Primul post fără titlu...

Intru oficial, în clubul celor răciţi cobză. Al meu iubit a răcit (culmea, auzi, cică a făcut baie şi vai Doamne se grăbea spre mine, dragul de el şi aşa a răcit. ).Aşa deci. Pentru că iubirea e foarte mare, subsemnata a stat bot in bot cu virusul. Subsemnata a răcit. Lasă, că se spune că iubiţii împart tot, nu?
Ce'i drept, în ultimul timp îmi merge extrem de bine. Piesa de teatru pe care am jucat'o pentru profa de muzică, mai clar pentru media de la muzică, a fost extraordinară, nu mă laud dar sunt bună. Profa a aplaudat, colegii au aplaudat şi pe lângă asta, m'am ales cu media 10. Simt tot mai mult că locul meu e pe scena, că sunt una cu scena, că ne contopim. Că sunt eu...A venit vacanţa, şi tocmai am o sâmbătă liniştită cu cafea şi ţigări, urmează să mănănc file de peşte cu cartofi natur, iar mai târziu să mă întâlnesc cu a mea cea mai bună prietenă să facem un schimb de nişte chestii. Apoi, urmează să mă văd cu al meu iub şi probabil să ieşim la un ceai fierbinte.

Mi'e dor tare de primăvară, primăvara are o amprentă puternică lăsată in sufletul meu, atunci ne'am intâlnit noi şi era aşa frumos...Mi'e dor să văd cum oraşul prinde culoare, să îmi port hainele subţiri, să ne putem plimba prin parc fără să ne grăbim că ne intră frigul prin haine. Să ne sărutam în razele soarelui pe o bancă, să mă ţină în cârcă la artificii (ce'i drept, nu ştiu dacă mai am noroc anul ăsta). Să facem un anişor. Da. Tu esti omul care mi'a schimbat viaţa. Categoric, în bine...

Poţi cumpăra sexul, dar nu poţi cumpăra dragostea. Poţi cumpăra respectul, dar nu poţi cumpăra admiraţia. Poţi cumpăra iubire falsă, dar nu poţi cumpăra iubirea adevărată .

Iubire

Stiu că nu am mai scris, nu prea am avut ce spune. Da, bine, recunosc, nu am avut chef. Sunt bine, sănătoasă, cu freză nouă, genială (nu am încă poze, dar promit să pun). Vacanţă, în sfârşit, medie mare generală, semestru încheiat, promit ca semestrul viitor să fie şi mai mare media.
Postul asta într`un fel sau altul e pentru tine, pentru noi. Vroiam să`ti spun încă odată că atunci când eşti aici radiez de fericire, iar când nu eşti aici iaraşi radiez pentru că ştiu că o să te văd curând. Vroiam să mai ştii că viaţa ar fi nici pe departe la fel de uşoară şi frumoasă aşa cum e când eşti aici. Tu eşti cel care mă scoate din orice stare rea. Care mă face să zâmbesc şi care m'a schimbat în bine. Cele 9 luni au însemnat şi înseamnă enorm pentru mine. Da, ştiu, postul ăsta trebuia scris pe 24, dar nu prea am mai deschis eu blogul. Aşa că "La cât mai mult nouă!"

P.S--If you want something you never had in your life…you have to be willing to do things you never did before…


Cu drag,
A ta Cristinique...

De ce iubim femeile?

Tocmai am citit şi eu cartea, cam târziu, spre ruşinea mea şi vreau să impărtăşesc cu voi nişte vorbe frumoase.

So...de ce iubiţi femeile? Mircea Cărtărescu spune aşa

" Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi`e silă.
Pentru că le zâmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele.
Pentru că merg pe stradă drepte,cu capul sus, cu umerii traşi inapoi şi nu raspund privirii tale când le fixezi ca un maniac.
Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servituţiile anatomiei lor delicate.
Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci ca să`ti arate că te iubesc.
Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă.
Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno.
Pentru că poartă tot felu de zdrăngănele pe care le asorteazcă la îmbrăcăminte dupa reguli complicate şi de neînteles.
Pentru că`şi desenează şi-şi pictează feţele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat.
Pentru că joacă şah, whist sau ping-pong fără să le intereseze cine câştigă.
Pentru că şofează prudent în maşinile lustruite ca nişte bomboane, aşteptand să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebra prin faţa lor.
Pentru că au un fel de a rezolva probleme care te scoate din minţi.
Pentru că au un fel de a gândi care te scoate din minţi.
Pentru că`ţi spun “te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, ca un fel de compensaţie.
Pentru că au din când în când mici suferinte: o durere reumatică, o durere de cap, o bătătură şi atunci iţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine.
Pentru că până şi cea mai dură bussiness women poartă chiloţi cu induioşătoare floricele şi danteluţe..
Pentru că iau viaţa în serios, pentru că par să creadă cu adevarat în realitate.
Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului draguţ pe care-l văd în troleibuz.
Pentru că beau porcarii ca martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke.
Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă când timp de o oră ronţăie biscuiţi şi pune ziua la cale.
Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. "

Din pacate nu sunt la calcul meu, deci nu am reusit sa scriu cu diactritice. Ideea e urmatoarea: http://bazardevise.blogspot.com. Noul meu blog cu hainute. Astept comenzile voastre, preturi f atragatoare.

Linişte...

Adâncire in cafea şi în vin roşu . Sau cremă de zahăr ars. Cine dracu` mai ştie ce făceam acolo? M`a ţintuit din priviri. Hmmm… Ce tot cauti acolo în ochii mei? Ce răspunsuri ale unor întrebari pe care nu le pui vrei sa găsesti? Ne`am uitat...unul în ochii ceiluilalt...Sperând să găsim...

Sau poate doar sunt eu nebună şi văd “chestii” acolo unde nu sunt. Sau poate`mi doresc să`mi gasesc sufletul ăla lângă care să mă simt eu. Să
gă sesc fericirea şi armonia unei relatii sănătoase. Fără viermii geloziei şi ai neîncrederii...fără macinări interioare produse de insecuritatea interioară.Fără dacă.. parcă.. poate.. Fără constrângeri. Doar libertate şi armonie.

Poate într'o zi. Până atunci îmi permit să aştept sorbind dintr`un pahar de vin şi fumând nişte tigari. Pe o “dată viitoare” cât mai curândă.

Cu drag,
Cristinique

P.S. “Viaţa nu se masoară în numărul respiraţiilor,ci în momentele care ne taie respiraţia"
P.S 2- 9 luni...Te ador!:)

Red wine and happiness

Mi'ar plăcea să scriu mai mult, dar recentele evenimente din viaţa mea tumultuoasă mă impiedică . Oricât aş dori să mă descarc, de data asta mi`e puţin imposibil. Aşa că trag adânc din ţigare şi mai sorb o gură de vin. (Da, Corrido roşu.)

E ciudat cum se aşează lucrurile. Cum ne schimbăm drumuri şi ni le intersectam ani mai târziu, atât de diferiţi de cum eram. Cu bagaje noi, cu alte gânduri, cu cearcane şi puţin mai şifonaţi de viaţă. Totuşi câţiva dintre noi işi mai păstrează în ochi.. speranţa de mai bine.

"Te iubesc" păleşte în viaţa adevărurilor dure. Ce'i frumos e şters de tristeţi cotidiene şi ajungi să te intrebi de ce. Puţin timp.. puţin loc.. puţin din toate. Tot ce vrei e să prelungeşti momentul. Mă uit in jurul meu la oameni care au făcut alegeri de dragul alegerilor, apoi descoperă că puteau fi atât de fericiţi.. Dar poate dacă nu gustăm constant din amărăciuni, uităm să apreciem fericirea. Poate.

Păsesc cu tăria credinţei mele în binele care va veni, şi zâmbesc. Pentru că atunci când ţi se inchid toate uşile şi geamurile, e timpul pentru noi începuturi..

Cu drag,
Cristinique

Life on a stage

Lumina albă a reflectorului o orbea. Acea lumină albă, care pică cu nonşalanţă pe faţa ei încă copilaroasă cu ochi mari şi luminoşi, cu buze împlinite şi par perfect întins. Asta e marea ei greşeală: aspiraţia către perfecţiuni. Deh, păr perfect întins, buze perfect rujate cu gloss transparent sau ruj roşu, la ocazii mai speciale, dungile alea ei incredibil şi enervant de perfecte de la ochi, mereu cu tuş negru, sunt infailible şi trase la milimetru şi tot felul de alte ciudăţenii. Ea trăieşte pentru aplauze, e moartă după aplauze, e topită. Pe scenă se simte ca acasă, se simte in mediul ei, in lumea ei. Pe scenă nu poate rani şi in mod special, nu poate fi ranită. Pentru că pe scenă nu mai e ea, aceaşi pe care o ştiu toţi. E practic altcineva, joacă viaţa altcuiva, ajută practic pe altcineva, ii crează o personalitate. Fiecare rol probabil a fost jucat de zeci de ori înainte, dar de fiecare dată altfel. Fiecare actor a creat aceluiaşi personaj, mii de personalităţi, mii de lumi.
Viaţa e defapt o scena,nu?

no title

Mi'a spus cineva odată , aşa: ""Tu ai nevoie să iţi faci destinul singură , nu e genul tău să ţi se ofere, tu trebuie să hotărăşti singură ce iei, şi să iei."" O altă persoană dragă mi'a zis aşa "Fiecare drum care duce la fericire, e unic.", şi tot aceaşi persoană mi'a zis că magia e grea atunci când crezi doar in ea, şi că destinul trebuie ALES, nu ACCEPTAT.
Nu pricep ce mi se intamplă, parcă sunt pe altă lume, parcă nu mai ştiu să apreciez nimic, sau poate nu eu sunt cea care apreciază prea puţin. Poate defapt habar nu am să trăiesc viaţa asta, sau poate de multe ori, ea e cea nedreaptă. Poate că de multe ori pun prea mult suflet, şi ajung să vărs lacrimi amare, amare de tot. Am fumat în mai puţin de o oră aproape un pachet de ţigări, şi am un nod in gât şi parcă aş plânge într'una.
La naiba, ce e cu mine? Ce am păţit? Ce se intâmplă, defapt?

Cristinique

Când sunt incapabilă, devin tristă

Nu ştiu ce e cu titlul, dar mi se pare o întrebare bună, deci dacă aveţi un raspuns pentru mine, sunteţi liberi să mi'l daţi.Sunt tristă, sunt atât de supărată pe mine, cum nu am fost in viaţa mea. Mă simt incapabilă, bună de nimic şi tot restul.Când mă simt incapabiă devin tristă. Atât de tristă că nu pot să-mi mai inghit lacrimile in public. M'am săturat să mă simt aşa. şi m'am săturat aşa tare încât nu mai pot să'mi mai suport nici propriile lacrimi, nici ninsoarea. M'am săturat şi de minciunile şi ipocrizia mea, ce să mai zic de a altora? M'am trezit brusc in REALITATE şi să mor dacă imi place aşa cum e. Rea, absurdă, şocantă şi seacă. Nu aşa trebuia să fie, sau cel puţin, nu aşa o ştiam eu.
Concluzia? Sunt o imbecilă, care după ce că e imbecilă, mai e şi tristă.Tristă tare.

Blogul mi se pare cea mai cretină metodă de refulare, aşa că cel puţin pentru moment, blogul acesta nu mai există, aşa cum nici eu nu mai exist. Mi'ar plăcea să ştiu de ce nu mă înghite pământul chiar acum.

Lacrimile nu au asigurare....

Such a saint, but such a whore

Recunosc, am fost inspirată pentru postul acesta. Repet, inspiraţie, nu furt.


Aşa. Mă bucur că mi s'a ivit ocazia, de a imi vărsa ranchiuna. Toţi au impresia că sunt mari si tari, şmecheri, şi că au toate drepturile posibile si imposibile. Mi'ar placea ca măcar să aibă impresia asta oamenii care chiar sunt deştepţi, nu toţii ţăranii, veniţi din cine ştie ce văgăună. Ok, să ne facem inţeleşi, nu vreau să jignesc pe absolut nimeni din cei care îmi citesc blogul, şi repet, nu am nimic cu oamenii de la ţară. Am ceva doar cu aceia care au impresia că sunt deştepţi (şi sunt 'n'cazuri şi de oameni de la oraş care fac pe deştepţii, nu numai de la ţară ), că totul li se cuvine, şi pe lângă asta mai au şi prost gust şi le lipseşte bunul simţ şi logica cu desăvârşire.Aşa. Aştia sunt genul de oameni care şi'au cam ratat viaţa, şi dacă nu au reuşit incă, atunci urmează. Au nişte posturi de căcat, plătite prost şi işi revarsă furia pe oameni care defapt nu au făcut nimic, şi culmea, îşi mai şi fac meseria PROST. Am eu câteva exemple in cap, dar nu am de gând să detaliez sau cu atât mai mult să dau nume, pentru că probabil m'aş distra sau cine ştie, poate chiar enerva, şi mai tare.Mie personal mi se rupe in cinşpe de astfel de personaje şi singurul sentiment pe care îl pot avea faţă de ei poate fi scârbă, sau cel mult, milă. Sunteţi jalnici dragilor, şi mi'ar plăcea să realizaţi cât de prost vă faceţi meseria, şi că poate v'ar fi şezut mai bine la tega. Acum, să nu se înţeleagă greşit, Doamne fereşte, nu am nimic cu un om care lucrează la Tega, în ochii mei, e la fel de om ca şi mine. Dar am eu vorba aia : "Nu orice dobitoc care are facultate, e om în ochii mei".


Bun, terminând şi cu subiectul ăsta, aparent eu sunt aia rea. Eu sunt cea care calca cu nonşalanţă peste reguli, eu, eu, eu. De multe ori sunt a dracului, sunt egoistă, nesuferită, arogantă şi tot setul.
Critic într'o veselie, mereu am câte ceva cu cineva, şi imi trece foarte greu supă rarea/ranchiuna, sau poate chiar deloc. Doar accept situaţia, asta nu înseamnă că te'am iertat (chestie care nu se aplică la oamenii dragi). Nu prea mă interesează in general (doar foarte rar) dacă fac o primă bună impresie şi nici o a doua. De multe ori, ţin în mine cât ţin, dar ai toate şansele ca într'o bună zi să îţi arunc tot în faţă. Sunt capabilă să mă iau de cineva aiurea, doar pentru că am avut o zi proastă.

Mereu, dar absolut mereu, faptele mele sunt rezultatul acţiunilor celor din jur. Pot fi cea mai bună prietenă a ta, dar şi cea mai mare nenorocită. Pot fi foarte bună, atâta timp cât nu mă calci pe coadă.

2011
Cărţi:
John Steinbeck-Şoareci şi oameni, The Grapes of Wrath (Fructele mâniei), La rasarit de Eden
Martin Page – M-am hotarat sa devin prost
Elizabeth Gilbert- Eat, pray, love
Marin Preda-Viaţa ca o pradă
Paulo Coelho-Unsprezece minute/ Veronika se hotărăşte să moară
Jeanette Winterson – Scris pe trup
Truman Capote – Mic dejun la Tiffany
Gabriel Garcia Marquez – Despre dragoste şi alti demoni/A trăi pentru a-ţi povesti viaţa/Dragoste in vremea holerei/Un veac de singuratate
Jonathan Safran-Foer – Extrem de tare si incredibil de aproape
Franz Kafka-Procesul
Jonathan Coe – Casa somnului
Oscar Wilde – Portrerul lui Dorian Grey
Anais Nin – Incest
Hector Malot – Singur pe lume
Mircea Eliade-Domnişoara Christina
Vladimir Nabokov – Lolita
Ernest Hemingway – Bătrânul şi marea
Fiodor Dostoievski – Idiotul
Luigi Pirandello – Şase personaje în căutarea unui autor
Cella Serghi – Pânza de păianjen
Ileana Vulpescu – Arta conversaţiei
Mircea Cărtărescu- De ce iubim femeile, Travesti, Frumoasele străine, REM
Alice Hoffman- Regina de gheata

Orhan Pamuk – Mă numesc Roşu

Eric-Emmanuel Schmitt-Oscar și tanti roz
Ken Kessey-Zbor deasupra unui cuib de cuci

Filme
Saw 7
The Tenant
 The beach
 The postman only rings twice
 Amelie
Life as we know it
Black swan
No strings attached

Love and other drugs

Remember me





Lista de dorinţe
 Toţi avem o listă de dorinţe, mai mult sau mai puţin realizabilă... Ale mele sunt următoarele:
 Să iau bac-ul cu brio şi să intru la o facultate unde îmi doresc
 Să am propria garsonieră acolo unde voi pleca, aranjată după bunul plac cu obiecte personale şi dragi
 Să mă uit la cât mai multe filme bune şi să citesc cărţi extraordinare
 Să fotografiez locuri frumoase şi să vizitez tot ce e de vizitat
 Să vad New-York-ul as soon as possible
 Să zâmbesc cât mai des.

Trista

Da, sunt trista.Toti vor ceva, dar nimeni nu ofera nimic la schimb, toti sunt ciufuti/suparati, eu trebuie sa fiu vesela si calma. Toti au impresia ca sunt cei mai tari, cei mai buni, cei mai misto. Si da, acum sunt singura. Singura CUC. Si am impresia ca nici macar nu'i pasa cuiva. Si degeaba imi balangani eu acum picioarele pe marginea scaunului, plictiseala ramane constanta. Habar nu am despre ce sa scriu, si blogul asta incepe sa mi se para o pierdere de timp, si cam tot ce fac mi se cam pare o pierdere de timp. Mai ales ca tot mai des mi se da impresia ca fac totul PROST. Defapt, nu prea fac nimic. Ca nu am ce. In afara de sa ma plictisesc si sa astept "resturi" de timp, din partea cuiva in mod special, care oricum are alte persoane pe lista in fata mea, nu fac. Deci se poate spune ca nu fac nimic, nu? Si se mai poate spune ca sunt inapta. Pentru ce traieste cineva care se trezeste dimineata ca sa mai treaca inca o zi? Cineva care nu asteapta nimic, nu spera aproape nimic, si nu face aproape nimic? Apropo, daca mananc ciocolata se poate spune ca fac ceva?
Si am sa revin la intrebarea de acum cateva posturi. Cu ce gresesc? Raspunsul a venit singur, si aparent e cel corect. Pun prea mult suflet, de multe ori iubesc prea mult, MEREU ma las pe al doilea loc, cand ar trebui sa fiu pe PRIMUL, imi pasa prea mult si ma agit si ma stresez, si pana nu simt eu ca lucrurile sunt ok, parca sunt teleghidata. Poate mi'ar trebui vreo 2 palme sa ma calmez si sa inteleg ca lucrurile ar trebui sa se invarta si in jurul MEU, nu numai al altora.
Sunt trista.

Umplutura

Sunt obosita, foarte obosita.Am ramas in urma cu somnul, sunt plina de proiecte, ma chinui sa fac in asa fel inca sa'mi iasa peste 9 pe semestru.Inca putin si iese treaba.
Vremea asta ma omoara, am un somn incredibil, dar tinand cont ca azi tre sa'mi spal paru'si+intins si alea, si mai am si un proiect la istorie, un catalog cu 25 de descoperiri stiintifice din secolul 19, si secolul 20.Genial, aparent e foarte greu, si nu atat greu cat LUNG si mult de scris.Parca toata lumea s'a tampit, habar nu am ce e cu ei, sau asa sunt ei defapt?Ma rog, probabil mananca de pe jos.
Am un chef asa, de redecorat in camera, dar mi'e lene sa ma duc sa ma "aprovizionez"cu cele necesare pentru modificarile pe care vreau sa le fac.Lene si somn, + ca e atat de frig afara incat ma omoara, m'am saturat de palton.Actually, mie nu'mi place nici vara si iarna, amandoua sunt extreme.Prefer primavara si toamna, unde ma pot imbraca exact pe stilul meu.
Post mai aberant ca asta nu stiu daca am scris vreodata, dar e ok, avem timp pentru toate.Am chef sa scriu, dar imi aluneca mainile asa aiurea, si mi se cam inchid ochii.Astept sa vina seara, cand ma vad cu el si toate treburile sunt terminate.
Ok, a mai trecut o zi.Inca una si inca una...si toate sunt la fel...Nu astept nimic, nu sper nimic, nu vine nimic.Nu ma mai entuziasmeaza nimic (in afara de el, normal, care ma surprinde zilnic cu ceva nou).Nu mai am chef de nimic.Mi'e lene si sa imi bat capul, si sa explic si alte chestii.Nu am chef.

Aberez din nou

Nu stiu ce e cu mine, realizez doar ca NU imi e bine.Deloc.Am avut o zi mai mult decat jalnica, cu alergatura, noroaie, nervi si siroaie de lacrimi care culmea, au inceput sa curga in mijlocul strazii.Da, cat noroc, mai ales ca mai treceau vreo 2-3 si se uitau la mine ca la felul 15.
Nu reusesc sa'mi dau seama de ce Dumnezeu ma agit NUMAI eu?Sau de ce nu pot sta calma?Sau de ce imi pasa asa mult?Si nu reusesc sa imi dau seama unde gresesc, caci in mod clar o fac.Da da da, mult, repetat si grav.Si gresesc mai nene, nu gluma.Partea proasta e ca nu inteleg unde, si nu pricep de ce EU.De ce nu pot sa fac nimic bine?Sau daca totusi fac bine, atunci cine e vinovat, eu?
Da, stiu, nici eu nu pricep nimic din textul asta si nici nu ma astept sa inteleaga cineva.Nu, nu ma plang si nu ma lamentez.Dar pur si simplu nu stiu unde merg, si de ce mai alerg...Pur si simplu nu am idee unde gresesc de merg toate asa.
E posibil totusi sa nu stiu sa apreciez.Dar oare altii stiu?E posibil sa nu stiu sa respect ce am langa mine.Dar oare altii ma respecta?E posibil sa nu stiu sa IUBESC.Dar oare eu sunt iubita?
Imi pare rau daca am ranit pe cineva zilele astea, dar culmea e ca de fiecare data eu am fost cea care s'a simtit ranita si s'a trezit cu lacrimile curand.Culmea e ca eu, azi dimineata la ora 06.24, m'am uitat la telefon, unde e backgroundul meu preferat, poza cu noi, am oftat realizand ca m'am trezit si mai aveam de dormit si m'am culcat la loc.Nu am putut sa dorm, ma uitam la peretii albi si imi curgeau lacrimi, nu stiu de ce.
Culmea e ca eu am am facut, aperent usurele ele asa, unul dintre ele la mate, unde a venit colega mea proiect, si culmea, am cam facut singurica proiectu.Eh, intentia conteaza, right?Si la istorie optional, una am facut o chestie mega geniala despre comunism.De multe ori am impresia ca nu sunt apreciata pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce fac.Poate si de asta ma desconsider SINGURA, si prefer sa ma retrag in carapacea mea, si sa ma inchid.Nu stiu de ce o fac, nu ma intrebati.Am si momente, ca acum spre exemplu, cand sunt PERFECT CONSTIENTA de valorile mele si de ceea ce pot si am maxima incredere in mine.MAXIM, am zis.
Azi ajunge si iubitul meu, dar o sa ne vedem abia maine, na, cica e tarziu.Acum ma duc in pat, nu mai am chef deloc...
XoXo.

Obiective

Nu am mai scris pentru ca sincera sa fiu, nu am avut chef, mi'a fost lene, am preferat sa zac.Mi'e dor de el, dar vine maine acasa.

Uneori am impresia ca lucrurile se aseaza asa, frumos.Si tinand cont ca a inceput noul an am cateva obiective de indeplinit.Primul pe lista ar fi relatia cu el.E o relatie care dupa 9 luni, inca nu ma plictiseste, inca nu e obisnuinta, rutina cum ar putea spune altii.E o relatie pe care vreau sa o pastrez vie, vreau sa nu existe nici macar certurile minore, si sa ne iubim la fel de mult, poate chiar mai mult.
Al doilea pe lista ar fi sa merg in continuare cu teatrul, sa pun tot sufletul si toate sentimentele acolo, in ceea ce fac si imi place.Vreau sa imi dezvolt personajele, sa le dau o noua fateta, mai incarcata, mai ampla, mai reala, mai cu suflet.Sa ma concentrez si sa fiu mereu acolo, cu energia 100%, sa dau tot din mine.Vreau sa incep pregatirea ptr IATC (facultatea de teatru.)
Al treilea pe lista ar fi relatia cu oamenii dragi.Vreau sa fiu mai calda, mai iubitoare, sa imi arat mai des sentimentele, si sa evit sa ii ranesc sau sa ii jignesc.Sa mai las din orgoliu si alte lucruri prostesti, si sa invat sa las de la mine.
Al patrulea pe lista ar fi relatia cu oamenii din jur, oameni pe care chiar daca'i placi sau nu, orice ai face, tot in jurul tau sunt.N'ai ce sa le faci.Unii trebuiesc ignorati, altii trebuiesc respectati, si cam atat.Nu prea vreau sa'mi bat eu capul cu chestii de genul.Ah, da.Note to self: sa fiu mai calma, si sa nu mai fiu rea gratuit.
Al cincilea pe lista ar fi sa nu ma mai enervez de fiecare data cand nu imi convine ceva, si sa analizez situatia cu sange rece.Am foarte repede tendinta sa ma enervez pe orice idiot care spune ceva deplasat, si in secunda 2 sa am impresia ca o sa il si pocnesc.
Al saselea pe lista ar fi scoala.Orice ar fi, scoala trebuie sa fie pe un loc destul de ridicat, si sa incerc sa'mi pastrez notele cat de sus se poate.Note to self: Sa nu ma mai enervez pe orice idiot care are facultate, si are impresia ca e profesor.
Al saptelea pe lista ar fi ca inainte sa implinesc 18 ani, cu 3 luni inainte, sa ma apuc frumos de scoala de soferi.
Al optelea pe lista ar fi sa am grija de mine.Sa ma las de fumat, la un moment dat, demachiatul in fiecare seara sa ramana regula si alte obiceiuri din seria "cosmeticale" sa ramana ritualuri.
Al noulea pe lista ar fi sa mai vad cel putin o tara straina in vara asta, si sa ma plimb cat pot de mult.
Al zecelea pe lista ar fi sa zambesc cat pot de des, sa dorm bine, sa nu mai mananc tampenii si sa fiu calma.
Al unsprezecelea pe lista ar fi sa privesc si sa stiu clar care sunt obiectivele MELE si sa fac TOT ce imi propun fara sa mai las pe "una din zilele astea"....
Eu sunt un om simplu, care iubeste viata.Vorbesc mult, ma bantuie ideile, din cauza aceasta mi'am si facut blog, iubesc oamenii cu bunele si cu relele lor dar nu am incredere in ei.
XoXo


LATER EDIT:Imi cer scuze, nu stiam ca nu pot primi comentarii la blog, mi s'a atras atentia de mai multe ori, imi cer scuze.Acum pot primi comentarii:)