Uneori refuz să simt. Şi atunci scriu despre orice altceva în afară de sufletul meu. În ultimul timp am experimentat tot felul de stări. Ba am avut chef, ba nu am avut deloc şi atunci când mă hotăram în sfârşit să scriu despre starea mea, hop, se schimba. Aşa că o lăsam baltă. Povestea a început acum o lună şi..şi ceva, chiar nu contează acum timingul. Am fost un fel de rise and fall. Un fel de acum râs, peste 5 minute gol în stomac. Nu, fără plâns, nu prea mai ştiu cum se face. Am evitat şi am crezut că dacă nu plâng o să-mi fie mai uşor. Şi într-adevăr, mi-a fost. Dar m-am obişnuit ca orice ar fi să nu plâng, încât atunci când mă simt rău nu pot plânge. Şi mă aleg cu un gol în stomac.
E bine să apreciezi ce ai lângă tine, atunci când ai...nu da cu piciorul la ceva care mai târziu s-ar putea să pierzi.Oricât m-aş gândi nu pot scrie un final fericit pentru povestea aia. Eu greşesc, tu greşeşti, noi greşim, ea greşeşte, el greşeşte. M-am săturat să conjug verbul ăsta. Stau printre căni de cafea şi scrumiere pline cu mucuri de ţigări... Printre vorbe care nu mai au nici putere, nici sens...
Ce final mizerabil. Ştiam ce urmează şi totuşi refuzam să cred. Dar aşteptam să cadă cortina cu fruntea sus.
Este foarte periculos să trăieşti. Cine trăieşte, moare... Ce-ţi pasă ţie? Tu poţi să-ţi pierzi sufletul, doar nu ţii la el. Trăieşti bine merci şi fără să simţi. "E perioadă în viaţă în care ţi se vede pe faţă, cam câtă viaţă ţi-a mai rămas de aseară până dimineaţă." Câteodată plătim aşa mult pentru lucrurile gratuite...
Cum zicea cineva... E grea magia atunci când crezi doar în ea...S unt lucrurile care te despart definitiv de trecut.Lucrurile care te au adus aici, în prezent.
Am pus armele jos... MI-am strâns visele acum. Şi acum...ţine-te tare dacă vrei să mă dobori. N-ai mai reuşi încă odată.
-Şi ce ai să faci acum, când s-a terminat în sfârşit?
-O să-mi pun pantofii cu cele mai înalte tocuri şi o să merg mai departe....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu