate autopsii ati efectuat pe cadavre?

Martor: Toate autopsiile mele le-am efectuat pe cadavre.

====================================

Avocat: Va mai amintiti la ce ora ati examinat cadavrul?

Martor: Autopsia a inceput la ora 20:30 .

A: Si domnul Dennington era mort la acea ora?

M: Nu, statea intins pe masa intrebandu-se de ce-i fac autopsie.

via Vlad

Unde cauti tu...

   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

Emotii?

Mâine am cambridge-ul partea de speaking. Poimâine restu. Ok, I freaked out!!!

Decembrie drag,

Bine ai venit, Decembrie.

 Cu prima ta ninsoare, de care mă bucur la fel ca şi în fiecare an. Sunt mai veselă, mai fericită, chiar dacă afară e frig şi trebuie să-mi înfăşor fel şi fel de fulare colorate la gât şi să-mi pun mănuşile de catifea. Chiar dacă anul acesta m-am bucurat singură de prima ta ninsoare.

 La mine nu s-au pierdut tradiţiile, mă bucur la fel de mult de brad, de oameni, de ninsoare, de ziua mea. Doar că, iartă-mă, Decembrie, că anul ăsta nu sunt la fel de entuziastă ca anul trecut când eram fericită. Nu mă înţelege greşit, şi anul ăsta sunt fericită, doar că viaţa se schimbă, la fel cum m-am schimbat şi eu...

Uite,  mâine şi poimâine am examenul Cambridge şi sunt mai încrezătoare ca niciodată. Nu mi-e frică, pentru că ştiu că am muncit pentru asta (chiar dacă nu atât de mult pe cât aş putea eu de fapt) şi o să fie bine.

Şi mai ştiu şi că nu o să las pe nimeni să-mi strice frumuseţea  lunii ăsteia. Exact aşa cum o să fie ea.

Iar anul asta o să-mi propun idealuri mai măreţe decât mi-am propus la Revelionul trecut...pe care o să le şi îndeplinesc...

 Disney Anastasia-Once Upon A December
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse