Când cunoşti un om, îţi faci o părere despre el, ajungi eventual să-l iubeşti, iar apoi imaginea lui e reflectată într-un fel în ochii tăi. Şi omul ăla de multe ori e altceva decât crezi tu. Şi uite aşa trece timpul, tu eşti tot mai dezamăgit, iar apoi vine partea aia în care rămâi în aer. Nu, să nu mă înţelegeţi greşit, eu nu mai sunt în aer, sunt cu picioarele pe pământ acum. Dar mi se pare greu de crezut cum unii oameni de fapt sunt curve şi tu îi vedeai cei mai perfecţi...Sunt obosită. Mi-e somn. Sunt pe balcon, cu laptopul în braţe, şi cu pachetul meu de Winston albastru...şi e atât de linişte...deci do not disturb...
NU E TIMP SĂ REGRET....
2 comentarii:
mda..nu e timp sa regretam..desi..uneori ne cam lasam prinsi in trecut..sau in regrete..greu mai scapi de acolo
Problema este doar una: la inceputul relatiilor incercam sa parem altfel decat suntem cu adevarat. Mai grozavi,mai buni, mai atenti,mai implicati, mai afectuosi,o luna, un an, doi... De aceea multi oameni cand se casatoresc ajung sa isi spuna: "Nu mai esti omul de care m-am indragostit", insa el este acelasi, de data asta cu adevarat el insusi. De aceea e bine mereu sa fim asa cum suntem noi. Mastile nu ne duc nicaieri si chiar ne vor lasa adanci cicatrici dupa ce le dam jos de pe frunte.
Trimiteți un comentariu