luni, 11 martie 2013

Amintiri din vremuri de mult trecute



Suntem pe 10 martie, ceea ce inseamna ca iarasi se apropie cu pasi repezi vacanta de primavara, care ma aduce din nou, ACASA, ca toate lucrurile sa capete iarasi sensuri multiple. Oricat de fericit ai fi intr-un loc, nu poti sa fii mai fericit decat esti acasa, cred cu tarie in asta. Pentru ca acasa e altfel de fericire. ACASA e tot ce stiai tu si ceea ce nu iti poate lua nimeni. Acasa sunt prieteniile care nu s-au clatinat deloc, desi esti plecata de 2 ani, acasa sunt cafelele si barfele interminabile si soarele. Acasa sunt cluburile si magazinele preferate si mancarea desi uneori calorica, perfecta la gust, asa cum visai de mult, oricat de bine ai gati tu. Inca 6 zile si iarasi ma voi afla in aeroport la Bucuresti uitandu-ma cu ochi de copil dupa cei dragi ai mei care ma asteapta dupa usile mari care se deschid, chinuindu-ma sa tarasc un geamantan mult prea mare si o geanta mult prea grea pentru kilogramele si inaltimea mea.

Este duminica. Am avut o zi relaxanta in care m-am bucurat de mine, iar acum, ca de final de zi ascult melodia pe care v-am postat-o mai sus si incerc sa ma pregatesc psihic pentru a da randament cat mai bun in aceasta saptamana, pentru ca mai am inca lucruri de terminat inainte de a pleca in vacanta(desi din cauza imi vine topai intr-una, nu sa finalizez proiecte/eseuri). As minti sa spun ca nu am fost fericita chiar si in cele mai "negre"timpuri (vorba vine negre, mereu ne plangem pentru nimicuri si uitandu-ne in spate ne dam seama ce fericiti eram!), as minti sa spun ca nu am avut si am o viata frumoasa.

Si in timp ce imi indesam cartile si echipamentul de sala in geanta pentru ziua de maine mi-am adus aminte ca din clasa I pana in a 12-a la sfarsit, am spus: "Ma duc sa imi fac ghiozdanul". Si acum spun, desi ghiozdanul este inlocuit de genti mari si colorate. Mi-as dori sa ma intorc la perioada in care imi faceam "ghiozdanul", in care intram in clasa si ne amuzam de indata ce treceau primele minute si ne mai trezeam din somnul in care motaisem chiar si mergand spre liceu.

In seara aceasta am privit poze si filmari vechi si mi-am adus aminte cat de plina de viata sunt. Mi-am adus aminte ca eram un zambet mare afisat pe fata tot timpul. Fatacarezambestetottimpul. Inveseleam pe toata lumea, nu aveam nevoie aproape niciodata sa fiu eu cea inveselita, pentru ca radeam atat de tare incat impingeam toate necazurile intr-o groapa mare mare.

Mi s-a facut dor, atat de dor uitandu-ma la pozele acelea, incat mi-as dori sa ma rup pe mine si pe cei dragi de acolo, sa ne zgaltai si sa spun: "ALO, NOI INCA SUNTEM TOT AIA, TOT PROSTII AIA PE CARE-I LEAGA O PRIETENIE PUTERICA!". Alo, noi nu am crescut, suntem tot acolo, in momentele si locurile acelea, cu toata frica si dezamagirile prin care am trecut. Alo, treziti-va, suntem tot aceeasi, oamenii aia fericiti din poze. Mi s-a facut atat de dor ca aproape m-a apucat disperarea.

Nu stiu cum sa scriu aceasta postare incat voi sa intelegeti cat de recunoscatoare sunt eu pentru familia mea, pentru prietenii mei de acasa si pentru prietenii de aici- oameni pe care in scurt timp am inteles ca ii iubesc si ca ma pot baza. Cand pleci te gandesti ca poate nu vei avea prieteni ca cei de acasa. Dar gasesti oameni minunati oriunde. Va multumesc.

Imediat vin acasa, mi-a fost atat de dor de voi. Mama, vin acasa, mai puternica, mai frumoasa, mai slaba si mai mandra de mine. 6 zile. Tic tac. 


duminică, 10 martie 2013

Ce TREBUIE sa vizitati in Edinburgh

La inceputul anului mi-am facut o lista de DO IT pe care scria asa: viziteaza Edinburgh si Londra.

Pe 9 si 10 februarie am vizitat Edinburgh, capitala Scotiei, pret de 2 zile. Este minunta. Am vizitat cladiri, muzee, locuri foarte frumoase, iar strazile capitalei sunt incarcate de istorie si speciale din toate punctele de vedere. Strazile late, oamenii pe strazi, studentii...totul este frumos. Sunt oameni FRUMOSI!

Pretul biletului. Chiar daca va dau acest detaliu, cat am platit eu de aici, ar fi irelevant, deoarece am plecat din Aberdeen, cu un pret modic de autobuz, durata calatoriei fiind de 3 ore si jumatate, aproximativ. Nu stiu, dar banuiesc ca exista zboruri low cost din Bucuresti.

Hotelul. Hotelul a costat 25 de lire camera single pe noapte si se numeste Tune Hotel. Norocul a fost ca este la cam 20 de minute de mers pe jos de centru, deci prin urmare costurile. AICI gasiti site-ul hotelului si pozele aferente.

Acum ca am lamurit "formalitatile", am sa va fac o lista cu locurile pe care le-am vizitat, adresa acestora si pretul intrarii.

1. Scottish National Gallery.

Intrarea este libera si galeria este minunata. Este impartita pe departamente, cel mai mult m-au incantat picturile franceze pentru care am o pasiune, acolo gasind o parte din tablourile mele preferate, spre surprinderea mea.

Gasiti tablouri inca din perioada renascentista pana la finele secolului XX. Consider ca merita o vizita, nu va dura prea mult, promit.



2. Musem on the Mound.

Localizat la 2 minute de mers pe jos de Scottish National Gallery, Musem on the Mound are si el intrarea gratuita.

Ce este special la acest muzeu? Puteti vedea bancnote adunate la un loc in valoare de un milion de lire, cea mai veche bancnota a Scotiei, istoria faimoasei Bank of Scotland.

Nici acesta nu dureaza mult, fiind un muzeu micut, insa merita pe deplin.



3. The real Mary's King's close.

Nu are niciun rost sa vizitati Edinburgh daca nu ajungeti si AICI. In acest tur fabulos veti vedea cum traiau oamenii in Scotia in secolul XVII, istorie amestecata cu umor si cu locuri intunecate.

Pretul acestui tur este de 12, 95 lire pentru adulti, 7.45 pentru copii (a se nota ca turul nu este potrivit pentru copiii sub 5 anisori) si 11,45 pentru studenti la prezentarea unui ID valabil de student (la noi a functionat pentru ca studiem in UK, dar banuiesc ca trebuie sa mearga si cu orice alt ID...)

Aici din pacate nu am fost autorizati sa facem poze, insa nici nu ar fi iesit, fiind intuneric.

4. Camera Obscura.

AICI gasiti site-ul lor, este o atractie simpatica, cu fel si fel de iluzii optice, oglinzi, locuri haioase de facut poze dar punctul central al acestei atractii este un tur 360 al imprejurimilor, direct de pe acoperis. Camera obscura este situata exact la poalele castelului, o veti localiza rapid.

 Preturile sunt urmatoarele: Adult 11,95, student 9,95. Fac si reduceri pentru grupuri, de asemenea.



5. Museum of childhood. 

Intrarea este de asemeni libera, ca majoritatea atractiilor din Edinburgh, este un muzeu micut, dar care merita vizitat, va las si niste poze de preview.

Este situat pe High Street, la numarul 42. Merita, ca sa treceti printr-o mica istorioara a copilariei.




6. Elephant's house cafe.

Aceasta cafenea este aceea in care J.K. Rowling a scris parti masive din Harry Potter, avand priveliste de pe geam chiar maretul castel. Aici am savurat o placinta de mere cu inghetata si o ciocolata calda. Nu este exagerat de scumpa (2,20 ciocolata calda si 5 lire placinta), atmosfera este minunata, locul este foarte placut si cald.



Din pacate, nu am reusit sa vizitam mai mult de atat, castelul l-am vazut la exterior dupa ce am auzit din surse sigure ca nu este cazul si nu merita a plati intrarea pentru a il vizita si pe interior. Calatoria noastra a durat doar 2 zile, in care am reusit sa vedem toate aceste lucruri, sa ne plimbam, ba chiar sa facem si un pic de shopping.

As dori sa va recomand, daca considerati ca acest lucru poate fi adaugat in bugetul vostru, sa faceti un ghost tour. Ghidul va va duce in locurile care au faima de a fi renumite, precum niste cimitire si strazile orasului, spunandu-va povesti. Desigur, nu veti vedea fantome (noi nu am vazut, dar cine stie), insa este foarte interesant si putin infricosator! Am platit 10 lire, cu cardul de student.

Ca si concluzie, Edinburgh nu este un oras scump (nu mai scump decat Aberdeen, in orice caz), mancarea este decenta (neaparat sa incercati faimosul Scottish breakfast-cam peste tot este 5-6 lire).

Suvenirurile au si ele preturi decente: 3-4 lire un magnet de frigider (eu ii colectionez, asa ca vanez peste tot pe unde merg). Alte suveniruri de regula nu cumpar, deoarece de obicei fie am limita la bagaj, fie ma incarc cu alte lucruri (precum shopping, bata-l vina), asa ca ma multumesc la aceste obiecte micute.

Merita pe deplin o excursie aceasta frumoasa capitala si cred cu tarie ca nu doar pentru noi, care am ajuns repede acolo-ci si pentru voi, chiar si din Romania care nu este tocmai aproape.



vineri, 8 martie 2013

Scrisoare pentru mama

Draga mama,

Astazi este de o mie de ori mai mult ziua ta decat ziua mea. Esti de 3 ori femeie: mama, sotie, carierista.

Pentru mine ai fost multiplicata la 5. Mi-ai daruit tot ce am dorit eu, dar mai presus de toate intelege, respect si iubire neconditionata. M-ai aparat de fiecare data (poate chiar si atunci cand nu am avut dreptate), m-ai sustinut, mi-ai ascultat toate visele prostesti (care apoi au devenit realitate, cine ar fi crezut?), mi-ai impartasit pasiunea nebuneasca pentru shopping, m-ai invatat sa fiu ingrijita, aranjata.

M-ai invatat sa ii respect si sa ii ajut pe cei care au mai putin ca mine, pentru ca toti suntem oameni. (indiferent  din ce punct de vedere ar avea mai putin). M-ai invatat sa am mila si niciodata sa nu dau intr-un om gata lovit.

M-ai invatat tot tu, poate unul dintre cele mai importante lucruri pe care astazi le stiu si ma ajuta sa merg mai departe: sa lupt. M-ai invatat ca nu exista sa iti doresti si sa nu poti avea.

M-ai invatat sa nu copiez la un examen, sau sa nu o iau niciodata pe calea usoara. Si nu o fac, iar asta imi aduce satisfactie.

Ai fost intotdeauna frumoasa, puternica si imi doresc ca intr-o zi sa fiu EXACT la fel ca tine. Dar tu nu ai nevoie sa auzi lucrurile astea, tu deja stii.

Iti multumesc ca niciodata nu am simtit ca sunt singura, nici macar la 3000 de kilometri cand tot m-ai tinut de mana in felul tau. Te iubesc si iarta-ma ca nu iti scriu astfel de scrisori de 365 de ori, asa cum ai merita. Pentru ca ziua ta e in fiecare zi, nu doar AZI.

SI sa ma ierti daca nu sunt copilul ideal, dar in fiecare zi imi doresc sa fiu mai buna si tu sa fii mandra. Pentru mine, pentru noi.

Cu dragoste,
A ta fiica

PS: ^_^ (stii tu ce e asta!)

joi, 28 februarie 2013

Februarie

sursa foto AICI
A venit si momentul in care imi notez ce s-a mai intamplat in luna Februarie (cum am facut si pt Ianuarie AICI). Este un soi de jurnal, ca sa pot sa imi dau seama ce "realizari"am mai facut, nu uitati ca mi-am propus ca 2013 sa fie FABULOS. Eh, what to say, IT IS. Postez asta azi, desi este abia 27 (in Romania deja e 28, pentru ca aici este 22.24) pentru ca maine I'm off to London, baaabyyyy!!!:)

-V-am zis eu ca a fost bine la examene, dar v-am mintit. Rezultatele au fost FABULOASE. Sunt foarte mandra de mine, asta a fost sesiunea numarul 3 in care am reusit sa nu pic nimic...:)
- Am ajuns la o greutate care incepe cu 4...deci am scazut sub 50 (targetul este 45)
- Mi-am intins parul o singura data si urmeaza astazi a  doua oara (plec la Londra, ce naibii)
- Nu am mancat aproape deloc dupa 6 (cu marja de eroare 2-3 zile in care mi-am dat dezlegare la dieta, haha)
-Am mers la sala aproape zilnic (exceptie 2-3 zile in care muschii erau praf)
- Am vazut doar 15 filme pana acum si n-am apucat sa citesc deloc datorita minunatei sesiuni...
-Deocamdata stiu una si BUNA: merg in ALICANTEEE, SPANIA, cu Erasmus, a fost prima optiune si fff.putine locuri, nu ma asteptam, am fost placut surprinsa. Alicante stai acolo ca vin si-mi aduc toate rochiile, costumele de baie si pantofii cu toc. Da? Sa nu pleci!!!! Astazi am aflat, asa ca de final de luna!
-  Am vizitat capitala Scotiei, Edinburgh, pe 9 si 10 februarie. A fost super super, o sa scriu un post despre asta cu tipsuri
- Maine plec la Londraaaa, tot Februarie se pune, doesn't it?
- Am avut cateva zile uluitoare, in care am vorbit cu oameni de care mi-e drag si dor, zile in care mi-am dat seama cat de optimista si vesela sunt eu si ca nu pot fi altfel. Sa mai mentionez si ca ultimele 3 zile a fost SOAREEEE si CAAAALD si mi-am luat rochite dragute?:D Nu? Bine, nu mai mentionez
- Am scris un text scurt de proza in cafeneaua in care J.K Rowling a scris Harry Potter (in Edinburgh, vine si asta in postul viitor, pe care am asteptat sa il scriu doar ca sa il combin cu Londra)
-Am petrecut (nitel cam mult, zic eu, tinand cont ca pe 1 Februarie eu eram in club)
- Am vazut niste picturi extraordinare la Scottish National Gallery
- Am mancat scottish breakfast (da da da, prima oara)

Asa ca...ce sa zic, Februarie a fost BUN asa cum l-am rugat in postul anterior. Uimitor cum a avut doar 28 de zile si eu in cea de a 27a am gasit atat de lucruri frumoase la luna aceasta.

Martie, te rog eu frumos sa-mi aduci ce imi doresc eu (demersuri aproape finalizate cu Erasmus, lucrari pentru scoala ultra bune si operatia misto). In Martie de asemenea ma duc si acasa, acasa la mineeee!!!:) Asa ca te rog Martie, esti primavara, esti frumos, keep it going!


miercuri, 27 februarie 2013

Banalitatea

Ma enervati la culme ca incercati sa va incadrati intr-un tipar. Ca va doriti sa fiti intr-o categorie de femei sau de barbati. Ca incercati sa va puneti o eticheta, ca astfel sa intrati in societate ca "genul ala de om". M-am saturat sa vad banalitate, mi s-a luat sa va vad pe toate imbracate la fel sau cu "breton" pentru ca..."se poarta"

M-am saturat sa citesc interviuri cretine la care oamenii raspund la intrebarea "Ce urasti cel mai tare?" cu "Minciuna". Sau "Ipocrizia". Sau "Falsitatea".

Sau alea in care oamenii raspund la  "Care este cea mai mare calitate a ta?" cu "Sinceritatea". Sau "Eu nu ma laud singur". Nimic nu este mai gresit decat falsa modestie prin care incerci sa te evidentiezi fata de noi, restu'nemuritorilor care au curajul sa isi spuna zilnc in oglinda cat de buni sunt, sau cat de bine fac anumite lucruri.

Mi s-a luat si mai tare sa aud texte precum: "Toti sunt la fel" sau "toate sunt la fel". Nimic mai absurd. Probabil e si asta tot un soi de dorinta de a arunca oamenii intr-o categorie sau alta.

Sunteti OAMENI. O-A-M-E-N-I. Nu tipare. Nu te defineste ca esti blonda, sau ca esti slaba, sau ca esti grasa, sau, sau sau...

PS: Cum as raspunde eu la intrebarea: "Ce urasti cel mai tare?" - Ceasurile, pentru ca timpul si varsta nu inseamna nimic. Ceasurile pentru ca iti arata cum timpul se scurge. Ceasurile...si totusi daca faci TOT CE ITI STA IN PUTINTA sa ajungi UNDE VREI, NU UNDE TREBUIE ele isi pierd valoarea. Ah da...si expresia "Nu pot".

TU ce urasti? Sau cel putin- ce iti displace teribil?

joi, 21 februarie 2013

Despre succes

Nu, n-o sa va scriu 10 pasi care sa va faca sa ajungeti la succes maxim. Nu exista 10 pasi, sunt vrajeli pentru fraieri care cumpara carti gen "un ghid despre succes". Mmmm, tocmai mi-a dat prin cap ca de fapt as putea scrie o carte de genu'asta si apoi inca una numita "Cum sa te imbogatesti cand altii sunt fraieri". De ce nu cred in chestia asta?! Pentru ca "succesul"e relativ. Daca pentru mine a avea succes inseamna sa am o familie WOW (e doar un exemplu), pentru x-ulica a avea succes inseamna sa fie plin de bani. Deci ponturile ar fi useless, de ambele parti.

Si cu toate astea: daca m-ar intreba cineva care sunt cele 3 cai catre succes (chiar m-a intrebat cineva, pentru un proiect universitar) as spune-o scurt:

1. Sa te doara-n dos de ceea ce cred altii. O, da, asta e pe primul loc. Stiu multi oameni care si-au ratat cariera, visele, stilul vestimentar (cum sa porti roz si verde deodata?!!?), talentul pentru machiaj (ce-s mazgalelile alea?!?!), sau...viata din cauza faptului ca au stat si s-au plafonat in cuvintele altora. Eh: cei care nu aud muzica ii considera nebuni pe cei care danseaza. Stiti voi, cainii latra, ursul trece. Asa sa fiti si voi.

2. Sa stii ca poti. Daca tu nu stii ca poti cine vrei sa stie? Papa Pius? Si tot legat de punctul 1: Niciodata sa nu lasi pe cineva sa-ti spuna ca nu poti. 

3. Sa stii ce vrei si sa faci. "If you want something go get it." Si cel mai important e fara scuze. Nu de "maine", ci de AZI.

PS: Deja am indeplinit 2 dintre rezolutiile 2013: Am trecut de a 3a sesiune fara restante si mi-am programat operatia despre care vorbeam. Haaaa, I'm a badass.

vineri, 15 februarie 2013

Tu ce faci cu oamenii care te dezamagesc?

Recent, in cercul meu de persoane apropiate a mai intrat o persoana. Nu dau detalii, ca nu-si au rostul sau sensul aici, pe blog, insa temele pe care le discutam sunt multe si variate.



Astazi m-a intrebat "Tu ce faci cu oamenii care te dezamagesc?" Eu i-am raspuns "Le dau un sut in cur" (scuzati-mi franceza ). Apoi m-am gandit si m-am gandit si iarasi m-am gandit pe tema asta. Nu intotdeauna am fost asa. M-am simtit adeseori slaba sau manipulata de a ierta greselile altora. Greseli peste greseli peste alt teanc de gresli si tot asa. Greseli -de altfel- inadmisibile, la care eu am inchis ochii de dragul unor lucruri sau amintiri care ma legau de persoana respectiva (Bine spus, amintiri, de care s-a ales praful), doar pentru ca...pentru ca ce, de fapt?

Adeseori am lasat de la mine, m-am pus pe locul 2-3-4 si am inchis ochii inca o data si inca o data la nesimtirea, ingratitudinea, lipsa de respect a altora, doar sperand ca asa le vei da o lectie si le vei arata prin puterea exemplului cum esti tu un erou. Ei erou, mai bine zis...naiv! Iar eroii nu prea sunt naivi, cel putin nu in povestile frumoase pe care le stiu.

De multe ori pastrezi oamenii care te dezamagesc in repetate randuri si din comoditate. Cui ii place schimbarea? Cui ii place sa ofere iarasi totul pe tava unui om nou si practic necunoscut? Cui ii place schimbarea?! Nimanui, frate. Desigur, e frumos. Tara noua, oamenii noi, ti-a crescut parul, ai slabit 5 kile, ai castigat 2 prieteni dar ai pierdut iubirea vietii tale. Nimanui nu-i plac schimbarile, nimeni nu vrea sa stie ca astazi nu mai este nimic din ce a fost ieri. Dar cateodata trebuie sa renunti.

 Este trist, dar te gandesti ca oamenii gresesc. Cu siguranta gresesc. O data, de doua ori, de trei ori. Dar stiti voi vorba aia? "Fool me once, shame on you. Fool me twice, shame on me." sau si mai bine zis ca sa sune mai a plaiu'mioritic "Iti bati joc o data, sa-ti fie rusine. Iti bati joc a doua oara, sa-mi fie rusine"

Dar cred cu tarie ca nimeni nu merita sa se joace cu nervii tai, sa-si bata joc, sau sa te dezamageasca constant. Sigur, nu cred nici ca oamenii nu merita a doua sansa. Pentru ca o merita desi in 99% din cazuri o vor calca in picioare, dar nici nu merita ca in viata asta scurta sa oferi totul unor persoane care nu trebuie iar cand vei da de oamenii potriviti sa-ti fie frica sa ai incredere in ei. Pentru ca e pacat sa te pierzi, nu?

joi, 14 februarie 2013

Valentine's

Inainte de toate tin sa-mi pastrez traditia de a scrie despre Valentine's in fiecare an, asa ca gasiti urmatoarele postari: 2010, 2011, 2012 (mama de cati ani blogaresc), asa cum sa-l las eu pe 2013 asa singur si lipsit de postarea penibila de Valentine's? NOT.

Nu, nu sunt inconjurata de inimioare, ursuleti penibili, cani cu numele meu si floricele care neaparat trebuie sa fie trandafiri (mmm, pe care-i urasc!!!!). Nu, "din pacate"nici nu ma plimb romantic in frigu'asta mizerabil. Ce sa fac, single& fabulous.

Nu?!?!? Pai cum nu?!?! Atunci ce naiba fac astazi, ce sens mai are viata mea?!? Eh, astazi m-am scos la sala, ca sa imi dau seama cu uimire ca am mai slabit 2 kilograme jumatate, aproape 3. Astazi mi s-au afisat examenele, pe care nu doar ca nu le-am picat, ci le-am luat cu note mari (ha, n-am picat niciun examen in viata asta si presupun ca o sa o tin in linie dreapta)

Nu, nu vreau sa-mi pierd vremea anul asta cu relatii cand ma pot focusa pe cariera mea si pe ce e important pentru mine si pentru viitorul meu.

Si da...abia astept comentariile frustratelor care sa-mi spuna cat de bine e sa ai un "ioobi" sau un "puisor" (wtf?!) langa tine. Abia astept si comentariile in care mi se va spune ca am scris asa, de-a naibii ce-s, ca de fapt sufar. Abia asteptttt.

PS: Single and fabulous, da? Asa ca iubiti-va voi, doar intr-o zi a anului si in celelalte injurati-va. Cel putin eu nu-s fabuloasa doar pe 14 februarie. 

joi, 7 februarie 2013

Cuvintele dor, nu e asa?

Educatia, cu siguranta, vine din familie. Teoretic, fiecare copil este invatat de acasa sa nu apeleze niciodata la violenta (nici macar verbala!), la abuz, sau -sub nicio forma- la a lovi pe cineva din diverse motive!

Practica, insa, ne omoara. In fiecare scoala exista violenta groaznica intre copii, internetul e ticsit de filmulete in care oamenii se lovesc, in care oameni ajung a fi mutilati din cauza violentei, pe niste motive total absurde.

Traim intr-o lume in care agresiunea este tolerata, daca nu cumva chiar promovata.

Ati crede ca lucrurile acestea se intampla doar in liceu. Sau ca daca esti cuminte si in banca ta si nu provoci pe nimeni, tie nu ti se poate intampla. Nimic mai gresit! Violenta nu este atrasa doar de violenta sau de provocare. Oamenii violenti sunt violenti chiar si cu cei care nu numai ca nu le-au gresit cu nimic, dar chiar si cu cei pe care nu ii cunosc!

Nu stiu sa imi/sa va explic de unde pornesc asemenea comportamente violente, asemenea comportamente animalice care te pot face sa consideri ca lovind pe cineva vei rezolva problemele. NU! Problemele se vor agrava, iar violenta si agresiunea pot lasa traume adanci in interiorul cuiva.

Slava Domnului, am fost un copil ferit de astfel de incidente si in continuare refuz sa iau parte la ceva ce ar putea duce la violenta sau la o incaierare inutila, deoarece consider ca asta cu siguranta nu este o solutie in absolut nicio circumstanta, iar astfel de incaierari chiar daca par inocente la inceput, pot duce la rani fizice/psihice teribil de grave.

Ideea acestui post mi-a venit in urma unui articol postat de Tudor Chirila AICI, in cadrul campaniei "Cuvintele dor, nu-i asa?", campanie initiata de Romtelecom. Aici il gasiti pe Tudor, vorbind despre acest lucru, partea I. Celelalte 3 parti le gasiti la related videos.

AICI gasiti site-ul celor de la Romtelecom, unde puteti gasi consiliere, solutii, experiente ale celor trecuti prin asta. SPUNETI NU VIOLENTEI. Nimeni nu merita sa fie abuzat, agresat sau intimidat in vreun fel! 

Copile, daca citesti asta si esti abuzat la scoala, spune ACUM! Nu iti fie frica, rusine. Cei care fac asa ceva, trebuie sa plateasca si sunt mii de solutii pentru a ii pedepsi pe acestia!

luni, 4 februarie 2013

Luna Ianuarie

Luna Ianuarie s-a terminat. Tic tac, am intrat acusica in Februarie.

Uitandu-ma la lista pe care am facut-o la finele lui 2012, tin sa fac un update cu ce am reusit sa fac deja din acea lista, sau macar sa vad ce am reusit sa fac in general.

- A fost super bine la examene, notele cu siguranta vor fi uriase (la noi dureaza 3 saptamani pana acestea sunt corectate)
- Am slabit 1 kilogram si vreo 200 de grame din cele 7 care doresc sa le mai pierd.
- Am vazut 9 filme si am citit 3 carti (vreo 8 daca se pun si cele de scoala)
-Nu mi-am intins parul
-Mi-am achizitionat toate materialele necesare pentru ca asta sa fie un semestru prosper la universitate.
-M-am decis unde doresc sa plec cu Erasmus tot anul viitor.
-Nu (prea)am mancat dupa 6- desigur, am mai dat-o si in bara...
-Am mers la sala aproape zilnic

Asa ca Februarie, be good...

joi, 31 ianuarie 2013

Super-fast lunch/brunch

Eu mai mereu sunt pe fuga si nu am chef sa stau ore-n sir gatind cand pot citi/invata/dormi/iesi in oras si mai sunt si la dieta, deci prin urmare ma ghidez dupa: Fast, good, fara calorii.

Deci prin urmare am cam 5-6 optiuni de pranz care sa intre-n categoriile mentionate mai sus (repede bun sanatos), probabil o sa le insir in mai multe postari. Astazi va povestesc doar despre o varianta.

Dureaza 10 minute. Pun intr-un bol dintr-un mix de legume congelate (broccoli, conopida, mazare, porumb, varza de bruxelles) si le bag la cuptorul cu microunde pe optiunea "Defrost"in jur de 7 minute. Intre timp fierb un ou tare. Cand acestea sunt gata faramitez oul (doar albus!), adaug bucatele de somon afumat, masline si un praf de curry.

Ete si iaca pranzul. Jmeker, a?

Ma subestimez!!!

Fratilor, ma subestimez. Intr-una. Ba ca-s asa, ba ca nu stiu cum, ba ca n-o sa fiu capabila sa fac aia, ba ca nu stiu ce n-o sa iasa. Ca sa va dau un exemplu concret. Acum cateva zile ma subestimam ingrozitor cu examenul la sociologie. Spuneam intr-una: "Ce oribil, am sa pic, nu stiu nimic, citesc citesc citesc si nu retin NIMIC!". Am ajuns la examen si am scris 15!!!!pagini, pentru ca ghiciti ce...mi-am adus aminte TOT! Si asa fac in toate aspectele.

Mi-am spus ca nu pot slabi 8 kilograme. Intr-adevar, nu am putut, pentru ca am slabit...9! Si acum imi doresc sa mai slabesc 6 kg, fara a-mi mai spune "N-ai sa poti!"

Dar ghiciti ce? Am avut 3 revelatii in decursul a 3 zile si mi-am dat seama ca POT. De cand ma stiu nu a existat sa-mi doresc sa obtin ceva si sa nu reusesc. Dar de fiecare data m-am subestimat inainte, ca sa pot fi apoi uluita de rezultat. De ce? Nu stiu. Cred ca e o tendinta proasta. Dupa ce am aflat cateva chestii mi-am dat seama cat de MANDRA sunt de mine si cate am facut si cate mai pot, inca... Dar se pare ca sunt genul de om care trebuie sa-si juleasca coatele pana obtine ceva, trebuie sa o ia pe drumul greu, oare de ce nu mi-or fi placand lucrurile (si oamenii) usor de obtinut? De ce nu mi-o fi placand sa trisez s-ajung mai repede unde trebuie?

A te subestima este o tendinta proasta precum este si sa te simti vinovat cand cineva nu te place. Ce aberatie. Daca am mai invatat ceva important, aia este: "Cainii latra, ursul trece", sau "Nu mor caii cand vor cainii". Asa ca daca-mi doresc ceva nu-mi pasa ce crede X, Y sau Z. Oare cand o sa intelegem ca traim pentru NOI? Ne traim vietile asa cum VREM NOI, fara scenarii si fara parerile idioate ale altora. Pentru ca nu am vrea intr-o zi sa ne trezim cu ideea ca toata viata am trait dupa scenariile altora in loc sa apreciem ce avem si sa ne creem PROPRIUL destin fara reguli aberante create de societate. Nu? Ba da.

So: "Be what you want, do what you want, say what you want, because those who matter don't mind, and those who mind, don't matter"

Concluzie 2: The only one that's standing in your way is YOU.

marți, 22 ianuarie 2013

Cum sa slabesti 10 kilograme intr-o saptamana sau cum sa mori mai repede

Nu stiu cum Dumnezeu am dat eu like (sau ce oi fi facut) pe Facebook la o pagina a unui ziar faimos.. Habar nu am ce fel de "jurnalisti"sunt aia, sau daca or fi, probabil lasa scrisul articolelor pe seama nepotilor lor de 3 anisori si jumatate.

Toate sunt aberante, au titluri pompoase iar articolele au...2 randuri! M-am invatat minte si nu ma mai deranjez sa dau click ca sa vad niste chestii total absurde, nefondate si asa mai departe. Din ceea ce stiu eu, un jurnalist in momentul in care scrie un articol trebuie sa aiba 3 surse care sa confirme ca acest lucru este adevarat. Un alt exemplu este bazat pe faptul ca cei de la ziarul respectiv "sarbatoreau" (poate au tras si un champagne party) ieri ca Marian Cozma ar fi implinit 30 de ani la 21 ianuarie. Din pacate insa, acesta este nascut pe...8 februarie! Si aici chiar nu trebuiau cele 3 surse, ci un simplu google "Data nasterii Marian Cozma".

Dar cireasa de pe tort a aparut abia astazi: Navigand pe Facebook, dau iarasi prin news feed de un articol de la acestia: DIETA CU OU: CUM SA SLABESTI 10 KILOGRAME INTR-O SAPTAMANA. 

M-am oripilat, dieta aceasta continea un meniu pe doua zile, luni si marti (cred ca la astia si saptamana are mai putine zile decat la noi, muritorii si ignorantii) care continea grapefruit si oua. Oua oua si iarasi oua. Deci daca nu mori, macar sa dai si tu intr-o hepatita mica, ca sa nu zici ca nu te-ai ales cu nimic. Trist nu este faptul ca multi dintre noi ne dam seama ca este aberant si nu am face asa ceva sub nicio forma, ci faptul ca multi dintre noi AR FACE-O!

Asa ca daca vrei sa mori, gasesti tot felul de diete care iti promit 34923840 de kilograme in 3492403240 secunde. NOT. Ce-o fi in capul nostru oare cand ne supunem corpul la astfel de tratamente barbare in loc sa mancam echilibrat si sa mergem la sala? Asta se invata pe propria piele, in orice caz.

Deci spuneti NU dietelor! Corpul nostru are o metoda de aparare, din acest motiv punem imediat inapoi kilogramele pe care l-am pierdut intr-o dieta. In momentul in care primeste foarte putine calorii, corpul isi face din instinctul de aparare resurse din depozitele de...grasime, pentru urmatoarele tratamente barbare pe care i le veti aplica! Sic.

luni, 21 ianuarie 2013

Schimbarea

Este ora 2.37 in Aberdeen, iar eu cred ca mi-am supra-incarcat creierul cu sociologia astazi, invatand peste 8 ore, lucru care s-a intamplat si ieri si alaltaieri si acum 2 zile si acum 3, asta fiind ultimul examen si totodata cel mai inaccesibil.

Sunt un mare fan al schimbarii. Ideea postului a venit in clipa in care mi-am schimbat fundalul si tema blogului, sperand ca ma atrage la a reveni la obiceiul scrisului, obicei de altfel foarte bun, care s-a dezvoltat, -zic eu-,  in urma lecturilor multe pe care le-am facut de-a lungul anilor. Mi-e dor sa scriu. Nu o mai fac, habar nu am de ce, doar daca trag de mine. Idei de scris, paragrafe lungi cu epitete multe si cu zane frumoase imi vin zilnic in cap, insa refuz a le materializa, nu stiu de ce.

Toti apelam la schimbari pentru a nu intra intr-o rutina demoralizanta care ne-ar face sa ne pierdem orice chef de viata sau dorinta de a experimenta lucruri noi si interesante. Sigur, toti avem nevoie de o oarecare rutina care ne ofera comfort(un acoperis deasupa capului stabil, un job stabil, o relatie stabila, prietenii infloritoare, etc). Ne tundem pentru ca avem impresia ca asa totul va deveni mai nou, ne schimbam jobul in speranta ca la urmatorul va fi in regula, renuntam la relatii sperand ca in urmatoarele vom fi apreciati mai mult si ca dragostea va fi servita ca aperitiv, fel principal si desert. Plecam in tari straine ca sa ne facem vieti noi si apoi ne este dor de cele vechi.

Imi este dor de casa, trebuie sa recunosc. Ce inseamna "acasa?" "Acasa" inseamna atunci cand cu 3 zile inainte de ziua de a pleca incep sa adun lucrusoare in valiza mea mare visinie in care incap teoretic 23 de kilograme, dar eu am reusit sa indes 29 (nu ma intrebati cum, nici acum nu stiu!). Pun haine, cadouase, incaltaminte, produse cosmetice si cele cateva rochite/bluzite noi cu care ma rasfat mereu inainte de a pleca acasa. Acasa inseamna mancarea mamei si sfaturile tatei, acasa inseamna distractie, acasa inseamna patul meu moale in care imi permit sa ma trezesc la 12 la pranz dupa ce am ajuns la 8 dimineata acasa, barfele cu prietena mea cea mai buna, intalnirile cu toti prietenii, oraselul mic si linistit si parcul curat. Acasa inseamna limba romana si vesnicele drumuri la Brasov, Bucuresti, Braila. Acasa inseamna...unde iti este sufletul!

Dar pana una alta, suntem tineri, suntem frumosi, destepti si fiecare zburam din cuib. Asa ca sa va priasca schimbarea, astea sunt experiente care vor fi notabile si remarcabile in ziua in care vom trage linia, undeva la sfarsitul vietii spunand ca suntem...FERICITI!

PS: Inca ma obisnuiesc cu ideea  ca in jumatate de an ma pregatesc sa locuiesc intr-un alt oras european, si apoi altul si altul...Cine stie, se spune ca in final toate drumurile duc acasa!:)