Când viața devine un business mai mult sau mai puțin...avantajos

Că viața asta e o continuă afacere știm toți. Îmi dai aia, îți iau aia, îți dau ailaltă. Dacă faci aia, fac aia. Și tot așa. Ce distracție, haha.

 Dar care-i cheia succesului?Să nu-ți pese!Mai pe scurt și cum ar zice englezu ”I dont give a damn”. Da, da, da. Nu mă luați acum cu d-alea că vai, că dacă nu-ți pasă ești superficial/egoist/insensibil/tâmpit/nemernic. Da, ești superficialegoistinsensibiltâmpitnemernic, dar cel puțin nu ești înjunghiat. Couldnt be more simple.
Parcă mă și văd dând approve la niște comentarii de genul ”Da cum, îți bagi picioarele-n tot și gata, ce-ți pasă ție”, opțional și ”chip de lut”. Nu, nu înseamnă să-ți bagi picioarele-n tot, ci să ajungi la nivelul ăla-n care ce ți se întâmpla nu e bun sau rău, ci doar e.Și și mai important decât asta: nivelul la care nu iei asupra ta responsabilitățile tuturor tâmpiților doar pentru că...”ție-ți pasă”.

 E greu ca dracu să nu-ți pese dar în final it all pays off. Și plus de asta, cui dracu îi trebuie decizii luate că așa a zis x, y sau Mărioara din deal?Că într-un final realizezi că x, y și Mărioara din deal te-au dus direct la dreaq cu tot cu sugestiile lor de ”coulda woulda shoulda” și că ești pe un drum care nu numai că nu-ți place și nu-l vrei dar nici n-ai cea mai vaga idee cum DRACU AI AJUNS AICI.Normal, dacă mergem după ”Dacă n-ai așteptări n-ai dezamăgiri” it wont work. Pentru că nu poți doar primi.Tre sa mai și dai. Și plus de asta, e greu ca dracu să nu aștepți nimic. Ne pricepem al naibii de bine să aruncăm responsabilități pe alții să confundam sentimente, să ne prefacem că EI trebuie să facă și NU NOI.

În relații ne apucă egoisme de genul ”Nu ieși cu băieții la nicio bere” . Sigur, nu iese, că tu dai din picioare ca apucata și disperata că nu-l vezi 3 ore. Va fi acasă. Dar ciufut și fără chef. It s all that you got.

 ”Dacă mă iubește face aia”. Said who?Dacă te iubește își va manifesta iubirea in his own way. Nu trebuie să-i spui tu CUM să o facă.

 ”Iubitule, vreau să mergem în oraș”. Omu e obosit, n-are chef?Clar, nu mă mai iubești, da, niciodată nu faci ca mine, totul merge după tine și nevoile tale.

 ”Dacă ieșim acum la Măria, mă duci săptămâna viitoare-n Grecia?”Clar, tu vrei în Grecia, nu la Măria. E doar..un business.

 Nu știm să cerem, nu știm să oferim, vrem să ajungem la o relație bazată(culmea), pe o strategie de marketing și anume situația win-win. Voi ați oferit vreodată ceva fără să cereți nimic la schimb??

 Nu, bineînțeles că n-ați făcut-o. Că suntem niște proști, egoiști, șantajiști, crescuți de mici să NU oferim nimic fără să cerem. ”Dac-o iubești pe mami, papi tot din farfurie”. Hai nu zău. Dacă nu-ți mănânc borhotul, nu te iubesc. Dacă nu mănânc până -mi dau mațele afară, că deh, mie nu-mi mai trebuia. Eu am mâncat că te iubesc.How selfish. Și uite-așa apar insuccesele, handicapurile emoționale și egoismul. Poate dacă ai noroc te trezești vreodată.

 Am zis, am zis.

Hai să-mi trăiești, simpaticule

Acum am realizat că acum ceva zile (multicele, ele, așa), adică pe 7.07.2009 începeam să scriu.... Deci, în fond, în concluzie și prin urmare, eu și al meu blogușor făcurăm 2 anișori

 Ce să vă zic despre relația asta? O luăm sistematic, pe bulinuțe, cu calm și răbdărică

•  Cel mai sus am fost în zelist pe vreo 300 și ceva
•  Nr. maxim de vizualizări/zi a fost 1000 și un pic.
•  Odată am surprins pe pagină cu ajutorul contorului 160 de persoane online.
•  Am 617 postări
•  Sunt iubită și comentată.
•  Mi-am făcut amici noi, cu care discut, pe care-i comentez și mă comentează

 Asta fu statistic. Altfel... am început blogul ca pe o joacă. ĂSTA a fost primul post. Care nici măcar nu a fost un post, ci o leapșă. Am scris posturi iubărețe, am jonglat cu sentimente, am făcut declarații de dragoste, blogul a împlinit un anișor, v-am arătat filmulețe SUPERBE, v-am vorbit despre despărțire, despre cărți bune, despre ce cadouri să cumpărați celor dragi, despre cuvinte frumoase, despre scrisori care-au rămas aici, între noi, v-am învățat cum să fiți cocalari/pitzipoance pe mess, despre telefoane-n miez de noapte și cred că pe undeva pe-aici am învățat ironia de calitate. Apoi v-am vorbit despre textele bărbaților, despre mine,  despre clișee de despărțire, v-am învățat cum să faceți față stresului, mi-am recunoscut problemele, am râs de matrimoniale, despre foști prieteni, despre filme horror, despre pitzipoance, despre seriale bune, despre boli grave , relații de-o noapte, despre beție, despre supremația lui iubi, am răspuns cititorilor, am vorbit despre fashion, taximetriști, relații cu tipi comitted, emisiuni

Acesta ar fi un mic-mare rezumat al posturilor bune, zic eu. Inițial a fost pe sentimentalism. Apoi am realizat că dacă ai simțul umorului și barurile sunt deschise viața e frumoasă.

 Așa că să-mi trăiesc și vă mulțumesc vouă, fără de care nu aș fi existat. Amin!

Hai scuză-mă că te mint romantic

Unii sunt mincinoși patologici. Au mitomania în sânge și le place enorm de mult să mintă. De fapt e fun. De ce să spui că ai luat doi de 7 când poți să spui că ai luat 5 de 10?

Poți clasifica minciuna ușor:

Dorința de a fabula

Mai mor câte puțin când zic și eu ceva de genul ”Am reușit să fac x lucru”și-mi vine răspunsul ca o piatră-n cap ”Eu l-am făcut acum 3 ani”. Honestly, I do not give a damn! Mă doare-n fund că ai făcut tu și ai dres și că ești mai tare. I am on my own, cu propriile mele realizări pe care nu le etichetez în funcție de ale altora.

 Mai mor câte puțin când aud cum ți-ai bătut tu joc de aia și cum ea e-n limbă după tine orice i-ai spune, ea pică. Sunt convinsă că dacă pică ...e la fel de tâmpită ca tine.

Mai mor câte puțin când te-aud cum te-ai cocoțat tu pe Everest iarna la -125 de grade (că aveai plapuma pe tine) și cum ești singurul care-a reușit asta. E bestial. Ești cel mai șmecher dintre toți, oricum

Mai mor câte puțin când aud texte de genul: ”Bărbații adevărați nu sunt romantici”. Said who? Filmele cu Chuck Norris? Vreun prieten d-al tău? Vreun ”specialist?”Bullshit. Bărbații adevărați nu sunt romantici? S-ar putea să fie puțin...singuri.

 Ați înțeles voi ideea. E dorința de a fabula, de a înflori, de a minți și de a arăta nu CINE ești ci cine AI VREA să fii.

 Minciuna de complezență:

•  Cât de bine-ți stă cum te-ai tuns (și-n gândul tău: ”Oricum arăți ca dracu”)
•  Vai, ce ai slăbit (”La firul de păr”)
•  Nu, nu mă deranjează să fac asta (”Futu-ți soarele mă-ti”)
•  Sigur că da, te voi suna eu (La paștele cailor)

Ați înțeles cu siguranță și aici

 Minciuna care rănește

Mai mor câte puțin când aud ”Lasă-mă, nu am timp”. O zi are 24 de ore. Cum le folosești, asta depinde de tine. Însă, nu avem nevoie de niște studii care oricum s-au făcut, ca să știm că pentru lucrurile pe care le iubim ne facem mereu măcar 2-3 minute. Fiecare dintre noi are timp pentru lucrurile care CHIAR contează. Așa că dacă auziți des sintagma ”Lasă-mă, nu am timp”, poate ar trebui să vă puneți întrebări legate de importanța pe care vi-o acordă persoana respectivă.

 Mai mor câte puțin când aud ”Scuză-mă, am uitat!”.Adevărat, se întâmplă. Dar foarte foarte rar, zic eu. Dar dacă uitatul devine...zilnic, transmite mesajul clar: ”Nu-mi pasă de tine”

 Mai mor câte puțin când aud ”Te iubesc”și nu e adevărat. E minciuna care rănește în general foarte mult, mai ales când sunt și niște sentimente ale persoanei căreia i se spune în joc

 Ok, de acord, așa cum spunea Meredith din Greys: adevărul doare. De asta mințim. EU evit să recurg la minciună (doar la alea care mi salvează pielicica).. Minciuna doare. Niciun adevăr nu poate durea mai tare decât minciuna. Pentru că știind adevărul, știi unde ești...

Chiar mă călcați pe bătături!

Ella și al ei zâmbet mi-a ”pasat”și mie un tag în care trebuie să vă spun ce fel de oameni nu-mi plac. Așa că...să vedem, în ordinea înălțimii,tam tam tam tam:

1. ”Eu-le-știu-pe-toate-tu-nimic”kind of guy

Tu-i spui 5, el zice 7. Tu zici că ai trecut BAC-ul, el zice că nu l-ai trecut, că nota 9 nu e bună. Tu-i zici câr el zice mâr. Deci într-una el e Gică contra care le știe pe toate. Nu, n-are importanță că tu ai trecut prin lucrul respectiv, sau că ți s-a întâmplat ție. El știe cel mai bine. Tu zici că-ți iubești prietenul, el zice că...e obișnuință. Știe omul!!!

2.” Nu-le-știu-pe-toate-dar-aș-vrea”kind of guy

 Și...ce salariu ai?Vai, așa puțin? Și cum îți chibzuiești banii? Și...viața ta amoroasă e ok?Dar cu prietenu?Vă mai certați???Și toate întrebările posibile despre existența ta. La unele din ele nici măcar n-ai răspuns încă, dar el va vrea să știe!Back off, bitch!

3. ”Oferă-mi puțină atenție, te rog”kind of bitch

 Sau așa zisele attention whores. Disperarea e maximă. Ce contează că ăla nu dă doi bani pe tine?Tu disperă, că e ok. Vrei să ieși în atenție orice ar fi. Bravo. Tot pe principiul ăsta (homeopat) faci ce faci și te machiez și cu nițel (vorba vine nițel, că-l duci până la sprâncene) fard albastru și ruj maro. Să ieși în evidență. Slut!

 4.” Hai să ne jucăm cu viața oamenilor”kind of guy.

 N-are nici cea mai mică importanță că poți răni pe cineva. Atât timp cât tu și p**a ta sunteți fericiți e totul în regulă. Te joci, vii, pleci, iar vii iar pleci și niciiodata nu-ți arăți sentimentele. De ce-ai face-o?E atât de greu să dai lucrurile pe față și să pui sinceritatea în joc. De ce-ai pune-o?Când încă-ți merge...

 5.” Spun de toate despre tine dar nu pe față”kind of guy

 Mă consideri o proastă și spui asta tuturor...mai puțin mie...Ai fel și fel de probleme cu felul cum arăt, cum mă îmbrac, cum respir, cum TE IGNOR... Dar nu ai veni în față să-mi zici. De ce?De prost/astă.

6. ”Sunt hater și-am valoare”kind of guy

  Știi despre mine ce mănânc dimineața, ce mă doare, cu cine mi-am tras-o, când ies cu rolele sau când fac pipi. Știi că am avut 2 prieteni, că am stat cu unul nu știu cât. Că merg dimineața la școală la 7 jumate, sau mă rog, mergeam. Îmi citești blogul din umbră și-ți faci id-uri false doar ca să mă freci pe mine la cap. Dai commenturi anonime și apoi dormi liniștit că ești cool. Nu, nu ești. Serios!Mda, bine, recunosc, sunt invidioasă.......

 7. ”Calc în picioare pe oricine”kind of guy.

 Aici cuvintele-s de prisos.

 Cam astea-s...să nu uităm totuși nesimțiții, de care nu e cazul să vorbim, mai ales aici, pe plaiul mioritic...

 Pasez leapșa tuturor din blogroll! Hai să vedem ce oameni urăște Cami Lazăr, Erase Rewind, Măzgălica, Irina freelove, Lillee, Ema și blogul ei de coafeză. Fingerprints, Grapefruits, Pumpkin, Evergreen, Petit Beure, Andra și jurnalul de soprană și bineînțeles, vă aștept pe voi, cei care nu aveți blog, să-mi spuneți ce oameni vă stau în gât!

Gata, plec

Azi plec... în week-end nu auziți de mine (nu c-o să vă fie foarte dor)!, dar ziceam și io să nu ziceți ”Bă, asta s-o fi spânzurat?”Neee, n-am tente sinucigașe.

 Degeaba se spune că-ți poți limpezi gândurile într-o plimbare sau..whatever. Eu am nevoie să mi le limpezesc bine de tot. Am zis am zis. Așa că plec. De obicei nu fug, de obicei îmi înfrunt problemele. Dar acum n-am ce înfrunta. Mă duc să mă relaxez și să mă bronzez.

 Așa că...vă pup și promit că mă întorc cu gândurile limpezi și mai liniștită. Să fiți cuminți!

Stay stylish!

Am cerut-o pe Cristina și-am primit o zână

Mi-ar plăcea nu o zână ca mine, ci o Cristina căreia să nu-i pese. Una pe care s-o doară la bascheți că Monica și Iri divorțează doar ca să promoveze nu știu ce căcat, că nu e soare, că nu plouă. Să se gândească că poate mâine mai rezolvă una-alta, că pleacă două zile să-și aerisească creierul îmbâcsit. Una care citește ce citește apoi uită tot și rămâne doar cu ea. Se cunoaște pe ea și o doare la bască de una și de alta. Poate ar fi una egoistă, superficială și ușor cretină, dar măcar nu m-ar mai durea nimic, niciodată.

 Ce am eu? O zână căreia îi pasă prea mult. Care pune suflet și apoi îl găsește franjuri aruncat ca o mănușă veche de bucătărie. Am niște vise lungi și obositoare în somnul puțin. Puțină liniște în suflet și din ce în ce mai des acum că am timp de ele, gânduri copleșitoare. Am o zână care pariază mai multe decât are și spală pe jos în interiorul bodegii în care a pariat. Am o zână care-a crezut că știe ce-i aia fericire ca apoi să-și dea seama că habar nu are. Păcat că sufletul nu s-a potrivit cu hârtoapele din realitate. Mare păcat.

 Vreau să fiu și eu superficială și să nu mă doară! Știe cineva cum?Primesc orice sfat

Uneori viața bate fimul

Pe bune. Și o bate rău de tot.

Poveștile cu prințesici și broscoi...le-am scris AICI. Dar nu e doar atât. Parcă nu știm toți filmele alea cu happy ending și cu înâlniri ca din vis care se termină cu un mariaj-reușit, bineînțeles-și care ține forever and ever. Sau happily ever after(ce text bolnav)

Dar care-i scorul film vs. realitate?Hai să vedem.

Cum se întâlnesc?
În filme: ori la vreun semafor, ori se ciocnesc întâmplător pe stradă, ori într-un bar. Romantic like.
 Reality: ori prin vreo prietenă cam schioapă, ori pe Facebook, ori și mai rău: pe site-uri de matrimoniale.

 So far: 1-0 pentru film.

 Cum merge relația?
În filme: Briliant, extraordinar, se sună de 50 de ori pe zi. Și dacă există impedimente se vor rezolva repede. Că intervine happily ever after.
 Reality: Certuri, scandaluri, cine-i târfa aia, te iubesc, nu te mai iubesc, pleacă, vino, du-te, stai!

 So far: 2-0 pentru film.

 Finalul?
 În filme: Și-au trăit fericiți până la adâââânci bătrâneți când doar ea avea artrită și el îi facea unghiile de la picioare
 Reality: Sunt amândoi bătrâni, obosiți cu o pensie mizeră și mănâncă pâine cu ceai.De iubit nu s-au iubit niciodată, dar au avut copii și le-a fost milă să-i lase doar c-un părinte.El îi mai arde una peste bot dar ea zice că dacă l-a suportat 50 de ani, acu ce mai contează?

 Cum mor?
 În filme: For instance, Jeux d enfants, pe care toți îl știți. Mor împreună într-un bloc de ciment.
 Reality: Ea face infarct de la nervii provocați de la faptul că el bea de stinge.

 So far: 4-0 pentru film.

 So... Reality beats the hell out of every movie!!! ”Happily ever after ”pălește în fața dramelor cotidiene. ”Te iubesc”pălește și el, sau nu mai există deloc. Relațiile fără ”emotional attachment”există la fiecare pas.

 În realitate nu ne revenim după decepții atât de repede ca-n filme.Oricâte Samantha, Miranda și Charlotte ai avea lângă tine. În realitate recuperarea nu e un sport de echipă. Ci un maraton luuuuung...și singur ca naiba.În realitate sufletul te doare la fel de tare și după 3 Cosmopolitan date pe gât. Sau ..și mai tare, pentru că la noi nu prea găsești Cosmopolitan.Nu în toate barurile. Așa că dai vodkă pe gât. Și te arde și gâtul și sufletul. În realitate vorbele dor mai tare. Pentru că sunt reale, sincere.Nu jucate.

Ca și-n filme, și-n realitate monștrii sunt reali. Sunt înauntrul nostru.Și...nedemn de orice film horror în care personajul principal scapă de monștri sau fantome..în realitate ei ...câteodată ....câștigă!

 Dar sigur, nu e nicio problemă, atât timp cât ai simțul umorului, iar barurile sunt deschise!Și parcă uneori crezi și tu în ”Happily ever after”. Sau dacă nu, crede în ”happy right now”:)

You re not my knight in that shiny whatever

As Meredith Grey said to Derek.

 Tind să cred (poate greșesc, poate nu) că dezamăgirile în dragoste și în relații se trag din copilărie. Știți voi povestea: ”Prințul pe calul alb” sau ”trebuie să săruți mulți broscoi până dai de prinț”. Să vă mai dau detalii? Ok, Cinderella, Rapunzel și alte pipițe blonde și cu păr de 25 de metri cu indulgență care au trăit happily ever after cu vreun...prințișor bogat și i-au mâncat zilele și banii.

 Apoi am crescut, că deh, se întâmplă și din astea (doar că guess what- am crescut normal, nu într-o zi cât alții într-un an, că probabil în vreo 82 de zile am fi fost morți). Prima iubire (nu se uită niciodată tananananan) și inevitabil prima dezamăgire. Apoi auzi textul (aproape metafizic): ”Lasă, apare și prințul tău cu care vei trăi fericită”. Voi trăi fericită până când?Până-mi dau seama că-i un idiot?

Honestly: toate am pupat la broaște care s-ar fi transformat în prinți dacă le-ar fi sărutat oricare alta. Dar my point is. broasca are puteri magice sau sunt vreo prințesică super under-cover? Broaștele duc o viață simplă...oac-oac-oac-oac, am sărit iară pe lac și tot așa. Stau tolănite, sunt super mega scârboase. Nu le deranjează glodul, noroiul și mizeria. Zic și eu. Dar schimbarea asta în prinț...ar putea fi foarte ușor asemuită cu transformarea coconului în fluture. Părerea mea. Doar că nici pe prinț nu prea o să-l deranjeze noroiul. Singura asemănare dintre el și broască va fi că amândurora le e frică de ....barză!

 Deci da. Here s my point. Doar că și prințesa și broasca, sătule de atât oac-oac își vor dori să zică ”Te iubesc”someday.

 Și-apăi na, tot ce-i bun, vorba aia, ori e imoral, ori îngrasă. Așa-i și cu bărbații.

 Oac, oac, where are you little frog?

Dacă tot ai două fețe, măcar fă una din ele drăguță

Așa zicea Marylin Monroe.

Ei bine, cu toții știm, cu o față te naști, pe cealaltă ți-o va forma societatea. Nimic mai simplu. Poți alege a fi rechin sau hrană pentru rechin. Asta depinde de cine ești, în cine te transformi, ce anturaj ai, sau efectiv ce-ți dorești de la viață. Unii efectiv considerăm că e mai bine să fii cel condus și nu cel care conduce. Unii consideră că e bine să e bine să lași de la tine și că sacrificiile trebuie să fie prezente în fiecare clipă a vieții și trebuie acceptate..și alții că, ei bine, că poți călca și pe cadavre as long as you get there.

Am cunoscut mulți oameni. Față formată de societate? Bad ass, rule breaker, the one who rules the world. Interiorul? Romantism și poezii scrise sub lumina lumânării (a becului, că trăim în 2011)

 Oamenii nu pot fi clasificați. Nu pot fi catalogați. Asta pentru că habar n-ai ce trăiește ăla sau ăla sau ăla. Fiecare are luptele sale interioare. Ușoare sau grele.Nici asta nu ești în măsură să contești sau nu. Fiecare are un scop, un loc unde trebuie să ajungă și pentru asta are mijloacele sale, care din nou, nu ai dreptul a le contesta.

Toți avem două fețe. Sau 10. Sau 20. Pot fi bune, sau rele. Rele în sensul că persoana respectivă e atât de ipocrită încât nu știi care din cele 15 fețe s-o pocnești prima, sau în sensul că se poartă diferit cu oamenii.E evident că nu te poți purta cu toții oamenii la fel. Și asta datorită faptului că nici ei nu se poartă la fel cu tine.

Eu sunt sinceră. Cu toți oamenii care-mi oferă și ei sinceritatea. Sunt un om sincer, care cere să primească exact atât cât oferă. Nu mai mult, dar nici mai puțin!Nu pot permite nimănui să mă rănească. Urăsc să fiu mințită, dar și mai tare urăsc când nu se discută cu mine. Prefer de o mie de ori adevărul, fie el cât de dureros, în loc de minciuni”nevinovate”.

 Urăsc să nu înțeleg, să mă piardă momentul, situația... gândiți-vă bine când nu vă deschideți...poate nu mai există un mâine care să vă ofere șansa de a vă deschide. Presupun că asta e problema noastră, a oamenilor. Habar n-avem ce să spunem și ce să facem când e AICI. Ceva, cineva, orice. Când nu mai e, am spune orice. Păcat că ”prea târziu”e cel mai trist...

Și până la urmă, poate singura soluție de a nu avea inima frântă, e, câteodată, să te prefaci că nu ai una...:)

S-a mai dus un hop...Acum zâmbim, da?

Ca să nu țin în suspans zic din start: 9,11 medie finală. Însă la română, acel 8.75 pe care am crezut că fac infarct când l-am văzut.... nu rămâne așa. Mâine fac contestație. Și nu pentru că vai Doamne, ce figuri am în cap. Ci pentru că AIA NU E NOTA MEA! Am făcut o lucrare bună și cred că merită să-mi încerc norocul. De asemeni, 9,60 de la istorie m-a ridicat în al 9-lea Cer, am urât istoria! Voi ce părere aveți despre asta?

Camelia m-a rugat să scriu despre BAC-ul de anul ăsta, din perspectiva mea, care l-am trăit.

Camerele video: Nu au existat. Cel puțin nu la mine în liceu. Și chiar mă îndoiesc că acolo unde au existat au și funcționat. Și dac-au funcționat, nu s-a uitat nici dracu la ele. Asta a fost o porcărie pe care să mai cheltuim niște bani. Îmi și imaginez, să presupunem că totuși au fost urmărite în timp real. Cum mergea faza? Îl vedeai p-ăla pe cameră că și-a scos obiectul muncii și intrau pac-pac, mascații și-l trânteau la pământ?

Copiatul:  Despre asta nu mă pot exprima, deoarece nu am avut nevoie, chiar am muncit mult într-un an de zile și sunt mândră de mine. Puteam, probabil, să mă las pe tânjeală tot anul și să mă bazez pe copiat. Poate chiar reușeam să copiez. Doar că notele alea nu mi-ar fi adus nicio satisfacție.

În sală la mine nu s-a copiat. S-a mai șușotit, însă am încercat să stau departe de discuții, să nu cumva să pic la mijloc.


Subiectele:  Nu vreau să fiu rea, dar e imposibil să confunzi textul dramatic cu drama. Și cu restul am încheiat aici. Deși s-au catalogat a fi extrem de grele subiectele, eu le-am considerat a fi accesibile. Prea accesibile.

Cert e că, deși s-a terminat, oboseala fizică și psihică încă există. Mai urmează hopul legat de contestație, până pe 8, când se afișează. Am ales să fac asta pentru sufletul meu, pentru că știu că nu sunt de nota 8.75, ci de una mai mare! Nu am nimic de pierdut, pentru facultate în Scoția am nevoie de medie peste 8. A mea e peste 9.

Acum? Acum sper ca lucrurile să se așeze. S-a ordonat una, s-au deranjat alte două, trei... Să se facă odată fericire și pe-aici!


Voi???Ce-ați făcut la BAC?

Mare ți-e grădina, Doamne..la propriu!

Păcătoasa69: sărumâna, părinte

Părintele_jaguar: SAL, fiica mea

Păcătoasa69: sal???

Părintele_jaguar: Să Ai Liniște

Păcătoasa69: aaa, da părinte, iartă-mă, eu nu prea le știu astea că numa’ ieri ne-am băgat netu’

Părintele: ești iertată…căci trebuie să iertăm chiar și online…spune-mi, cu ce te pot ajuta la ceas de seară?

Păcătoasa69: păi iubite părinte, așvrea să mă spovedesc…și am zis că îți scriu aici ca să nu mă mai scol măine cu noaptea-n cap ca să merg la spovedanie

Părintele_jaguar: înțelept ai gândit…căci oricum dimineața e îngrămădeală mare că vin toate babele plictisitoare care nu au net. și mai au și păcate plictisitoare, fără un pic de cancan, nimic

Părintele_jaguar: că au înjurat, că n-au ținut post, că n-au stins televizorul când era furtună…din astea

Părintele_jaguar: așa că e o plăcere să asculți o enoriașă tânără așa ca tine, cu un id care te îndeamnă să gândești la cele lumești…

Păcătoasa69: da, părinte, mă bucur că mă înțelegi

Părintele_jaguar: atâta doar că va trebui să plătești mai întâi…căci așa e creștinește…mai ales că biserica e săracă, acuma că ne-am băgat și netu’, tre să ne luăm și un router de wireless…să-l ducem la oraș să-l sfințim…sper că înțelegi…

Păcătoasa69: da, sigur părinte, cât tre să plătesc?

Părintele_jaguar: fata mea, știi că pe noi nu ne lasă inima să cerem, sau să zicem sume…cât vrea sufletul tău și cât poți…știm că lumea e săracă, deci cât îți îngăduie inima

Păcătoasa69: bine părinte…50 de lei e bine?

Părintele_jaguar: 100 minim

Păcătoasa69: bine, părinte cât zici tu…da cum fac să-i plătesc online?

deschid aicea unde se bagă cd-urile și îi bag acolo? sau ți-i scanez?

că nu prea mă pricep…

Părintele_jaguar: ai card?

Păcătoasa69: are bărbatu-meu

Părintele_jaguar: e bun atunci, păi până duminică ne aduce părintele Conexiu de la RDS o cutia milei digitală și când vii la biserică, vii cu cardul și îl scanezi acolo,bagi pinul și cutia milei își ia cât crede de cuviință…

Părintele_jaguar: acuma poți să-mi zici păcatele

Păcătoasa69: bine părinte…am mințit

Părintele_jaguar: LOL 

Păcătoasa69: ce înseamnă LOL?

Părintele_jaguar: adică “lasă odată lăbarelile”. zi păcate din alea mai serioase…ceva cu sex n-ai?

Păcătoasa69: aaa…ba da părinte :”> multe… îmi cam înșel bărbatul…

Părintele_jaguar: vai, ce urât…

Păcătoasa69: da, știu părinte, e foarte urât…de aia îl și înșel…nu știu cum naiba m-am putut mărita cu unu’ așa urât…

Părintele_jaguar: nu, măi, e urât ce faci…

Păcătoasa69: aaa…da scuze știu…de aia am și vrut să mă confesez…că mă simt prea încărcată de povara unui asemenea păcat…

Părintele_jaguar: păi de ce te simți atât de încărcată?

Păcătoasa69: păi este când îl înșel cu mai mulți din sat și știi cum e părinte…e mai mare încărcătura, că unde-s mulți, puterea crește

Părintele_jaguar: ai de plm

Păcătoasa69: ce înseamnă plm părinte?

Părintele_jaguar: adică păcatele lui moise

Părintele_jaguar: așa deci, îl înșeli pe fraier…și ce alte păcate mai ai?

Păcătoasa69: apoi părinte…de când cu internetu’ ăsta mă cam uit la filme din alea…știi dumneata…

Părintele_jaguar: omfg!!! ce tare!!

Păcătoasa69: cum adică omfg părinte? sau te-ai înecat?

Părintele_jaguar: adică ooo, maică fără de greșeală!!!

Părintele_jaguar: bine, fata mea…eu tre’ să plec imed…oricum cele mai interesante le-am luat la cunoștință, restul le știe Domnul oricum că el ne vede pe toți prin webcam…

Părintele_jaguar: o să îți zic ce să faci și apoi o să îți dau un canon

Păcătoasa69: bine părinte, mulțumesc…da’ avem deja imprimantă Canon, e bine?

Părintele_jaguar: da, e bine, atunci nu-ți mai dau canon, uite ce tre să faci acuma

Părintele_jaguar: ai Facebook?

Păcătoasa69: da, părinte

Părintele_jaguar: ok, atunci te duci la pagina Bisericii, și dai Like la pagină, apoi la toate icoanele puse acolo la Wall Photos și pupi ecranul de la laptop. Pe urmă postezi pe Wall “sunt o păcătoasă penală, mi-am înșelat bărbatul”. și după ce primești like de la ei înseamnă că s-a confirmat plata prin card și ai fost iertată

Păcătoasa69: bine, părinte da’ eu credeam că spovedania e confidențială…dacă pun pe perete vede toată lumea…

Părintele_jaguar: eee păi ce mai e confidențial acuma cu facebook-ul și cu astea…

Părintele_jaguar: eventual îți setezi acolo la Privacy să nu vadă toată lumea…oricum noi, userii de la pagina Bisericii nu arătăm la nimeni, râdem numai așa între noi la câte o beție de păcatele fraierilor și atât…deci poți sta liniștită

Păcătoasa69: bine, părinte, mulțumesc

Părintele_jaguar: stf de zdreanță…

Păcătoasa69: ce înseamnă stf,părinte?

Părintele_jaguar: adică “să te f*t de zdreanță ce ești”!

Părintele_jaguar: nu-i nici un părinte, îs eu bărbatu-tău, am venit să-i instalez windowsu’ aici la părintele și zic hai să intru un pic pe mess să văd dacă merge netu și să râd un pic de proastele din sat..

Părintele_jaguar: și pe când colo, surpriză…aflu că tu ești încărcată de păcate…fir-ai tu să fii…

Părintele_jaguar: în 5 minute îs acasă…poți să te pui să te rogi, că îți iei canoane grele astă seară…

Păcătoasa69: ooo, iartă-mă Grigore…am crezut că îi părintele…dacă știam că ești tu nu ziceam atâtea…

Părintele_jaguar: lasă că vezi tu…

Părintele_jaguar has signed out.

Păcătoasa69: Grigore…mai ești?? Iartă-mă, Grigore…

BUZZ!!!

Păcătoasa69: Grigore, să nu mă bați când vii!!!

Păcătoasa69 set her status to “idle”

Păcătoasa69 has now signed out…